Oamenii, atuul cel mai de preț al unui lider

Mă aflu de șase ani într-o funcție executivă și pot spune cu mâna pe inimă că leadershipul reprezintă cea mai mare provocare profesională a mea de până acum.

Leadershipul este o povară greu de dus, iar eu acord o atenție deosebită folosirii cuvântului „lider”, mai ales atunci când vine vorba de a mă autointitula astfel. Poziția de lider nu se obține prin delegare, nu poate fi mandatată. Ea trebuie câștigată. Singurul lucru pe care poziția îl poate cumpăra este timpul, care poate fi folosit pentru consolidarea poziției sau pentru subminarea ei.

M-am intersectat cu leadershipul o lungă perioadă de timp și în multe situații, însă cea mai mare influență asupra convingerilor mele în ceea ce privește leadershipul a avut-o John C. Maxwell și clasificarea realizată de acesta. Pe scurt, tipurile de leadership sunt clasificate, conform lui Maxwell, astfel: poziție, permisie, producție, dezvoltare a celor din jur și vârful piramidei.

Experiența mi-a scos cel mai des în cale, în special de când sunt în România, lideri de poziție. Liderul de poziție este urmat pentru că oamenii trebuie să-l urmeze și nu pentru că își doresc. Acesta are ca principal impediment conectarea cu oamenii. Liderul de poziție se folosește de cei din jur exclusiv pentru beneficiul lui și își asumă meritele oricărei reușite, iar în cazul unui eșec aruncă vina pe executant, nu pe el însuși.

Lipsa conexiunii cu echipa se poate observa prin fluctuații de personal, izolare, demotivare, lipsă de respect. Mulți dintre liderii de poziție au obținut funcția prin deprinderi politice, nu neapărat datorită abilităților deosebite. Capacitatea limitată a liderilor de poziție plasează o barieră asupra performanței întregii echipe, care nu va putea performa peste capacitățile liderului.

Un sfat de luat în seamă de către orice lider de poziție ar fi să învețe de la fiecare om din jurul său, chiar și din exemplele negative. Să aibă verticalitate, să își asume responsabilitatea rezultatelor obținute de echipă, iar pentru orice problemă pe care o întâmpină să caute soluții, nu vinovați. Un lider adevărat nu va privi cu teamă oamenii cu potențial de lideri. Aceștia nu sunt dușmanii săi, ci viitorii aliați, fără de care nu va putea niciodată obține rezultate excepționale.

Următoarea etapă, cea de permisie, implică influența asupra oamenilor și câștigarea încrederii lor. Ușor de spus, dar greu de realizat. De fapt, acesta este pasul care implică cel mai mare consum de energie. Liderul trebuie să fie în permanență conectat la cei din jur, să comunice cu ei, să îi asculte, să îi înțeleagă. Și cum altfel să îi cunoaștem pe cei din jur, dacă nu ne cunoaștem pe noi înșine? Cunoașterea de sine, autoreglarea, sunt calități de care un lider nu se poate lipsi dacă dorește să depășească faza de lider de poziție.

Oamenii au circa 60.000 de gânduri pe zi, adică un gând pe secundă în fiecare oră de veghe, iar 80% dintre acestea sunt gânduri negative. Un lider va contracara gândurile negative cu acțiuni pozitive, va amplifica potențialul fiecărui angajat al său și va avea grijă ca fiecare membru al echipei sale să se simtă valoros, iar munca sa apreciată. Oamenii, și nu poziția, sunt cel mai de preț atu al unui lider. Pentru a ajunge la ei, a-i cunoaște și a le câștiga încrederea, un lider trebuie să arate empatie, motivație și abilități sociale.

Ce pot spune că am constatat pe pielea mea este că dacă schimbi mediul, începi din nou totul de la zero. Dacă pleci dintr-o companie în care erai un lider de producție sau chiar în faza de dezvoltare a celor din jur, schimbarea mediului te va obliga să revii de la zero, ca lider de poziție.

Vor trebui reluați toți pașii, începând cu câștigarea încrederii noii echipe, pentru a reajunge în punctul din care ai plecat. Un lucru pe care trebuie să-l aibă permanent în minte un lider aflat în faza de permisie este că nu putem fi prieteni cu toată lumea, oricât de buni am fi ca lideri. Dar dacă vrem cu adevărat, putem găsi cu orice persoană puncte comune, cât de mici, și vom putea să formăm o conexiune cu fiecare membru al echipei, consolidându-ne în acest fel faza de permisie.

Un sfat pe care aș putea să-l dau liderilor aflați în faza de permisie ar fi că sinceritatea și păstrarea cuvântului dat sunt literă de lege. Un lider care-și minte echipa sau care nu-și onorează promisiunile este un lider care nu va putea niciodată să câștige încrederea oamenilor cu care lucrează. Sinceritatea este o calitate de preț a un lider, însă trebuie folosită cu precauție.

Vor fi întotdeauna lucruri pe care un lider e mai bine să le păstreze pentru el, și situații în care cea mai bună soluție va fi să nu spună nimic.
Odată câștigată încrederea celor din jur, oamenii vor începe să-l urmeze pe lider pentru aportul său asupra companiei. Oamenii investesc încredere în primul rând în lider și abia apoi în ideile și viziunile acestuia. Odată ce vor crede cu tărie în liderul lor, vor găsi resursele necesare pentru a împlini țelurile și viziunea liderului pe care îl urmează. Aceasta este etapa de producție, iar de acum singurul obstacol în calea obținerii rezultatelor îl reprezintă momentul oportun. Momentul oportun poate fi atât cel mai bun prieten, cât și cel mai mare dușman al unui lider.

Când avem de partea noastră avantajul momentului potrivit, întreaga echipă va produce rezultate remarcabile, fiindcă lucrurile merg de la sine și totul pare ușor. Liderii vor părea genii, iar membrii echipei excepționali. Atunci când momentul nu va mai fi de partea liderului, va deveni cel mai mare dușman al său. Fiecare țel de atins va fi o luptă și orice mic detaliu va implica un efort considerabil. Liderii aflați în etapa de producție se vor diferenția foarte ușor de cei de poziție: unul produce rezultate, iar celălalt explică de ce nu obține rezultate.

Privind în urmă, înțeleg acum mult mai bine modul în care s-au derulat lucrurile pentru mine. Am preluat pentru prima dată o funcție de conducere când eram în plină criză economică. Am reușit într-un timp relativ scurt să urc pe poziția a doua, în faza de permisie, fiindcă am realizat rapid conexiuni cu echipa pe care o coordonam.

Oamenii aveau încredere în mine și viziunea mea, însă momentul n-a fost atunci de partea noastră. Am făcut multe sacrifiicii ca să prind momentul oportun. Am muncit cu toții foarte mult, iar rezultatele erau puține și nesatisfăcătoare. Practic, nu reușeam să trec din faza unui lider de permisie, a celui de producție din cauza momentului oportun, care se lăsa așteptat.

Opusul a ceea ce s-a întâmplat în 2009 experimentez în ultimii trei ani, când lucrurile par să meargă de la sine. De fapt acum este momentul oportun și din acest motiv totul pare atât de ușor. Însă nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Orice moment oportun trece, iar un lider trebuie să muncească în permanență pentru a crea unul nou, prin viziune, inspirație și inovație.

Partea nefastă a perioadei de producție este că dacă trece prea mult timp de la un moment oportun la altul, trebuie luate măsuri. Iar aceste măsuri implică de cele mai multe ori reduceri de personal sau tăieri salariale, acestea fiind unele dintre cele mai neplăcute situații. A fi lider înseamnă și a avea putere să iei deciziile grele, în momentele cele mai grele.

Ar mai fi de menționat și un caz excepțional ce se poate întâmpla, chiar dacă foarte rar. Uneori se poate întâlni fenomenul de producție și la un lider de poziție, dacă acesta este un vânzător foarte bun sau angajează într-un timp foarte scurt o echipă performantă. Însă rezultatele nu vor fi menținute decât pe termen scurt. Dacă liderul nu va depăși faza de poziție, echipa se va dizolva, fiindcă oamenii nu vor mai vrea să lucreze pentru acel lider.

Oamenii rareori părăsesc organizația, ei cel mai des părăsesc liderul.

Odată ce rezultatele obținute de lider împreună cu echipa sa vorbesc de la sine, se ajunge în faza de dezvoltare a celor din jur, moment în care liderul va fi urmat pentru ajutorul oferit celorlalți. Compania din care face parte liderul nu va avea niciodată o creștere exponențială și nu-și va atinge niciodată potențialul maxim fără dezvoltarea altor lideri.

Această etapă este, după părerea mea, cea care aduce cea mai multă împlinire. Cred că nu există bucurie mai mare pentru un lider ca atunci când vezi un om că se dezvoltă datorită ajutorului tău, că îți este recunoscător pentru că i-ai ghidat pașii, că își aduce aminte de lucrurile pe care le-a învățat de la tine, sau că îți cere un sfat profesional la mulți ani după ce ați lucrat împreună. Pentru mine cu sigranță aceasta este cea mai mare împlinire profesională, și nu e nevoie neapărat de o funcție de conducere pentru a face asta. Influență asupra celorlalți poate avea orice lider înnăscut, indiferent de funcția pe care o ocupă.

De abia după ce un lider a parcurs toate celelalte etape și a investit suficient de mult în cei din jur, a ajutat la rândul său la dezvoltarea altor lideri, poate considera că a ajuns în vârful piramidei. Liderii aflați în vârful piramidei vor fi urmați pentru prestigiu, pentru cine sunt și ceea ce reprezintă ei.

Cei ajunși aici sunt foarte puțini și sunt aceia care au rămas în permanență cu picioarele pe pământ, nu uită de unde au plecat și îi tratează pe cei din jurul său ca pe egalii săi, indiferent de funcția pe care o ocupă sau munca pe care o prestează. Aceștia se vor concentra mai mult pe a avea un impact asupra comunității și a face lucuri pentru binele comun.

Însă nu trebuie uitat nicio clipă faptul că a ajunge în vârful piramidei reprezintă o luptă colosală, care poate dura ani în șir. Și dacă poziția se consolidează în ani de zile, pentru a pierde toate realizările până la acel moment este suficientă o clipă. Fiecare nivel de leadership are ca bază toate nivelurile anterioare.

Prin urmare, dacă liderul pierde o calitate de la un nivel inferior, va cădea automat la nivelul de mai jos, sau chiar la bază. Astfel, un lider aflat în etapa de dezvoltare a celor din jur, dacă va pierde încrederea echipei sale, va fi din nou doar un lider de poziție, care nu are influență asupra celorlalți, iar oamenii nu îl urmează pentru că nu au încredere în el și în viziunile lui.

Un lider trebuie ca în permanență să aibă în vedere faptul că leadershipul este o călătorie nedefinită, un proces de durată. Adevărații lideri au curajul necesar pentru a fi diferiți și valorifică la maxim trăsăturile care îi diferențiază de ceilalți. Cunoașterea de sine și autenticitatea sunt trăsăturile de caracter care nu pot lipsi unui lider.

Leadershipul este dinamic și îmbină o varietate de abilități unice într-un tot unitar. Dacă suntem sau nu lideri adevărați este dificil să realizăm într-un timp scurt. Însă nimic nu ne ajută mai mult în a ne evalua propriile abilități de lideri ca răspunsul sincer la întrebarea: de ce ar vrea cineva să fie condus de mine?

Un expert cu o istorie solidă în consultanţă, în cadrul companiilor din Big 4, Lars Wiechen s-a stabilit în România de 10 ani, a învăţat limba şi s-a integrat în mediul de afaceri local, devenind un specialist de referinţă în evaluarea activelor şi a afacerilor.

De la sfârșitul anului 2014, el este Partener pentru Consultanţă Financiară la Deloitte România şi coordonator al echipei specializate în proiecte de Evaluare şi Modelare. De-a lungul carierei sale de 14 ani în companii de consultanţă de top, atât în Germania cât şi în România, a construit o expertiză amplă în evaluări de active şi afaceri, studii de fezabilitate financiară, precum şi contabilitate internaţională, evaluarea litigiilor, due diligence financiar, fuziuni şi achiziţii, restructurări şi consultanţă financiară în gestionarea creditelor.

Wiechen are un masterat în administrarea afacerilor la Universitatea din Frankfurt şi o diplomă în managementul afacerilor bancare de la Deutsche Bank (Hanovra).