Putem face ceva: să ne alegem cine vrem să fim!

Și, de asemenea, cum ne percepem noi, cum ne percep ceilalți, ce înseamnă o percepție pertinentă, unde începe și unde se termină distopia unei societăți, sunt doar câteva dintre întrebările pe care cartea “Cine sunt eu?“ a psiho-sociologului Dorin Bodea, le adresează cu îndrăzneală și cu o doză bună de umor fin.
O carte lansată pe 29 iunie, într-un loc care poate nu întâmplător de această dată a întâmpinat invitații cu cele două impunătoare statui aflate la intrare – una dintre ele numită mai mult decât sugestiv, nu numai de către “folclorul” urban, Munca…Dar aceasta este altă poveste, iar locul se numește Artmark.
Este vorba despre cea mai nouă carte a lui Dorin Bodea ne invită pe fiecare dintre noi, antreprenori, top manageri sau angajați, să reflectăm asupra modului în care suntem în relație cu ceilalți, să ne punem întrebarea esențială – Cine sunt eu? și să-i permitem răspunsului să ne ghideze pe calea autentică spre succesul în viață, pe plan profesional și personal.

Creativ sau șmecher

În urmă cu aproape cinci secole, William Shakespeare spunea că „știm cine suntem, dar nu știm cine putem fi“…”Haideți să răspundem la întrebarea <Cine sunt eu?>, dacă sunt <creativ> sau <șmecher> al societății în care trăiesc. Haideți să ne privim în oglindă și să ne străduim să vedem ceea ce suntem cu adevărat, un om cam la fel cu ceilalți, modest și atent la nevoile și sentimentele acestora, care construiește împreună cu alții sau mai degrabă un om centrat doar pe propriile sale intenții, pe propriile sale realizări, orb la semenii lui, mai vrednic decît ceilalți, superior, model pentru alții. Să nu uităm că nu modestia și subevaluarea stau la baza răului social, ci superioritatea. Cultura superiorității sinelui față de alții atrage după sine răul social, cruzimea în impunerea schimbării celorlalți după modelul egotic, utopic. Și, dacă sînt în acest scenariu, pot să dau vina pe societate pentru cine sunt sau, cine știe, pot să-mi asum responsabilitatea pentru cine vreau să fiu”, spune autorul, nu întâmplător flancat atât de “motto-ul” evenimentului, respectiv chiar titlul cărții, cât și de exponatele binecunoscutei galerii bucureștene. Spunem nu întâmplător, deoarece “decorul” ales pentru derularea evenimentului s-a fixat bine pe tema cărții, la nivel metaforic sugerând societate, caractere, moravuri, de ce nu portrete și așa mai departe.

Peste 85% din angajații companiilor la nivel mondial nu se implică în munca lor. Cine sunt responsabili pentru această situație, angajații sau managerii? Tocmai despre importanța cunoașterii de sine și a celorlalți în cultura organizațională, în relațiile dintre manager a vorbit, printre multe altele, la eveniment Dorin Bodea. Flancat fiind de către invitați și speakeri (Mircea Vasilescu în calitate de moderator, Aurora Liiceanu, Vintilă Mihăilescu, Ana Krasovschi – Director Resurse Umane – Carrefour și Petru Crăciun – Director General – Cegedim în calitate de speakeri).
Spre exemplu, antropologul Vintilă Mihăilescu este de părere că disonanţa socială s-ar referi la o stare de spirit împărtăşită de majoritatea societăţii şi marcată de sentimentul unui conflict sistematic între orientările valorice personale şi cele ale societăţii în care trăiesc. Desigur, se poate spune că este o simplă problemă de percepţie socială, deci „iluzorie“, şi nu structurală, „reală“. Doar că, atunci cînd acest “soi de malaise este împărtăşit în mare măsură de o mare parte a societăţii, această percepţie devine un fenomen social cât se poate de real”.

Epilog

La rândul lor și angajații au discursuri…Iar orice manager a fost la rândul lui angajat…Iar, cel mai probabil, unii dintre angajații de azi pot ajunge ei înșiși angajatori…
“Avertismentul” autorului este că această carte nu e scrisă din impuls. Are în spate 18 ani de lucru cu manageri din diferite companii. Ce a remarcat Dorin Bodea în aceste aproape două decenii? Că majoritatea oamenilor care conduc business-uri se confruntă mereu cu paradigme de genul – „nu am cu cine să performez”, „cei mai mulți oameni din echipă sunt mediocri” „…sau incompetenți”, „nu vor să se schimbe”, „nu sunt deschiși spre învățare” „nu sunt motivați și implicați”, „nu le place ceea ce fac” „nu au inițiativă”, „nu sunt creativi”, „sunt motivați doar de bani”. Și din păcate aceasta e doar o perspectivă dintr-o problemă mult mai complexă.

Dacă e să spicuim din “noile caracteristici comportamentale” ale muncii, un articol din Time, semnat de Joel Stein, vorbește despre noua generație occidentală „Me, Me, Me”, generație caracterizată prin două trăsături principale: narcisismul și lenea. Conform studiului Result Development despre valorile românilor cu studii superioare realizat în 2012, exprimarea sinelui (să arăt cine sunt) domină toate celelalte valori, în timp ce valorile legate de muncă se situează pe ultimul loc iar moralitatea, pe penultimul loc.
Printre altele, cercetările biologilor teoreticieni utilizînd simulările digitale ne arată, de asemenea, că societățile de “tipi buni” nu rezistă pentru totdeauna, pe principiul „câteodată tipii răi conduc“.
În toată această așteptare a dezlănțuirii naturii umane, putem face ceva: să ne alegem cine vrem să fim!