“Este vorba despre o lume întreagă pe care îmi doresc s-o împărtășesc și s-o explorez încontinuu”. Interviu cu criticul de vinuri Marinela V. Ardelean

Ce reprezintă vinul pentru expertul și criticul de vinuri Marinela V. Ardelean?

Nu știu (râde). Am uitat să-mi pun întrebarea asta de mulți ani. Până acum câteva luni, când am devenit mamă, însemna totul. Acum este o parte din mine, din viața mea, o parte importantă din ceea ce sunt, ce fac și ce vreau să fac, este bucuria mea de zi cu zi, aventura nesfârșită a cunoașterii și învățării, este vorba despre o lume întreagă pe care îmi doresc s-o împărtășesc și s-o explorez încontinuu cu ceilalți. Trăiesc vinul și îmi place să cred că le pot transmite și celorlalți această bucurie.

De unde a început această poveste și dorința de a cunoaște totul despre vinuri?

A început în Italia, unde am ajuns într-o vacanță, unde am rămas, alături de tatăl meu care lucra acolo, și unde am înțeles că vinul este altceva decât ce credeam eu. Nu o băutură, nu ceva de îmbătat, nu ceva de trecut timpul, ci un element fundamental al vieții de zi cu zi, al fiecărei mese, al felului în care se desfășoară sau ar trebui să se desfășoare orice interacțiune socială. Este un liant pentru oameni și un compliment pentru hrană. Și nu am început să spun încă nimic despre dimensiunea religioasă, despre istorie, cultură și despre capacitatea vinului de a vorbi despre oameni și locuri…

Cum e percepută cultura vinului românesc, în afara țării? Cât de multe cunosc străinii despre vinul românesc?

Prea puține, încă. Din păcate. Dar, pe undeva, este normal, pentru că România abia a făcut primii pași către noua sa istorie oenologică. Avem resursele de terroir, avem oameni pasionați, dar avem și o întreagă resursă viticolă nouă, plantațiile au, în cele mai multe cazuri, între 5 și 20 de ani. Noi abia am învățat să mergem – nu putem deveni peste noapte atleți olimpici. Am avut generații întregi de oenologi învățați să facă vin mult și de o calitate inferioară pentru piețele lagărului socialist, nu putem să producem peste noapte generații de talente incredibile. În vin se aplică povestea livezii de măslini – nu construim pentru noi, ci pentru urmașii noștri. Însă generația de acum are datoria să pună o fundație solidă, astfel încât să nu se dărâme totul peste 20 – 30 de ani, când via va avea vârsta potrivită, iar cramele – specialiștii de care au nevoie.

Ești inițiatoarea proiectului RO-Wine/The International Wine Festival of Romania, care, în acest an, a ajuns la cea de-a treia ediție(perioada 19-20 mai). Ce ți-ai dorit prin acest proiect? S-au produs schimbări în industria HoReCa de când se desfășoară acest festival și până în prezent?

Nu știu cu exactitate, nu am o dimensiune financiară sau altfel cuantificabilă a felului în care festivalul RO-Wine a schimbat piața HoReCa. Pentru că, de fapt, acesta ar fi un scop secundar, derivat din cel primar – să promovăm această pasiune prin educație, prin informație și cultură, prin întâlnirea cu alți oameni care „trăiesc vinul”. O contribuție a existat, evident, pentru că suntem câțiva profesioniști pasionați și știu că pe ici, pe colo, există oameni care au avut ceva de învățat de la festivalurile noastre, care recunosc că s-au schimbat și au schimbat ceva în operațiunile lor, în urma celor învățate din aceste interacțiuni. Dar și activitățile de zi cu zi ale lui Liviu și Mihai Popescu, ale căror restaurante și cluburi au produs mutații pe piața de profil, sau cursurile și training-urile pe care le susțin personal, toate au avut o oarece influență. Sunt mai mulți factori care contribuie la evoluția pieței de astăzi și suntem bucuroși să fim parte dintre ei, câtă vreme scopul nostru comun este mai binele pieței.

Cu ce noutăți vine această ediție a festivalului?

Avem o listă spectaculoasă de invitați care vor susține masterclass-uri. Când lista va fi definitivă și completă o vom anunța, dar există deja câteva confirmări care ne permit să spunem că va fi ceva spectaculos. În ceea ce privește vinurile, vor fi, ca de obicei, vinuri pe care le-am gustat și le-am ales împreună, deci vizitatorii să fie siguri că nu se întâlnesc decât cu vinuri de clasă. În premieră, va exista o secțiune dedicată vinurilor „extreme”, vinuri din podgorii cu amplasamente neobișnuite, fie geografic (Nord sau Sud extrem), fie ca sol, climă.
Pentru iubitorii de vin spumant, o selecție de vinuri de la 12 producători din regiunea Champagne va fi disponibilă în zona VIP, alături de alte 100 de vinuri super premium. Și, pentru că se vorbește atât de mult despre nevoia de educație, ediția din acest an a RO-Wine are și o surpriză: o bursă integrală oferită de RO-Wine în parteneriat cu laboratoarele Giotto Consulting pentru tineri absolvenți de oenologie, chimie, chimie alimentară, microbiologie sau orice alt domeniu conex vinului.

De ce anume trebuie să țină cont consumatorii de vin?

Un vin excelent este vinul care îți place – într-un anumit moment, la o anumită vârstă, într-o anumită companie, alături de o anumită mâncare. Să știi să alegi vinul perfect în funcție de cum te simți în acel moment este aproape un miracol. Vinul evoluează, iar noi ne schimbăm, nu ne întâlnim de două ori cu același vin. Este important să afli ce-ți place și să nu te temi să ceri, dar în același timp, trebuie evaluate circumstanțele – ești odihnit sau obosit? Înăuntru sau afară? Mănânci sau ai mâncat? Ce anume? Ești însoțit? De cine? Bei un pahar sau mai multe? Dacă ești sincer cu tine, îți va fi mai ușor. Nu trebuie să bravezi, nici să fii modest. Găsește calea de mijloc între ce îți place de obicei și ce se potrivește în acel moment. Personal, nu voi alege niciodată un Merlot structurat si corpolent la prânz, în august, pe plajă, nici o Fetească Regală tânără pe pârtia de schi, în ianuarie.

7. Ești și autor de cărți pe zona de vinuri. După „50 de vinuri românești întâlnesc 50 de preparate culinare italiene", carte apărută în 2014, ai demarat proiectul ”The Wine Book of Romania”, care include deja două volume. Ce urmărești prin acest proiect? Care e povestea lui?

Am vrut să le ofer celor interesați un instrument. Și nu unul de referință și atât, ci unul dinamic. Vinurile diferă de la an la an, unele au ediții mai bune, altele mai nefericite, apar mereu producători noi, dispar unii vechi. The Wine Book of Romania își dorește să ofere periodic un tablou al pieței, cu accent pe vârfurile acesteia. Va apărea din doi în doi ani, acesta este și ciclul de viață la raft al celor mai multe dintre vinuri, și va pune la dispoziție un ghid profesionist al producătorilor autohtoni. Evident, există și o nuanță subiectivă, dat fiind că selecția este făcută de oameni, dar îi asigur pe toți cititorii că panelul de degustători care se întrunește pentru a stabili selecția finală este format din profesioniști internaționali de cea mai înaltă calitate. Am preferat un juriu străin tocmai pentru a evita orice influență internă. Și m-a bucurat enorm să aflu că există restaurante care și-au restructurat sau realizat lista de vinuri în funcție de cele două cărți publicate până acum – și „Cartea vinurilor românești” și „50 de vinuri românești întâlnesc 50 de preparate culinare italiene”, mai ales în rândul restaurantelor cu profil italian.

Ai vizitat crame din România și din Republica Moldova. Care este, pentru tine, cel mai bun vin de la noi, dar și de peste Prut?

Este o întrebare capcană. Nu există cel mai bun vin. Poate există vinul tinereții, vinul unei iubiri, vinul „de acasă”…Tehnic, există vinuri bune și vinuri mai puțin reușite, așa cum există vinuri corecte, dar mediocre, și vinuri monumentale, de neuitat. Însă vinul este, mai presus de orice, o experiență personală, care depinde de educație, experiență și personalitate. Există întâlniri minunate între personalitatea unui oenolog și cea a unui consumator, și acolo se nasc lucruri superbe. Sunt oameni care nu pot sau nu vor să bea vinuri roșii, categorie în care intră cea mai mare parte dintre vinurile legendare din Bordeaux, Bourgogne, Toscana, Veneto, Napa Valley… Îmi doresc ca toată lumea să guste atât de multe vinuri încât să își aleagă vinul preferat din experiență, nu din inerție.

Ce-i lipsește în acest moment României pentru a fi mai vizibilă în afară pe zona aceasta, de promovare a vinurilor? Ce au străinii și noi nu avem?

Ei au o istorie neîntreruptă de sute de ani și un public fidelizat de tot atâta vreme. Nu trebuie să cheltuiești bani pentru ca englezii să afle că există Bordeaux. Dar ca să afle despre Dealu Mare și să mai și învețe să-l pronunțe…va dura o vreme! Avem nevoie de o agregare de forțe, de energii, de fonduri și de personalități. Și avem nevoie de un spirit al comunității care să facă producătorii să recomande și vinurile vecinului, în loc să alunge clienții către alte regiuni.