3 lecții despre leadership participativ din discursul Papei în România

Papa Francisc a poposit pe tărâm românesc, în perioada 31 mai – 2 iunie, fiind primit cu brațele și inimile deschise de milioane de oameni din țara noastră. Dincolo de semnificația istorică a evenimentului, Suveranul Pontif a reușit, în doar câteva zile, să ne demonstreze că România și românii sunt apreciați în străinătate, reamintindu-ne totodată că unitatea este calea demnă către a merge înainte.

Cuvintele alese de Papa Francisc au fost pline de semnificație, iar discursurile sale au evidențiat, în repetate rânduri, un aspect important: leadership-ul participativ.

Fecioara Maria să-și întindă ocrotirea ei de mamă peste toți cetățenii României care, în decursul istoriei, și-au pus întotdeauna încrederea în mijlocirea ei. Fecioarei Maria vă încredințez pe voi toți și mă rog pentru ca ea să vă călăuzească pe calea credinței. #ApostolicJourney

— Pope Francis (@Pontifex) 2 iunie 2019

Pentru un lider participativ, fiecare persoană contează, pentru că fiecare își aduce contribuția cu ceva în echipă. Principiul după care se ghidează un astfel de lider este „ne respectăm și lucrăm împreună”. Valorile liderului participativ sunt, așadar, o echipă puternică și unită.

Iată 3 lecții despre leadership participativ din discursul Papei în România:

1.Structurile și instituțiile puternice creează un cadru propice pentru încurajarea creativității și ingeniozității.

”Momentul acesta este potrivit pentru a avea o privire de ansamblu asupra celor treizeci de ani de când România s-a eliberat de un regim care oprima libertatea civilă și religioasă și o izola de celelalte țări europene și care, pe lângă acestea, dusese la stagnarea economiei și la epuizarea forțelor sale creatoare. În acest timp, România s-a angajat să-și construiască un proiect democratic prin intermediul pluralismului forțelor politice și sociale și prin dialogul lor reciproc, având drept scop recunoașterea esențială a libertății religioase și integrarea deplină a țării în scenariul internațional mai larg. E important să recunoaștem că, în mijlocul unor mari dificultăți și lipsuri, România a făcut mulți pași înainte pe acest drum. Voința de a progresa în diferitele sectoare ale vieții civile, sociale și științifice a descătușat multe energii și inventivitate, a eliberat numeroase forțe creative, altă dată ținute captive, și a dat un nou avânt multor inițiative, împingând țara spre secolul al XXI-lea. Vă încurajez să continuați munca de consolidare a structurilor și a instituțiilor necesare, nu doar pentru a răspunde aspirațiilor legitime ale cetățenilor, dar și pentru a stimula și a crea condițiile ca poporul dumneavoastră să-și manifeste întreg potențialul și ingeniozitatea de care știm că este capabil.”

Papa a reușit să pună punctul pe i: fără structuri puternice, românii nu pot să își depășească mentalitatea de ”lasă, că merge și-așa”! Cu toate că vedem din ce în ce mai multe inițiative cetățenești și antreprenoriale, mediul de business și societatea civilă trebuie susținute de autoritățile statului. În fapt, românii emigrează nu doar pentru salariile mai mari, ci și pentru că în Occident găsesc instituții consolidate și puternice, care creează cadrul propice dezvoltării.

Cei doi factori – cel material și cel instituțional – merg mână în mână pentru emanciparea poporului român, după cum remarcă prof. univ. Daniel David, într-un interviu acordat de curând Revistei CARIERE: ”Românii au un potențial de inteligență/creativitate similar cu cel al popoarelor vestice. Din păcate, noi nu avem instituțiile sociale puternice, capabile să transforme acest potențial în realitate. Nu avem instituții puternice fiindcă nu avem suficientă încredere unii în alții, ceea ce ne afectează cooperarea și soli­daritatea necesare pentru a construi instituții moderne. Aceste instituții moderne, prin reglementările simple, clare și trans­parente, bazate pe încredere, cooperare și solidaritate, există în spațiul vestic. Apoi, munca este pentru români un mecanism de emancipare. Dacă munca le permite să câștige astfel încât să se emancipeze, românii sunt exemple de urmat în muncă. Dacă câștigul îi ajută doar să supraviețuiască, atunci românii se comportă ca în condiții de supraviețuire, după mentalități de genul „las’ că merge și așa“!”

2. Binele comun ar trebui să fie noblețea fundamentală a noastră, a tuturor.

”Pentru a înfrunta problemele acestei noi etape istorice, pentru a individualiza soluții eficiente și a găsi puterea de a le pune în practică, trebuie să crească colaborarea pozitivă a forțelor politice, economice, sociale și spirituale; e necesar ca toți să meargă împreună, să meargă cu spirit de unitate, și să-și propună cu hotărâre să nu renunțe la vocația cea mai nobilă la care Statul trebuie să aspire: să se îngrijească de binele comun al poporului său. A merge împreună, ca mijloc de construire a istoriei, impune noblețea de a renunța la ceva din viziunea proprie sau din interesul specific personal în favoarea unui plan mai amplu, astfel încât să se creeze o armonie care să permită înaintarea sigură spre țeluri comune. Aceasta este nobleţea fundamentală.”

O societate în care fiecare trage pentru el și fiecare acționează pentru a-și satisface propriile interese este condamnată, în cel mai bun caz, la stagnare. Viziunea de ansamblu – fie că se traduce printr-un proiect de țară coerent care să adreseze cele mai spinoase probleme ale societății, fie printr-o viziune de business a companiilor per ansamblu, care să includă și componenta de responsabilitate socială – trebuie să fie prioritatea nr. 1 al liderilor din România. Toți liderii din domeniile importante ale țării – politici, oameni de afaceri, promotori ai societății civile – trebuie să își dea mâna pentru a crește calitatea vieții în țara noastră. Viziunea largă și strategiile pe termen lung ne vor duce mai departe, după cum reliefează și Papa.

3. Toți suntem importanți!

”În felul acesta se poate construi o societate care să-i includă pe toți, în care fiecare, punându-și la dispoziție propriile talente și competențe, printr-o educație de calitate și prin muncă creativă, participativă și solidară (cf. Exort. ap. Evangelii Gaudium, 192), să devină protagonist al binelui comun; o societate în care cei mai slabi, cei mai săraci și cei din urmă să nu fie considerați nedoriți, obstacole care împiedică „mașina” să meargă, ci cetățeni, frați care trebuie integrați în totalitate în viața civilă; ba mai mult, să fie văzuți drept cea mai sigură dovadă a bunătății reale a modelului de societate care se construiește. De fapt, cu cât o societate se preocupă mai mult de soarta celor mai dezavantajați, cu atât mai mult se poate numi cu adevărat civilă. Toate acestea trebuie să aibă un suflet și o inimă și o clară direcție de mers, care să nu fie impusă de rațiuni extrinseci sau de puterea nestăpânită a centrelor financiare la nivel înalt, ci de conștiința centralității persoanei umane și a drepturilor sale inalienabile.”

Unitate în cuget, simțire și acțiuni: cam acesta este mesajul Papei, pe scurt. Ideea este că, lucrând împreună pentru binele comun, fiecare om, individual vorbind, se ridică și material, și spiritual. Disparitățile sociale sunt vizibile în România. Sărăcia este foarte profundă în țara noastră, arată una dintre concluziile unui studiu publicat de Institutul Național de Statistică, care a ”numărat” în 2017 circa 4.6 milioane de români care trăiesc în sărăcie. Datele arată o ușoară ameliorare a situației, rata a coborât de la 25.3% în 2016 la 23.5% în 2017. Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat în rândul copiilor și tinerilor în vârstă de până la 18 ani, unde circa o treime se aflau aflat sub pragul de sărăcie.

Papa a spus, printre rânduri, că OMUL ar trebui să redevină centrul preocupării tuturor și că, împreună, trebuie să consolidăm binele colectiv. Iar această unitate trebuie neapărat dublată de ideea de a menține aprinsă flacăra spiritului poporului român (care a depășit numeroase cuceriri teritoriale și ideologice).

Am păstrat pentru final mesajul pe care Papa l-a transmis de la Iași: Fericirea noastră se realizează făcându-i fericiţi pe ceilalţi!

Discurs via VaticanNews

Foto via Administrația Prezidențială