Autosuficienta. A nu se confunda cu autosatisfactia!
Echivalentul lasitatii si al indiferentei
Marius Stancescu, Fondator si Presedinte al RIFF Holding International
Autosuficienta este starea de implinire, materiala si spirituala, la care o persoana ajunge prin concentrarea unor eforturi proprii, sau ale altora in beneficiul sau, prin exploatarea unor conjuncturi fericite, prin noroc, sau, de ce nu, prin stabilirea constienta a propriilor limite existentiale.
Autosuficienta NU este satisfactia excesiva fata de sine. Aceasta este definitia "suficientei". Autosuficienta este o dimensiune a unei stari existentiale anormale, atat timp cat reprezinta o bariera autoimpusa in calea dezvoltarii personale continue. A spune ca este suficient ce-ai realizat pana la un moment dat, ca sa te opresti linistit si sa-ti savurezi victoria personala, este echivalent cu lasitatea, cu indiferenta fata de toti cei care te-au ajutat sa-ti atingi pragul multumirii de sine.
Imaginea pe care o asociez suficientei este cea a unui bolnav de Alzheimer. De ce? Pentru ca un individ suficient siesi este cel care a uitat ca rolul fiecaruia pe pamant este sa parcurga zilnic un ritual al muncii, atat in beneficiul personal, cat si al celor din jur care pun umarul la acelasi obiectiv. Menirea noastra este sa plantam, apoi sa ingrijim, iar la urma sa culegem roadele. Apoi, iar sa plantam… Ce poate fi mai minunat?!
Factorul-prim care permite instalarea suficientei intr-o persoana este libertatea, gresit inteleasa, de a ne opri din ritualul plantarii si ingrijirii perpetue. Este libertatea de a crede ca suntem capabili sa cream roade indestulatoare pentru a putea sfida, la un moment dat, regula jocului.
Un lider nu isi poate permite sa isi fie siesi suficient. Niciodata! Ar insemna sa nu mai reprezinte nimic pentru organizatie sau societate, sa-si piarda toate valorile castigate in timp, sa porneasca pe calea decaderii ireversibile din lipsa de interes sau de motivatie.
Exista un singur remediu pentru a lupta cu autosuficienta: cultivarea permanenta a dorintei de autodepasire, asociata cu obligatia sociala de a pune valorile personale in slujba oamenilor, a comunitatii. Important este sa poti obtine ceea ce-ti doresti cu mijloace cinstite! Personal, nu am incetat niciodata sa ma pregatesc pentru noi provocari si am pus tot ce am realizat in slujba societatii. Imi respect, imi iubesc si-mi sprijin familia, prietenii, angajatii; imi platesc taxele si ajut, astfel, comunitatea. Si stiu ca voi face asta pana la capat!
Astazi, suficienta nu mai este motiv de reala fericire. De cele mai multe ori, fericirea dependenta de suficienta aduce necazuri, provoaca invidii, starneste modificari negative de atitudine, de personalitate.
In zilele noastre pe nimeni nu mai intereseaza altceva decat comertul liber, globalizarea si distractia! Adica tot ceea ce genereaza bani, iar banii nu conteaza deloc in ecuatia fericirii!
Incremenirea in zona de confort
Alina Musetescu, Managing Director, Monitoring Force Romania, Regional Director, Eastern Europe
As defini autosuficienta simplu, descriind-o ca pe incremenirea unui individ in confortul dat de o anumita atitudine sau stare. Nu este o calitate pe care eu ca manager sa o pot aprecia. In sistemul competitional cu care ne confruntam dupa 1990, autosuficienta celor din jur poate fi comoda doar pentru cei care nu doresc sa aiba competitori in drumul lor spre noi trepte de afirmare.
Insa atitudinea de tipul "le stiu pe toate" sau "stiu destule" sau "este suficient atat" blocheaza procesul de dezvoltare intr-o companie. Ca sa pot combate autosuficienta aparuta la colegii mei din Monitoring Force am incercat sa identific cauzele ei, iar acestea difera de la individ la individ.
Astfel, am aflat ca una dintre cauzele autosuficientei este confortul dat de o anumita pozitie. Acest confort se poate datora programului sau remuneratiei pentru munca depusa, care asigura o independenta, un trai indestulator. Autosuficienta se poate datora blazarii sau lipsei unei sete de cunoastere, absentei dorintei de a acumula noi cunostinte, indusa de multe ori de lipsa de placere pentru munca depusa.
Insa cea mai periculoasa si greu de combatut este autosuficienta care apare datorita puterii dobandite, putere care il poate determina pe un individ sa creada ca poate face orice, ca a ajuns atat de sus incat nu isi mai poate dori nimic. Putem combate ca manageri autosuficienta unui individ din organizatie? Da, putem, daca inducem acelei persoane motivatia de a se autodepasi, de a dori permanent sa se perfectioneze, sa invete.
Dar dorinta interioara a unei persoane, setea autentica de a se perfectiona continuu este motorul real care duce o organizatie spre succes si nu inducerea motivationala pe care noi, ca lideri, o putem impulsiona. Din acest motiv, una dintre intrebarile pe care o pun frecvent la angajare este: "de ce aplicati pentru aceasta pozitie?" Cand o persoana mentioneaza printre argumente "imi place aceasta munca" abia atunci este cu adevarat eligibila pentru angajarea pe postul respectiv.
Ne confruntam din in ce in ce mai mult cu o competitie acerba si de aceea consider ca un lider de succes nu isi poate permite sa fie de acord cu afirmatia lui Aristotel care spunea, la vremea sa, ca "fericirea apartine celui care isi este siesi suficient". Da, putem fi nefericiti, dar cum spunea cineva, "cine se teme de suferinta, va suferi de teama". Daca un lider isi este siesi suficient, evolutia companiei pe care o conduce va fi oprita. Eu am incercat, de-a lungul anilor, sa imi dezvolt, pe langa cunostintele tehnice in domeniul in care lucrez (cercetare medicala), abilitatile de comunicare, capacitatea de a rezolva probleme sau de a lua decizii, inteligenta emotionala, puterea de a-i motiva pe altii sa actioneze.
Cred ca oricare manager de succes este preocupat de autoperfectionarea continua. Daca la aceasta se adauga si pasiunea pentru ceea ce facem, avem privilegiul sa mergem din treapta in treapta si sa lasam autosuficienta in urma noastra.
Autosuficienta cea cu dus-intors
Sergiu Negut, Director Executiv, Centrul Medical Unirea
Exista, pasamite, o autosuficienta buna, care iti permite sa te faci luntre si punte sa rezolvi o treaba la termen si sa apari victorios cu slide-urile pentru client in noaptea dinaintea prezentarii, cu studiul complet, cu conceptul cel nou pentru board, cu programul functional. Fara sa ceri sa te ajute jumatate din companie, fara sa remarci ca Ionescu e mai liber si ca poate el s-o faca, fara sa afirmi ca ti-ar mai trebui vreo doi ani pentru studiu, un PhD si un an sabatic platite de companie ca sa faci treaba perfect, fara sa te plangi prietenului, secretarei, soacrei sau vecinului ca esti persecutat. Si mai exista o autosuficienta rea, din cauza careia lui Georgescu ii raspunzi in doi peri, lui Popescu ii spui ca-i prost pentru ca nu se descurca. Fata de cei apropiati te pretinzi ocupat, fata de cei de care esti responsabil devii inaccesibil, iei decizii dupa ureche, iar cand Icsulescu zice ca lucrarea n-a iesit in parametri, atunci il trimiti de unde-a venit, cu amenintari, cum ca-l dai afara fiindca duce firma de rapa. Si cu cat ai mai multe calculatoare, softuri, proceduri, masini, agende, blacberiuri, monitoare si cerberi care sa-ti pazeasca agenda, cu atat mai adanc te infunzi in autosuficienta.
Ne place autosuficienta subalternilor care nu cer resurse (daca-si fac treaba bine si cu simtul raspunderii), a copiilor care nu cer ajutor la lectii (pentru ca le fac constiincios), a sotului sau sotiei care nu ne trimite la piata pentru ca deja a fost acolo (si frigiderul e plin).
Nu ne place, in schimb, autosuficienta sefului care nu poate fi abordat sau a partenerului de acasa cand acesta n-are timp de noi, sau chiar a prietenului cu blacberi cand nu participa la bere.
In cele din urma, in cazul libertatii, ca si a drepturilor sau a valorilor, conteaza "la care capat" al autosuficientei te afli. Si daca autosuficienta de sus in jos, materiala, tehnica, organizatorica e o mare bucurie pentru cei din jur, de jos in sus se cam schimba foaia. Si cum ai trecut de la autosuficienta functionala la cea informationala si mai ales la cea sociala, sa nu te miri ca familia, organizatia, societatea se protejeaza si te condamna cu tarie revolutionara. Mai intai primprejur si pe la colturi, cu o barfa mica, intr-un articol de ziar, o campanie la radio, iar in cele din urma fix in fata. Pentru ca suntem animale sociale. Iar daca ne simtim atat de destepti incat sa renuntam la atributul social, ramanem niste animale de barlog.
Corolar
Sentimentul valorii de sine este dat, de cele mai multe ori, de cumulul abilitatilor si/sau atributelor fizice ale unei persoane; realizari, resurse financiare, statut social etc. O parere exagerat de buna despre tine te va face sa consideri ca oamenii pe care ii ai in subordine sunt neimportanti si vei trata dovezile de afirmare a independentei lor personale ca pe mici incercari de a se face remarcati. Daca dimpotriva, ai o parere proasta despre tine si te simti inferior, acest sentiment "de insuficienta" poate masca o nevoie de acaparare, generatoarea unei conduite brutale si despotismului.
De aceea, o corecta imagine de sine te va feri sa aluneci in extreme. Se spune ca putem fi demni, fara o falsa incredere in noi insine; ca putem da dovada de intelegere si flexibilitate fara a ne sacrifica respectul sine, iar drept rezultat, vom putea relationa firesc atat cu cei care ne sunt superiori, cat si cu cei care se afla in raspunderea noastra.