Capitalismul nu se simte prea bine?

Crestere sustenabila, investitii profitabile si parteneriate

Dinu Malacopol, CEO Digital Cable Systems

Europa este, prin traditie, o societate mult mai etatizata decat SUA, astfel incat componenta sociala a interactiunii stat-individ este semnificativ mai mare. In Estul Europei, dupa 1990, a existat un puternic curent de opinie care a cerut, si uneori a obtinut, scaderea interventiei statului pe piata, insa cu pastrarea beneficiilor sociale specifice socialismului: asistenta medicala gratuita, invatamant gratuit, impozite mici etc. In aceste privinte este necesara si oportuna interventia statului pe piata in apararea categoriilor sociale defavorizate sau in momente de dezechilibru economic care afecteaza procente semnificative din populatie (vezi cazurile Bancorex, FNI etc). Nu trebuie ignorat si cu atat mai putin uitat ca tocmai in SUA interventia statului a fost ultima solutie in re-capitalizarea bancilor de investitii.

Corporatiile, chiar si in state ultra-liberale cum sunt SUA, au o vasta arie de orientare, de la cea strict legata de profit pana la una cu o puternica legatura sociala (vezi de exemplu Ben&Jerry’s). Orice organizatie "traieste" intr-un triunghi al intereselor: cele ale actionarilor, cele ale clientilor si cele ale angajatilor, "punctul de echilibru" unde se pozitioneaza fiind determinat de strategia adoptata si pozitionarea pe piata. Nu cred ca putem vorbi de economie de piata fara o orientare pe profit a firmelor, insa fiecare companie are nevoie, pentru a creste si a prospera, si de o orientare clara catre satisfactia clientilor si a angajatilor.

Principiile de baza care guverneaza existenta companiilor raman aceleasi, insa vor fi nuantate: crestere sustenabila pe termen mediu si lung fata de crestere imediata, cu orice pret; investitii noi, profitabile, peste media industriei, fata de investitii noi; extindere profitabila prin parteneriate sau colaborari fata de extindere teritoriala agresiva etc. Daca responsabilitatile pe care le aveau companiile fata de mediu si fata de comunitate au fost pana acum mai mult clamate decat aplicate, in conditiile actuale – in care nerespectarea principiilor de business legate de aceste responsabilitati fie devine foarte scumpa, fie nesustenabila in timp -, companiile care vor supravietui crizei vor fi cele care, printre altele, vor fi trecut de la stadiul de enuntare catre cel de respectare a acestor principii.

Iar in noua paradigma economica, un lider responsabil este dator sa isi trateze cu respectul cuvenit actionarii, care au investit in conditii de risc, clientii, care au avut incredere in produsele companiei, si angajatii, care depun in fiecare zi efortul de a se diferentia de concurenta si de a crea valoare.

Sa fie profit. Dar in marje mai mici

Sorin Trifa, Director financiar, Carpatcement Holding

De la inceput cred ca trebuie facuta delimitarea intre interventia statului in economie si interventia statului in piata.

Daca discutam despre interventia statului in piata, raspunsul este categoric: nu! Piata, indiferent de ce fel, trebuie sa fie libera. Doar o piata libera, in care pretul se stabileste pe baza raportului dintre cerere si oferta asigura o utilizare eficienta a resurselor. Sa nu uitam ca resursele devin din ce in ce mai limitate, iar populatia globului este in continua crestere. Odata cu extinderea dezvoltarii in zonele sarace sau mai putin dezvoltate in trecut, asistam si la o tendinta de crestere a consumului care se suprapune peste cresterea consumului din zonele dezvoltate. Deci, problema alocarii eficiente a resurselor devine esentiala pentru dezvoltare, iar o piata controlata de stat nu va putea satisface aceasta necesitate niciodata.

Pe de alta parte, daca discutam despre interventia statului in economie, raspunsul este categoric: da! Orice tip de economie este definit prin doua elemente: forma de proprietate si modul de interventie a statului. In functie de modul in care sunt combinate cele doua elemente putem discuta fie despre o economie socialista, fie despre una capitalista, cu o gama foarte mare de nuante intre cele doua extreme.

Nu sunt adeptul proprietatii de stat, cum nu sunt adeptul interventiei totalitare, centralizate a statului in economie. Aceasta din urma trebuie sa fie fundamentata pe proprietatea privata sanatos dezvoltata, garantata si sustinuta de stat prin crearea unui cadru de reglementare care sa faciliteze o dezvoltare sustenabila.

Consider ca interventia statului in economie trebuie sa se realizeze doar la nivel de reglementare, supraveghere si monitorizare a activitatii agentilor economici, a modului de alocare a resurselor naturale si a celor strategice si asupra pietelor care nu functioneaza eficient datorita caracterului de monopol fie al ofertei, fie al cererii. De asemenea, avand in vedere cele doua componente ale economiei, cea reala si cea financiara, si tendinta componentei financiare de a se desprinde de componenta reala, statul trebuie sa isi asume rolul de reglementare, supraveghere si monitorizare si pentru componenta financiara. Nu cred in autoreglementare sau dereglementare. Proprietatea privata, care trebuie sa fie baza economiei, va fi intotdeauna in mod excesiv orientata spre profit si acumulare. Daca i se va permite autoreglementarea sau chiar dereglementarea, nu vom face decat sa ne intoarcem in timp la capitalismul salbatic care nu poate asigura, in primul rand, manifestarea pietei libere si, in al doilea rand, accesul corect si echitabil al populatiei la educatie, sanatate sau cultura.

Corporatiile au fost create pentru a realiza profit. Ar fi un nonsens sa spunem ca am infiintat o companie pentru a pierde bani. Partenerii asociati intr-o companie decid sa puna impreuna activele, capitalul si expertiza fiecaruia tocmai cu scopul multiplicarii lor. Aceasta multiplicare/dezvoltare nu este posibila decat prin acumulare de profit.

Desigur, avand in vedere conjunctura economica mondiala, companiile vor trebui sa isi revizuiasca marja de profit. Datorita caracterului mult mai limitat al resurselor financiare, piata nu va mai suporta marje de o suta, doua sau chiar trei sute la suta. Probabil marjele de profit vor sta in mod normal la nivele sub zece la suta si doar in mod exceptional vor depasi acest prag. Reducandu-se marjele de profit, se vor reduce desigur si viteza de acumulare si, deci, de dezvoltare, dar si rata de crestere a consumului.

Sectorul privat va continua, in consecinta, sa fie guvernat de aceleasi principii: acumulare de profit si dezvoltare. Dar ritmul de crestere nu va mai fi acelasi si modul de alocare a resurselor catre anumite activitati va fi mult mai restrictiv. […] In viitor, responsabilitatile companiilor fata de mediu si fata de comunitate vor fi esentiale. Ele au doua surse: prima este cea determinata de cadrul legal, iar cea de-a doua este cea determinata de ceea ce, la nivel de corporatii, se regaseste in asa numita "corporate mission". Sursa legala este obligatorie pentru toti si nu asigura o pozitionare diferentiata in mediul de afaceri sau la nivelul comunitatii. Diferentierea va fi data de ceea ce corporatiile isi asuma in mod deliberat, in afara cadrului legal, dar cu respectarea acestuia[…]

Mecanisme eficiente de control

Cornel Brody, CEO, iQuest Group

Decesul capitalismului neoliberal? Mi-e teama ca cei care folosesc aceasta expresie o spun ca pe o deviza cu un continut confuz. Capitalismul este si ramane singurul sistem economic viabil pe termen lung (sa nu ne lasam indusi in eroare de China, unde un partid care isi spune comunist conduce un sistem capitalist agresiv). Capitalismul, in forma lui pura, functioneaza ca o jungla: fiecare planta si fiecare animal, asimilabil fiecarei firme din sistem, este raspunzatoare pentru propria ei existenta. Acesta este mecanismul de baza al capitalismului: firma, stiind ca nu e sustinuta din exterior, isi va mobiliza toate resursele (financiare, umane, creativitatea), pentru a supravietui si a se dezvolta. In cazul in care firma se stie sustinuta din exterior, aceste mecanisme se atrofiaza, iar rezultatele devin catastrofale. Am trait cu totii oroarea firmelor socialiste de stat, in care oamenii se prefaceau ca lucreaza, iar statul se prefacea ca ii plateste.

Se poate spune ca jungla este "justa" sau "fair"? Evident ca nu. Dar e TRANSPARENTA: regulile si asteptarile pe care le poti avea ca participant iti sunt clare. Cei mai puternici supravietuiesc, cei slabi sunt "mancati". Iar sistemul in sine, jungla – respectiv capitalismul, este sanatos si robust.

Care este rolul statului atunci?

Sa pornim de la criza actuala, datorata in mare parte lipsei de transparenta a produselor financiare care au atras investitori fara a oferi informatie despre riscurile aferente. Banci din intreaga lume au creat produse financiare compuse din alte produse financiare, la randul lor compuse din terte produse financiare, astfel incat nimeni nu mai era in stare sa cuantifice riscul real la care se expune cumparandu-le. Problema este simpla: participantului i s-au creat asteptari false, sistemul a devenit opac.

Asadar, rolul statului nu este sa intervina la nivelul actorilor din piata, ci sa creeze mecanisme prin care sa asigure transparenta regulilor. Cu alte cuvinte, sa impiedice inselaciunea si coruptia. Tarile dezvoltate fac acest lucru in mod curent prin sistemul lor legislativ, care reglementeaza majoritatea aspectelor vietii economice. Din cand in cand insa, in acest sistem se descopera "gauri", prin care consumatorul poate fi inselat. "Gaura" care a fost cauza majora a crizei actuale se va "astupa" prin reglementari si mecanisme de control ale guvernelor si bancilor centrale ale tarilor afectate.

Prin urmare, incercarea statului de a reglementa sistemul – de a ingradi jungla sau de a elimina anumite animale si de a hrani altele – este cea care, pe termen lung, pericliteaza intregul ecosistem, scotandu-l din echilibru. Solutia este nu un stat interventionist, ci mecanisme de control eficiente intr-o piata libera.

Modelul de business se modifica

Andreea Vass, Consilier Personal al Primului Ministru

Cred foarte tare in fortele pietei libere cand ochiul vigilent al supraveghetorilor este larg deschis impotriva abuzurilor. Nu sunt, in schimb, adepta supra-reglementarii inutile care blocheaza functionarea libera a pietelor.

E nevoie de autoritati de supraveghere a pietelor financiare si a institutiilor financiare ori de cate ori acestea mobilizeaza bani de la cetateni si de la firme, actionand in calitate de intermediari intre cei care economisesc si cei care investesc.

E nevoie de supraveghere pentru prevenirea actelor economice anti-concurentiale si sanctionarea lor pe pietele capitalului, bunurilor si ale serviciilor;

E nevoie de supravegherea pietei fortei de munca pentru prevenirea abuzurilor (de exemplu, folosirea muncii copiilor) si pentru eliminarea muncii la negru, dar si de suportul statului in asigurarea unei "plase de siguranta sociala" pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, nu fac fata competitiei de pe piata.

E nevoie de stat ca furnizor de bunuri publice, ori de cate ori sectorul privat nu poate sau nu doreste sa satisfaca nevoile noastre, cum e de pilda cazul educatiei, sanatatii, protectiei mediului, securitatii nationale, a individului si a familiei.

Toate acestea intr-un cadru legal clar si simplificat, intr-un mediu birocratic cat mai ingust si cu o fiscalitate cat mai redusa. Pe de alta parte, companiile vor avea intotdeauna ca obiectiv profitul, iar statul trebuie sa asigure prin reguli clare respectarea standardelor privind drepturile actionarilor, ale angajatilor sau protectia mediului si sa deschida portile spre asumarea responsabilitatii sociale prin stimulente fiscale.

Caile prin care o companie reuseste sa satisfaca nevoile noastre, ale tuturor, sunt investitiile, cercetarea si dezvoltarea. Astfel, ea reuseste sa asigure mai multe locuri de munca, salarii mai mari, produse de calitate superioara si, evident, profit mai mare pentru actionari. O companie profitabila aduce cu sine cea mai mare siguranta pentru locurile noastre de munca.

Parteneriatele companiilor cu comunitatile locale au devenit mutual benefice si ramane la latitudinea lor sa decida gradul de implicare. In schimb, standardele de mediu sunt din ce in ce mai exigente, iar companiile trebuie sa fie incurajate sa investeasca pentru a se conforma la acestea. Noua orientare a stimulentelor urmareste, de fapt, trecerea de la produse neprietenoase cu mediul, spre asa-numitele "produse verzi", care nu dauneaza calitatii mediului.

Un lider responsabil are datoria sa spere la "cel mai bine", dar sa fie pregatit permanent pentru ce e mai rau. Indiferent de paradigma economica, veche sau noua, liderul este generatorul si garantul schimbarii pentru ca, in continuare, compania lui sa ramana dinamica si profitabila, chiar si in vremuri de criza. Schimbarea trebuie sa fie bazata pe viziune, strategie, pe obiective si pe formarea echipei. In contextul actual se vorbeste tot mai mult despre un nou model de afaceri: mai etic, orientat mai mult spre resursele proprii de crestere si mai putin spre imprumuturi, dar care cauta, chiar si in perioadele de criza, oportunitati noi de business.

Afacerile se orienteaza, asadar, dinspre o strategie agresiva de crestere a activelor spre un model de afaceri mai conservator. Imprumuturile sunt reevaluate si nu-ti mai poti permite, ca institutie financiara, sa te imprumuti extern pentru a finanta intern. Economiile locale devin mai importante, iar imprumuturile intra-companii s-au redus semnificativ. Pe scurt, strategia actuala de afaceri se schimba dinspre "imprumuturi pentru investitii", spre "economii pentru export".

Corolar

Unii analisti occidentali considera ca, sub ochii nostri, capitalismul, asa cum arata el in ultimii 30 de ani, s-a zguduit din incheieturi si s-a prabusit. Iar consecintele vor fi mult mai dramatice pentru tarile occidentale decat au fost pentru tarile din blocul de rasarit la caderea comunismului. Schimbarea va afecta pentru totdeauna relatiile dintre guverne si industrii, dintre piata si consumatori, dintre investitori si companii, dintre angajati si angajatori. O noua forma de capitalism va rasari de sub daramaturi. Desi nu este clar nimanui cum va arata noua economie capitalista, contururile incep sa i se intrezareasca. Si ce urmeaza poate deveni mai limpede pentru fiecare daca ne vom stradui sa intelegem ce anume a functionat gresit la modelul existent pana acum.