Cariera nu mai este o scară, ci o operă de artă. Cine sunt artiştii (I)
Umanizarea leadershipului şi dezvoltarea abilităţii liderilor de a înţelege, respecta şi răspunde la interesele şi aspiraţiile oamenilor pe care îi conduc se află în centrul activităţii de cercetare şi consultanţă corporativă a lui Gianpiero Petriglieri.
Citeşte, în prima parte a seriei noastre, despre “artiştii” care îşi plăsmuiesc cariera ca pe o operă de artă, despre profesionalismul nomad şi despre leadershipul din era în care trăim.
Pe 4 aprilie, Gianpiero Pietriglieri a susținut la București un Master Class cu tema: „Competența nu este suficientă: Dezvoltarea liderilor de încredere în era profesionalismului nomad”, organizat de HR Club.
L-am invitat pe Gianpiero Petriglieri să ne vorbească despre era profesionalismului nomad și umanizarea leadershipului.
CARIERA NU MAI ESTE O SCARĂ, CI ESTE O OPERĂ DE ARTĂ
Munca a ajuns să aibă un rol central în viața noastră și are un caracter din ce în ce mai personal. Mult mai des decât înainte ne întrebăm la ce suntem buni, ce știm să facem cel mai bine și care este sensul muncii noastre. Pe vremuri, oamenii își puneau aceste întrebări mai ales la greu, noi ne punem aceste întrebări mai ales la bine. Fiecare reușită ne deschide o gamă întreagă de alte oportunități, iar noi suntem în continuă căutare a ceea ce ne întreține pasiunea, ne permite să fim autentici și servește unui scop mai înalt. Gianpiero Petriglieri punctează foarte bine că, în zilele noastre, cariera seamănă mai puțin cu o scară și mai mult cu o operă de artă. L-am rugat să ne vorbească despre ce înseamnă cariera ca operă de artă pentru oameni și în ce fel transformă piața muncii.
Gianpiero ne-a împărtășit că pentru mulți oameni munca pe care o desfășoară a devenit principalul mijloc de a se descoperi, de a se exprima și de a se dezvolta pe sine. La muncă aflăm cine suntem, prin muncă ne exprimăm pe noi înșine și tot prin muncă creștem. Când găsim și ajungem să practicăm activitatea care îndeplinește toate aceste funcții, suntem entuziasmați, ne simțim autentici și simțim că suntem responsabili pentru cariera noastră. Dar, în același timp, a crea o operă de artă este greu și neliniștitor. Când are un puternic caracter personal, munca aduce pasiune, dar și îndoieli. Dacă sunt ceea ce fac, de exemplu, atunci ce se întâmplă dacă oamenilor nu le place munca mea sau nu o cumpără și ce fac atunci când nu-mi mai pot desfășura activitatea? Feedbackul negativ, nereușitele îi pot lovi puternic pe oameni.
De asemenea, în acest fel, locul de muncă este mai puțin o sursă de directive și de constrângeri și mai mult o sursă de oportunități și de neliniște – seamănă cu un câmp deschis în care ne putem construi propria cale, dar unde ne este și teamă că am putea alege direcția greșită sau că ne-am putea rătăci de tot. Astfel, organizațiile cele mai atractive sunt cele care ne asigură, în același timp, și posibilitatea de a practica activitatea care ne exprimă în mod autentic, dar și posibilitatea de a ne realiza munca la nivelul cel mai înalt de care suntem capabili. Acestea sunt organizațiile cărora le rămânem loiali – dar nu pentru că ne fac să ne simțim în siguranță (nicio organizație nu mai poate face asta în zilele noastre), ci pentru că ne fac să ne simțim liberi mai mult decât speriați.
CINE SUNT ARTIȘTII?
O operă de artă se naște, într-adevăr, din pasiune, adevăr și sens. L-am întrebat pe Gianpiero Petriglieri cine sunt artiștii din mediul profesional și l-am rugat să ne vorbească despre diferențele dintre ei și felul în care se completează. I-a denumit, metaforic, „vânători” și „exploratori”. Acestea sunt cele două moduri distincte prin care poate fi abordată inevitabila incertitudine ce caracterizează viața profesională și cariera în zilele noastre. „Vânătorii” își ancorează cariera de un scop specific și se concentrează pe a găsi cel mai bun mod pentru a-l atinge. „Exploratorii” își ancorează cariera de un anumit fel de a fi la muncă și se concentrează pe a găsi locurile care să susțină felul lor de a fi.
Ambele abordări ne dau control asupra carierei noastre și reduc incertitudinea pe care o trăim în încercarea de a înțelege ce vrem să facem, unde vrem să ajungem și dacă putem ajunge acolo. Ambele sunt moduri de organizare a vieții noastre profesionale, atunci când organizațiile nu fac asta pentru noi. Folosindu-se din nou de metafora carierei ca operă de artă, Gianpiero ne-a invitat să ne gândim la aceste două tipologii ca fiind două genuri diferite. În ambele genuri poți crea o capodoperă și probabil că cei mai mulți dintre noi abordează ambele genuri în diverse momente ale vieții. Numai că nu pot fi abordate amândouă în același timp, pentru că ne-ar trage în direcții opuse, atât psihologic, cât și practic.
Pentru a colabora eficient, este important ca oamenii să se înțeleagă corect unii pe alții, așa că l-am rugat pe Gianpiero să ne spună în ce fel ar putea fi greșit înțelese aceste două tipologii. Ne-a spus că cel mai des întâlnită concepție eronată despre aceste tipologii este că sunt fixe. Nu sunt. O alta ar fi că „vânătorilor” le-ar păsa numai de recompense externe, de funcții și de beneficii, în timp ce „exploratorii” ar fi interesați numai de introspecție și ar fi egocentrici. Niciuna dintre acestea nu este adevărată. Cei dintâi pot fi foarte reflexivi, iar cei din urmă pot fi foarte concentrați pe munca lor.
LEADERSHIPUL ÎN ERA PROFESIONALISMULUI NOMAD
Simțim că munca noastră are sens atunci când are semnificație pentru noi și este valoroasă pentru ceilalți. În consecință, suntem în continuă căutare a unui cadru propice pentru a crește atât profesional, cât și ca oameni. Profesionalismul nomad este o abordare a vieții profesionale din ce în ce mai răspândită și cu o influență culturală din ce în ce mai mare. Gianpiero ne spune că a fi un profesionist nomad înseamnă să fii profund atașat de munca ta, dar mai puțin atașat de organizație, pentru că ceea ce faci te definește mai mult decât compania la care lucrezi, iar ceea ce produci te definește mai mult decât funcția pe care o ai.
Astfel, îți poți lua cu tine munca, oriunde mergi. Profesionalismul nomad este în egală măsură o experiență psihologică și o tendință socială. Profesonalismul nomad nu are legătură cu cât timp petreci în același loc de muncă, ci cu felul în care te raportezi la munca ta în acest timp.
La vremuri noi, leadership nou, așadar Gianpiero Petriglieri clarifică impactul pe care profesionalismul nomad îl are asupra leadershipului, pornind de la diferența dintre cetățenia corporativă și profesionalismul nomad. În general, leadershipul este abordat pornind de la prezumția de cetățenie corporativă, care înseamnă că locul tău e aici, ești de-al nostru (la fel ca toți ceilalți pe care i-am angajat), așa că te vom ajuta să ieși în evidență și să devii lider.
Dar, când e vorba de profesioniștii nomazi, apartenența la un loc și într-un grup nu e un dat, nu vine de la sine (nici apartenența lor, nici apartenența altora). Prin urmare, dezvoltarea leadershipului trebuie să se concentreze pe crearea de conexiuni – acele conexiuni care îi fac pe oameni să simtă că au în comun ceva ce merită să fie protejat și realizat, în afară de independență.
CITEŞTE ŞI:
- Leadershipul tradițional și leadershipul nou – Beneficii și provocări (II)
- Ce înseamnă un lider legitim: Despre leadership și conștiința de sine (III)
Gianpiero Petriglieri este Profesor Asociat în departamentul de Comportament Organizaţional al şcolii de business INSEAD. Cursurile şi cercetările sale premiate se concentrează pe dezvoltarea leadership-ului. În 2017 a fost inclus în topul Thinkers50 al celor mai influenţi gânditori de management ai lumii. Gianpiero Petriglieri este interesat de dezvoltarea leadership-ului în era „profesionalismului nomad”, când oamenii sunt profund ataşaţi de munca lor, dar slab afiliaţi la organizaţii, iar autenticitatea şi mobilitatea au înlocuit afilierea la organizație și avansarea ierarhică drept simboluri ale meritului şi succesului. Cercetările sale au apărut în Administrative Science Quarterly, Academy of Learning & Education şi Organization Studies. Eseurile sale din Harvard Business Review au fost incluse printre „ideile care au conturat managementul” în patru din ultimii cinci ani. Cercetările şi articolele sale au fost prezentate, printre altele, la BBC, Financial Times, The Economist, The Wall Street Journal, BusinessWeek şi Forbes.
Articol preluat din numărul 246/aprilie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
