Ce pierdem când ne digitalizăm prea mult?

Digitalizarea este, fără îndoială, un catalizator al progresului. Ne oferă acces rapid la informații, optimizează procese, eficientizează comunicarea și transformă modul în care muncim, învățăm sau interacționăm cu serviciile publice și private. Însă, în graba de integrare a noilior tehnologii în toate aspectele vieții noastre, riscăm să pierdem tocmai acele lucruri care ne fac profund umani: conversațiile reale, empatia, spontaneitatea.
Un „ping” sau o notificare pe ecran a ajuns să substituie interacțiunea autentică. Ne salutăm colegii printr-un emoji și ne exprimăm sprijinul printr-un like. În locul unui dialog față în față, preferăm un mesaj rapid pe o platformă de chat, chiar și atunci când suntem la câțiva pași unii de ceilalți. Este convenabil, dar oare cât de conectat rămânem cu adevărat?
Conversațiile reale: mai rare, mai superficiale
Atunci când comunicăm exclusiv prin ecran, pierdem nuanțele vocii, expresiile feței, privirea, pauzele care spun mai mult decât cuvintele. O conversație digitală nu redă energia unui dialog autentic, în care oamenii se privesc, se ascultă cu atenție și se răspund nu doar verbal, ci și emoțional. În lipsa acestor interacțiuni, relațiile devin mai fragile, mai formale, mai sărace în profunzime. „Conversațiile reale, empatia și spontaneitatea — toate acele lucruri care nu se pot transmite prin ecran“, spune Corina Neagu, fondator DARE – Development Advice & REsources, trainer și consultant în resurse umane.
Empatia: deconectată de la sursă
Empatia nu se dezvoltă din texte scurte sau din întâlniri pe Zoom. Ea are nevoie de context, de prezență, de trăire alături de celălalt. Când nu mai vedem suferința în ochii colegului de echipă sau entuziasmul sincer al unui prieten, devenim mai puțin sensibili la ceea ce simt ceilalți. Digitalizarea excesivă ne poate antrena, fără să vrem, într-o formă de dezumanizare subtilă. Începem să reacționăm mecanic, eficient, dar nu neapărat cu grijă sau compasiune.
Spontaneitatea: algoritmizată, regizată
În lumea online, totul este planificat, postat, editat, programat. Până și reacțiile sunt ghidate de filtre, norme și coduri de comportament digital. „Însă spontaneitatea – acea scânteie care aprinde idei, râsete sau revelații neașteptate – apare din întâmplare, din interacțiuni informale, din momentele imperfecte ale vieții reale. Când trăim mai mult prin intermediul ecranelor, spontaneitatea dispare, înlocuită de control și predictibilitate“, adaugă expertul în resurse umane.
Nevoia de reechilibrare
Nu pledăm pentru respingerea tehnologiei, ci pentru o utilizare conștientă și echilibrată a acesteia. Avem nevoie de instrumente digitale ca să lucrăm mai eficient, să învățăm continuu, să rămânem conectați. Dar avem, în egală măsură, nevoie de pauze de la digital, de întâlniri reale, de conversații lente, de tăceri pline de sens, de umor împărtășit și de prezență sinceră.
CITEȘTE ȘI: Vacanța devine cea mai mare cheltuială planificată de români în 2025 | SONDAJ
Foto: ID 317432700 ©Pavel Losevsky | Dreamstime.com