Cine pe cine invidiaza?

Urmarile invidiei la locul de munca sunt vizibile atat la nivelul relatiilor dintre colegi, cat si la nivel de organizatie si imbraca diferite forme de manifestare: de la gandire negativa, demotivare si lipsa totala de implicare, pana la insultarea persoanei invidiate si autopromovare. Pe termen lung, invidiosii isi pierd atasamentul fata de munca lor si fata de organizatie.

Invidia este o emotie universal raspandita. Cu rare exceptii, ea este prezenta in cultura tuturor popoarelor si la toti indivizii. Oricat de neplacuta si de suparatoare ar fi, nu o putem evita, deoarece este o manifestare fireasca a naturii umane. De multe ori, invidia se confunda cu gelozia, dar specialistii avertizeaza ca cele doua emotii au „constructii“ diferite.

Te invidiez/Te admir

Cercetatorii au descoperit ca in multe situatii invidia a fost factorul declansator al unor acte de agresiune, violenta sau sabotaj si, tocmai de aceea, e interesant de stiut care ar putea fi consecintele acestei emotii negative asupra bunului mers al organizatiilor.

Invidia este tipul de emotie care apare cand o persoana isi doreste bunurile altei persoane. Dar la fel de ravnite pot fi si calitatile fizice si morale, realizarile personale sau profesionale ale cuiva.

„Invidia este o proiectare negativa asupra altei persoane a unor dorinte personale pe care nu ti le-ai implinit. In spatele invidiei este o dorinta, marturisita sau nu, dar neimplinita in acel moment la persoana invidioasa“, explica psihologul Lena Rusti. Invidia poate ingloba sentimente de ranchiuna fata de cineva care primeste ceva ce noi ne dorim si nu obtinem. Putem ajunge pana acolo incat sa ne displaca prosperitatea unei persoane sau sa ne dorim ca ea sa nu fi avut toate acele calitati minunate pe care i le atribuim.

Sondaj Cariere

17% dintre cititorii portalului www.cariereonline.ro sunt invidiosi pe „ultima pila” intrata in companie. 60% dintre participantii la sondaj nu recunosc ca invidiaza pe cineva.

Profesorul de management Robert Vecchio definea invidia ca pe „intregul tablou de ganduri, emotii si comportamente aparute odata cu scaderea stimei de sine, declansata de faptul ca altcineva a obtinut ceva ce noi ne doream foarte mult“. O forma de manifestare benigna a invidiei este admiratia.

Ea este buna pentru ca motiveaza si incita, explica Lena Rusti. Te proiectezi intr-un model sau in realizarile sale si depui efort pentru a ajunge acolo: „Admiratia este o emotie care te pune pe tine in raport cu lumea si in intampinarea ei; invidia este o emotie care te pozitioneaza impotriva lumii.“

E ceva obisnuit ca oamenii sa isi compare calitatile si performantele obtinute cu ale celorlalti. Invidia se instaleaza in momentul in care comparatia nu ne avantajeaza, iar calitatile atribuite respectivei persoane ameninta sa ne scada stima de sine. Aceasta se intampla cand persoana pe care o invidiem primeste recunoastere intr-un domeniu asemanator cu cel in care noi ne dorim sa avem succes sau care este de maxima relevanta pentru noi.

Asadar, daca un cunoscut de-al nostru obtine premiul cel mare la un concurs de karaoke si noua nu ne place sa cantam, ne vom bucura sincer pentru succesul lui. Dar daca acelasi cunoscut este avansat la serviciu pe un post la care aspiram si noi, e posibil sa ne simtim teribil de invidiosi.

Putinele studii date publicitatii semnaleaza faptul ca invidia este un fenomen raspandit la locul de munca.
Un sondaj efectuat prin anii `90 dezvaluia ca 77% din totalul respondentilor au fost macar o data in viata martorii unei manifestari a invidiei la serviciu, iar 58% au fost personal implicati. Invidiosii sunt predispusi la o atitudine negativista si la un comportament deviant in relatie cu ceilalti, care dauneaza carierei si reputatiei.

Eugen Dumbrava – Managing Partner la Habar Consulting SRL

„Comparatia sociala cu altii genereaza sentimente de nemultumire, care se pot capitaliza si transforma in sentimente de ura si dorinta de razbunare. Daca nu sunt rezolvate, in timp, apare resentimentul, care e cea mai cumplita bacterie pentru coloana vertebrala a sufletului: stima de sine. La job, pot aparea sentimente de nemultumire ori de ura fata de cei care reusesc, fata de cei ce sunt mereu optimisti si luptatori, fata de cei care zambesc si au timp sa ii ajute pe altii, fata de cei ce au multi prieteni si amici. Pot aparea si sentimente ce tin de munca in sine: unii muncesc mai putin si mai usor, altii castiga mai mult si au privilegii fara limite si asta ma scoate din minti, pentru ca postului meu nu-i sunt rezervate astfel de privilegii“.

Printre comportamentele negative asociate sentimentului de invidie se numara incercarea de a impiedica succesul celui perceput ca potential rival prin actiuni ostile, sabotaj, defaimare, hartuire si subminare. Aceste tip de manifestari sunt contraproductive si ar trebui sa lipseasca din mediul organizational.

Invidiosi si hipercompetitivi

In companii, reactiile starnite de invidie sunt felurite, de la inaintarea demisiei pana la solicitarea de beneficii suplimentare, dar si un comportament deviant care include agresiunea, distrugerea bunurilor sau perturbarea productiei. Accentul pus pe competitivitate in mediul de lucru poate fi un factor care alimenteaza invidia, mai ales cand la mijloc e vorba despre a concura pentru bonusuri si recompense, promovari, mai multa libertate de actiune sau atentia/consideratia superiorului ierarhic. Felul in care sunt gestionate modalitatile de motivare tangibila si intangibila provoaca de asemenea gelozii si invidii. Factori de motivare tangibila sunt cresterile salariale, promovarile, echipamentele si dotarile, un birou mai bun. Fara nici o legatura cu banii, factorii de motivare intangibila sunt pretuirea, recunoasterea si atentia primita.

Invidia poate lua nastere si in situatia in care primim un feedback negativ legat de un aspect definitoriu al muncii noastre, urmat de comparatia cu cineva care e mai performant in acea privinta.

Competitia pentru obtinerea acestor surse de motivatie, dar si pretuirea pe care superiorii o acorda altcuiva pot da nastere unor sentimente de animozitate in randul angajatilor. Lena Rusti vede o legatura intre hipercompetitivi si invidiosi. Dorindu-si sa fie mereu primii, acestia pot ajunge ca, in loc sa-si foloseasca energia pentru a evolua si pentru a deveni mai buni, o investesc pentru a-i sabota pe cei din jur.

Componentele afective ale invidiei sunt complexul de inferioritate si reauavointa. Complexul de inferioritate provine din comparatiile defavorabile cu alte persoane, iar invidia rezulta din perceperea unor posibile surse de amenintare fata de propria persoana. „De exemplu, un scop nevrotic de a fi cel mai bun poate pune o persoana in competitie permanenta cu lumea. Ea devine astfel invidioasa pe orice fel de realizare a unui coleg, mai ales daca nu isi dezvolta capacitatea de a transforma invidia in admiratie“, e de parere Lena Rusti.

Adrian Raulea, Psiholog/Consultant, Insight Organizational Consulting SRL

„Invidia este un sentiment pe care ni-l declansam singuri, dintr-o neacceptare a situatiei pe care o traim, o neacceptare a prezentului. De exemplu: „Cum de-a promovat Popescu, ca doar e mai nou!” sau „ Da’ asta si-a facut planu’ ca stie sa vorbeasca…” sau „Pe el il vede mai bine sefu`!” o afirmatie de acest gen se poate traduce in: el/altcineva are o situatie buna si eu nu. Aceasta evaluare este declansata de ego-ul nostru care isi doreste ca noi sa fim cei mai buni sau noua sa ne fie bine si atunci declanseaza un conflict imaginar ca mecanism de aparare. Obiectivul egoului este sa ne apere spunand ca noi suntem buni si va incepe sa dezvolte argumentatii de genul: si eu as face daca as avea… daca as fi… daca… Eu nu accept ca sunt intr-o situatie mai putin buna decat altcineva”.

Un invidios este extrem de preocupat ca acordarea recompenselor si beneficiilor sa se faca pe criterii corecte, indiferent daca acestea sunt sub forma de bani, atentie sau responsabilitati. El isi va dori ce are celalalt si se va simti frustrat daca nu obtine acelasi lucru. La serviciu, un invidios va ataca permanent persoana pe care o invidiaza. De asemenea, angajamentul sau fata de job si fata de organizatie va scadea.

Cu cat intensitatea sentimentului e mai mare, cu atat persoana respectiva se va intreba in sinea sa: „Ce e cu mine? sau va constata: „Sunt deprimat.” Ea va cauta sa castige atentia colegilor si a superiorului sau si se va autompromova ori de cate ori se va ivi ocazia. Nici o cercetare nu confirma faptul ca invidia poate fi un factor de stimulare a motivatiei. Invidia este blocanta, afirma psihologul, pentru ca in loc sa mobilizeze persoana catre o evolutie interioara, o mobilizeaza in exterior, catre minimalizarea celorlalti.Or, interesul oricarei companii este sa ofere un cadru de lucru care sa stimuleze angajamentul lucratorilor sai fata de joburile pe care le au si fata de organizatie. Managementul va trebui sa se implice pentru a diminua posibilele motive de invidie.