Coachingul – de la tabu, la modă

La începutul anului, o postare de pe LinkedIn inflama piaţa coachingului din România. Mircea Mitruţiu scria: "Noi românii stăm totuşi bine la ceva: suntem primii – exceptând SUA – la numărul de coacheri, traineri şi speakeri globali certificaţi în leadership”.

“Personal, mă aliniez oarecum criticilor, însă celor constructive – e adevărat că industria a fost viciată de câțiva pseudoprofesioniști. Piața a explodat la un moment dat de așa-ziși coachi, pentru care, cel mai probabil, acest domeniu era „la modă”, dar care, analizați în profunzime, nu se aliniau nici standardelor de practicare a acestei profesii, nici educației, brackground-ului și certificării necesare acesteia. Pe de altă parte, eu cred foarte puternic în faptul că industria a început „să se curețe” de la sine, încetul cu încetul, pe măsură ce clienții au început să înțeleagă mai bine ce presupune coachingul, la ce să se uite atunci când aleg un coach și cum să monitorizeze rezultatele acestui proces”, a mărturisit pentru Revista CARIERE Lilia Dicu.

Coachul a explicat că, pentru a evita neîncrederea, trece cu fiecare dintre clienți, echipe organizaționale sau manageri și executivi, printr-un proces de contractare în care lucrează foarte clar și concret cu obiective, rezultate și evaluarea lor. Iar atâta timp cât are confirmarea, primită în ani de practică, a impactului pe care lucrul cu clienţii ei îl are, poate să ia cu uşurinţă „distanță față de remarcile mai puțin avizate și mai degrabă răutăcioase legate de suprasaturarea pieței”.

Care sunt ultimele noutăți în coaching?

Tendințele din domeniul coachingului sunt legate de unificarea dintre știința și arta pe care le presupun această profesie. Coachingul se îndreaptă din ce în ce mai puternic spre lucrurile de care oamenii fug sau se feresc, în general – este vorba despre emoții, intuiție, spiritualitate, care este scopul mai mare, ce are sens pentru noi și ce nu etc.

„Indiferent de metodă (de exemplu, există coaching holistic, ontologic, sistemic, transformational etc. – fiecare operează cu instrumentele sale), coachingul se îndreaptă mai pregnant spre cine suntem noi ca persoane, cum răspundem noi lumii și cum putem face schimbări si evolua mai degrabă decât pe necesitatea de a „bifa” un plan eficient pentru a pune lucrurile la punct”, crede Lilia Dicu.

Lilia Dicu este Master Certified Coach MCC, o certificare ce reprezintă, practic, cea mai înaltă treaptă în coaching și este oferită de organismul care reglementează la nivel internațional această profesie: ICF (International Coach Federation). Această acreditare îi permite ca, la rândul ei, să aibă dreptul de a forma alţi coachi. Iar asta este un lucru rar în România, în condiţiile în care această formare se face doar cu master coachi internaționali sau la școli din străinătate.

„Sunt onorată să o dețin – mă număr printre primii coachi români care au obținut-o, semn că piața se maturizează și că există profesioniști care tratează lucrurile în profunzime, care țin să practice această meserie „ca la carte”, după toate codurile și bunele practici ale domeniului”, ne-a spus Lilia Dicu..

Asta s-a întâmplat însă după mulţi ani în care coachul a acumulat experienţă şi a văzut domeniul transformându-se. La începuturile meseriei în România, a merge la coach era, mai degrabă, un tabu. Coachingul lucrează, însă, cu resursele fiecărei persoane pentru a-și descoperi și atinge potențialul. Nu este vorba despre trecut, ci de concentrare pe acțiune, pe viitor și pe ce urmează să faci pentru a ajunge acolo unde-ți dorești. Răspunsurile sunt la client, de fiecare dată – coachul susține o disciplină și oferă o perspectivă diferită de a te uita la lucruri.

„Astăzi, pe măsură ce oamenii au înțeles tot mai mult despre ce e vorba în coaching, a merge la un profesionist în acest domeniu a devenit nu numai un lucru firesc, ce denotă o ecologie personală, ci chiar un semn de prestigiu și excelență. De multe ori, în organizații, cei care beneficiază de coaching sunt managerii și executivii – cu alte cuvinte, liderii care au o miză mare și responsabilități pe măsură și vor să devină din ce în ce mai buni, mai performanți, dar și mai aliniați cu ei înșiși ca persoane”, ne spune Lilia Dicu. .

Obiectivele, așteptările și provocările cu care poți merge coaching sunt numeroase. Poate fi vorba despre un lider care să conducă echipa sa prin schimbare, să dezvolte anumite competențe și abilități, să conștientizeze anumite dinamici, comportamente și atitudini ce necesită transformări, să se adapteze la o schimbare de funcție, să se integreze rapid și eficient în noua structură organizațională, să găsească un echilibru între viața personală și profesională etc.

„În ultima perioadă, provocările clienților mei sunt legate de cum să colaboreze cu ceilalți, cum să accepte că ceilalți sunt diferiți și că au o altă părere – iar, cu toate acestea, că e necesar să construiască împreună cu ei. O altă provocare pe care o întâlnesc din ce în ce mai des este legată de leadership. E nevoie ca noi să lucrăm în primul rând la noi înșine și la cum să fim mai buni ca persoane – mai toleranți, mai indulgenți etc. – pentru a deveni și lideri mai buni. În cadrul procesului de contractare, stabilim și definim împreună obiectivele procesului de coaching. Este adevărat că poate nu întotdeauna clienții mei își dau seama cu acuratețe la ce ar vrea să lucreze, dar, împreună, descoperim acest lucru și îl facem specific și măsurabil. Chiar dacă, de exemplu, la început putem ști doar că „nu suntem bine” sau că „ne simțim triști”, motivele care stau la baza acestor sentimente pot fi descoperite în discuțiile noastre, iar obiectivele care decurg din ele devin clare”, concluzionează coachul.
.