Ca mersul pe bicicletă…
Ca să menținem o bicicletă în echilibru, este nevoie să pedalăm continuu, poate cu viteze diferite, cu ritm variat, dar mișcarea trebuie să fie continuă. Altfel, bicicleta nu rămâne în picioare.
Atunci când căutăm să înțelegem ce înseamnă ”noul work-life balance” în ”noul normal” sau cum arată echilibrul între viața profesională și cea privată în noile contexte de muncă, pare că ce aflăm imediat este faptul că totul se schimbă foarte rapid și de multe ori radical.
Într-o perioadă în care totul este ”altfel” și în care pare că singura constantă este schimbarea, în care cifrele care arată câți dintre angajați au ajuns în burnout sau acuză o anxietate crescută ori alte probleme de sănătate mentală sunt tot mai mari de la o statistică la alta, cred că este foarte important să ne uităm cu interes autentic și curiozitate la ce ni se întâmplă și la ce avem nevoie pentru a găsi și păstra un echilibru. Și vorbim, de fapt, despre echilibrul în viață, de armonie, de sănătate și o calitate bună a vieții.
Și când spun să ”ne uităm” mă gândesc la angajați și la angajatori, în egală măsură. Calitatea vieții, sănătatea mentală și fizică nu sunt aspecte care depind exclusiv de angajat, angajatorul joacă și el un rol esențial. La fel ca în relațiile de cuplu sau de familie, nu este un singur membru responsabil de ce se întâmplă în acea relație, în acea familie, este vorba despre interdependență și colaborarea dintre toți cei implicați în relație.
Din perspectiva individuală, a angajatului, munca/job-ul/ activitatea profesională este o parte din viață, o dimensiune semnificativă, dar doar una dintre ele. Este una dintre componentele pe care trebuie să acționăm constant – poate una dintre pedalele bicicletei – să o împletim cu celelalte dimensiuni din viața noastră, pentru a menține un echilibru dinamic în fapt.
Și acesta ar fi primul pas la care mă gândesc și știu că este atât de util – să ne uităm foarte curioși la tot tabloul vieții noastre, să îl vedem ca pe un întreg, nu ca pe bucăți ce par că nu sunt conectate între ele, decât ca succesiune în timp.
Să înțelegem ce loc are jobul/ activitatea profesională în viața noastră, care este sensul pe care îl găsim sau căutam în viața profesională, cum ne setăm relația cu munca în sine, cum ne-am ales jobul, cât este vocație sau pasiune în munca noastră, la ce nevoi răspunde munca și ce așteptări avem. Este responsabilitatea noastră să ne punem aceste întrebări, din când în când, și să căutăm înăuntrul nostru fiecare răspuns. Ca toate celelalte lucruri, și răspunsurile noastre se pot schimba în timp, de aceea este esențial ca acest exercițiu de conștientizare, de reflectare să îl facem constant.
Iar dacă vorbim de responsabilități, aș aduce în discuție și alegerile personale, pentru că împreună cu aceste responsabilități sunt esențiale în a înțelege cu adevărat, în mod autentic, ce înseamnă activitatea profesională/ munca pentru fiecare dintre noi. Ce alegeri facem, cum ne alegem un job pe de o parte, dar și cum relaționăm cu munca, cu jobul, pe de altă parte, este tot o alegere personală. Cum ne poziționăm și cum cultivăm relația noastră cu munca este o alegere și o responsabilitate foarte personală. Și știm deja, din nenumărate studii, calitatea vieții este influențată de satisfacția profesională, știm că motivația și angajamentul sunt influențate și de felul în care fiecare ne raportăm la muncă.
Explorarea perspectivei personale este cheia în a înțelege care este locul muncii în viața noastră. Apoi, periodic, putem face un ”review” în care să urmărim unde suntem în raport cu răspunsurile la aceste întrebări, cât de coerenți și congruenți suntem în viața de zi cu zi cu aceste răspunsuri și alegeri. Tot periodic e util să facem și inventarul responsabilităților pe care le avem față de ceilalți, al sarcinilor și proiectelor pe care ni le asumăm pe o perioadă de timp și cum reușim să împletim toate aceste ițe în fiecare zi.
Vom ști apoi, fiecare, individual, ce avem nevoie să facem, cum anume și când, ca să găsim și menținem echilibrul. Vom ști cum să împletim această dimensiune cu viața de familie, cu timpul personal, cu activitățile din afara jobului.
Dacă în viața privată, personală, de familie, avem răgazul și responsabilitatea să facem alegeri, să prioritizăm binele și armonia, la fel ar trebui să ne raportăm și la muncă. Ni se spune că o relație frumoasă, sănătoasă, necesită implicare activă constantă – construim și cultivăm permanent relațiile importante din viața noastră. Același principiu este valid și cand vorbim despre relația cu munca.
Un alt element al acestui tablou este angajatorul – unde ne desfășurăm activitatea profesională, cu cine, care este mediul și cum afectează/ influențează acesta viața noastră.
Dacă păstrăm metafora cu mersul pe bicicletă, relația cu angajatorul este ca un drum cu două benzi, pe care se circulă în ambele sensuri. Pe lângă mișcările constante pe care trebuie să le facem ca să menținem bicicleta în mers, mai sunt o serie de aspecte care intervin – de la direcția de mers până la calitatea drumului și condițiile climatice ori la ceilalți participanți la trafic. Și aici intervine responsabilitatea angajatorului – el este cel care întreține drumul, setează direcția și regulile de circulație, se asigură că participanții la trafic au ce este nevoie pentru a putea circula.
Dincolo de metafore, în menținerea unui ”work-life balance”, angajatorul este responsabil pentru asigurarea unui mediu de muncă sănătos, a unei culturi organizaționale care încurajează și cultivă echilibrul și armonia.
În ultimii 2-3 ani, angajatorii au experimentat provocări mult peste ce și-ar fi imaginat, poate, acum 5 ani, schimbările nefiind încă încheiate. Se vorbește mult despre trendurile din 2023, de la munca hibrid și remote la supravegherea angajaților în noile condiții de muncă, de la instrumente pentru un mediu colaborativ în spațiul digital, online până la flexibilitatea orelor de muncă și săptămâna de 4 zile. Sunt elemente de noutate, care provoacă angajatorul să facă eforturi pentru a găsi flexibilitatea și abilitățile de adaptare la ”noul normal”, de a crea și inova pentru a ține pasul cu viteza uluitoare cu care se schimbă mediul de business sau activitatea.
Și pentru angajator găsirea echilibrului este o responsabilitate și o alegere. Angajatorii vor fi atractivi dacă vor reuși să creeze acel context care să răspundă nevoilor angajaților de adaptare la aceste schimbări ce se produc cu viteza a șasea. Valorile care stau ca piloni ai culturilor organizaționale sunt alegeri la îndemâna angajatorului – dintre acestea apare tot mai frecvent în discuție respectul și flexibilitatea, deschiderea către noi modalități de a se raporta la muncă și la relația cu angajații.
În responsabilitatea angajatorilor este să creeze un climat de siguranță psihologică în mediul de lucru (nu mai vorbim de ”locul de muncă” deja, ci de ”mediul” de muncă), să încurajeze și să cultive un dialog deschis și autentic cu angajații, menținând în același timp limitele unui cadru clar și transparent, care să fie propice obținerii unor rezultate așteptate.
Despre provocarea menținerii unui work-life balance vorbim dintotdeauna, cu mult înainte de pandemie sau schimbările majore aduse în felul în care lucrăm acum, de fapt. Și acum 50 sau 20 de ani era o provocare pentru mulți dintre noi. Este, la fel ca toată viața noastră, un process continuu de căutare a echilibrului. Ca mersul pe bicicletă… Totul este o călătorie!
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 283
Pentru abonare, click aici
*Acest material este susținut de Sodexo Benefits and Rewards Services.
