Cui îi este frică de noul normal de pe piața muncii?
Pentru oameni și afaceri, nimic din ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani și jumătate nu putea fi anticipat. Nicio companie, mai mică sau mai mare din lumea asta, nu avea prevăzut așa ceva în strategiile și planurile de lucru. Nevoia de flexibilitate și schimbare radicală a venit brusc și a fost nevoie de adaptare literalmente peste noapte.
Dintr-o dată a fost obligatoriu să lucrăm de acasă, pentru ca viața să continue cât de cât ”normal”. Bine că existau platformele de întâlniri online, de exemplu – nu-i așa că au fost vizionari creatorii acestora? – și că internetul era un instrument de lucru utilizat deja pe scară largă. V-ați imaginat ce ar fi însemnat această criză sanitară în urmă cu 20 – 30 de ani?!
Apoi au urmat planuri de criză și strategii de revenire la birou, dar situația din teren le-a făcut inutile.
În momentul de față, noi, cei care am reușit să trecem cu bine peste această provocare, cred că ar fi cazul să fim recunoscători și să acceptăm că transformarea noastră ca oameni și societate vine în urma unor suferințe și dureri, a unor situații cu totul și cu totul neobișnuite. O viață plată, fără provocări nu oferă șansa de creștere. Oportunitățile personale și ale companiilor se nasc din provocare, nu din stagnare sau platitudine.
Ce ne împiedică să îmbrățișăm noul normal
Sunt domenii unde natura activității permite lucrul de acasă. Și totuși, incredibil de multe discuții, uneori aprinse, s-au născut și se nasc pe această temă. De unde este bine să lucrăm? De la birou? De acasă? Câteva zile de la birou și câteva zile de acasă?
Sunt, desigur, diferențe între modalitatea în care indivizi și diferitele generații îmbrățișează work from home.
Plecând de la multitudinea de informații, statistici și studii care există deja, mi-am format o opinie personală.
Sunt două mari provocări de a căror rezolvare depinde reducerea stresului în ceea ce privește adoptarea unui nou stil de muncă pe scară largă:
- Prima provocare vine din partea companiilor. Procesele de management se bazează pe control, managerii invocă faptul că nu pot controla cât lucrează angajații atunci când stau acasă. Suntem, din păcate, încă în epoca în care se pune de multe ori accentul pe cât stai la birou, indiferent de eficiența personală. Această presiune exercitată asupra angajaților conduce la rezultate slabe pe termen lung. Susțin cu tărie, din toată experiența mea profesională și din interacțiunea cu sute de persoane și cursanți că epuizarea și nevoia de ore suplimentare în permanență, vine de foarte multe ori din slaba gestionare a timpului.
- Cea de-a doua provocare este incapacitatea (firească) a celor care lucrează de acasă de a separa viața personală, de familie, de cea de la birou. Delimitarea timpului de muncă și a celui de la birou, separarea celor două planuri este complicată pentru mulți dintre noi. În plus, nevoia de socializare de la birou este des invocată de adepții work from office.
Cum a arătat work from home în prima etapă
În prima fază a work from home, oamenii au lucrat enorm, în primul rând pentru că au avut nevoie să învețe procedurile de lucru într-un context cu totul și cu totul nou. Apoi, pentru că era dorința de a arăta că se muncește și de acasă, din teama de a rămâne fără locul de muncă într-o perioadă și așa incertă.
În primele luni, eficiența și randamentul angajaților au fost superioare perioadelor de dinainte de pandemie. Încet însă a apărut epuizarea și randamentul a început să scadă, viața personală și cea profesională s-au întrepătruns nepermis de mult (din nou firesc pentru că nu eram pregătiți psihic pentru această situație).
Așadar, în viața noastră s-au amestecat diversele activități: mai o mașină la spălat, mai un call, un prânz în fața calculatorului, o rezolvare de problemă în extra orele de program (noaptea târziu), cumpărături și/sau socializare cu prietenii și rudele în timpul programului. Cert este că, per ansamblu, cu toții am resimțit un nivel ridicat de stres. Înainte ne plângeam de trafic, în acele momente ne plângeam de traficul din casă. Unde s-a dus timpul economisit din drumul dus-întors de la birou? Probabil în social media, în consumul uriaș de știri din perioada respectivă.
Și totuși, work from home are enorme beneficii, cum ar fi reducerea traficului în orașele extrem de aglomerate, inclusiv poluarea, dar și reducerea semnificativă a costurilor cu spațiile de birouri. Așa că de ce nu am continua în acest fel?
Cum putem face loc noului normal pe piața muncii?
Soluția este schimbarea paradigmei (cu adevărat, nu doar la modul declarativ) din orientarea exclusiv spre rezultate în orientarea spre oameni și aplicarea unor norme de productivitate personalizate indivizilor, nu general valabile (care nici nu funcționează pe deplin sau pe termen lung).
Oamenii potriviți și inspirați de manageri lucrează din pasiune, din simțul datoriei și pentru că sunt responsabili, nu pentru că sunt controlați și urmăriți la fiecare pas. Cu task-uri bine delimitate, cu suport din partea managementului și a echipei, cu eforturi depuse în sensul dezvoltării profesionale și personale, rezultatele apar și sunt depășite așteptările.
Implicarea efectivă a angajaților (potriviți!) în activitatea desfășurată ține, pentru generațiile noi, de cum percep aceștia că își aduc contribuția la dezvoltarea societății. Angajații au nevoie de organizarea activității, de obiective și target-uri pe care le pot atinge și de a-și aduce contribuția la binele general. Cei cu mentalitate potrivită și care au valorile similare cu ale organizației pot lucra de oriunde dacă sunt inspirați în loc de a fi controlați.
Burnout-ul și lipsa de socializare
Din perspectiva angajaților, așa cum o dovedesc statisticile din perioada post pandemică, sunt două posibile probleme de evitat: fenomenul burnout-ului și lipsa de socializare. Burnout-ul poate fi evitat dacă se respectă cele de mai sus și, în plus, angajații au un bun management al timpului atât profesional cât și personal. Organizarea vieții în funcție de priorități și delimitarea foarte bună a timpului de la birou (chiar și de la biroul de acasă), precum și a celui personal este un must-have al vieții noastre tumultoase.
Angajații tineri declară că își doresc să lucreze de la birou pentru socializarea din pauzele de masă și de cafea. Din perspectiva mea, nevoia naturală de socializare poate fi satisfăcută în extra timpul pe care îl câștigi pentru că nu te mai deplasezi la birou. Sau dacă aceleași rezultatele pot fi obținute într-un timp mai scurt, se poate milita pentru o zi de lucru mai scurtă (de 6 ore să spunem) pentru angajații care lucrează de acasă. Acest indicator – câte ore sunt, de fapt, productivi oamenii de la birou – este măsurat de ani de zile, iar informația poate fi utilizată pentru o schimbare radicală pe piața muncii.
Săptămâna de 4 zile
Se discută mult în ultima vreme despre reducerea săptămânii de lucru la 4 zile, cu câte 10 ore/zi. La prima vedere, pe termen lung nu poți face față unui astfel de efort și ar fi de luat în calcul mai degrabă eficiența angajaților.
Desigur, măsura poate fi aplicată, testată, iar rezultatele evaluate și acest model adoptat definitiv, modificat sau abandonat. Pentru că există și se pot găsi soluții în acest sens, iar cele cu adevărat potrivite indivizilor și organizațiilor pot fi identificate și adoptate în fiecare caz în parte.
Cert este că, indiferent de multitudinea de idei și planuri pe care le punem pe hârtie, cu adevărat nimeni nu poate ști cum va arăta viitorul. Și exact din această preocupare aproape generalizată la nivel mondial, noi modele de management vor fi puse în practică, pentru o altă paradigmă a pieței muncii. Cine are disponibilitatea să testeze, chiar și cu riscul unor eșecuri (sau, mai ales, cu certitudinea că acestea se vor întâmpla la aceste noi începuturi) va reuși să găsească formula câștigătoare. Viața este imperfectă, să ne bucurăm de aceasta așa cum este ea! Fără frică de schimbare pentru că aceasta nu ne va ocoli.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 280
Pentru abonare, click aici
