De ce mor 7 oameni la fiecare 2 secunde

Sursa foto: Pixabay.com

Cele mai căutate expresii sau cuvinte-cheie de pe Google din ultima vreme sunt cele legate de managementul stresului.

Există o industrie întreagă de metode, soluții, pastile, amestecuri, ceaiuri și tot felul de alte opțiuni, care se adresează acestui segment de probleme legate în principal de stres.

De ce a devenit atât de important acest subiect? Pentru că o dată la două secunde, 7 oameni mor la nivel planetar din cauza problemelor de sănătate care sunt corelate cu nivelul ridicat de stres.

Recent am auzit și eu de acest studiu care m-a îngrozit.

Inclusiv acum, de când ai început să citești acest articol, au murit câteva zeci de persoane din cauza stresului.

Cum am ajuns oare aici? Răspunsul este simplu.

Nu știm să avem grijă de noi.

Degeaba ne-au tot zis părinții și, respectiv, noi le spunem copiilor noștri „Ai grijă de tine!”, pentru că aparent, nimeni nu ascultă cu adevărat.

Problema principală din punctul meu de vedere este că încercăm să gestionăm stresul în sine.

Este imposibil să gestionezi stresul, nu ai cum. Știi de ce? Pentru că „stresul” este un concept. Chiar dacă nivelul de stres se poate măsura în corp prin diverse metode, conceptualizarea problemei duce la neputință în fața problemei reale. Ea este procesul prin care ajunge să crească nivelul stresului în corp, nu conceptul în sine.

Dacă vrei să rezolvi efectul (adică să gestionezi stresul în sine), va fi total ineficient, atât timp cât generezi prin toate comportamentele tale un stres nou-nouț, zi de zi, ore în șir.

Imaginează-ți următorul proces: ești stresat, adică ai o stare de tensiune emoțională generată de presiunea pe care o pui pe tine. Ca să nu mai simți presiunea, te decizi să gestionezi stresul prin niște plante antistres. După ce cumperi acele pastile sau chiar medicamente, te relaxezi oarecum că ai rezolvat problema, deoarece seara o să poți lua „soluția”. Apoi toată ziua te stresezi „relaxat”, că ai găsit soluția, și seara vrei să îi explici creierului tău printr-o pastilă (sau mai multe, sau câteva pahare de vin) că nu ar trebui să continue acel proces pe care l-a repetat toată ziua.

La început o să funcționeze. Creierul tău va fi bulversat, dar va asculta câteva zile și îți va da senzația că ai găsit soluția. Apoi, pentru că nu ai făcut nimic legat de cauză, creierul tău începe să dea volumul mai tare ca să îl asculți.

De ce este pentru creierul tău atât de importantă starea asta, încât să fie dispus să te „omoare” cu ea?

Stresul este un indicator al sentimentului de amenințare. Multă lume nici măcar nu își dă seama că este stresată. Mâinile și picioarele reci sunt un indicator destul de clar al stresului. Creierul emoțional retrage sângele din extremități atunci când apare o amenințare, deoarece în luptă extremitățile se rănesc cel mai ușor.

Mecanismul este destul de simplu. Și începe din copilărie.

De-a lungul vieții, creierul nostru înregistrează o multitudine de factori care se asociază cu stresul: ce zic vecinii, șeful, locul de muncă, dacă cineva nu te bagă în seamă, dacă cineva te bagă în seamă… doar fă un „calcul”: pentru creierul tău, toți factorii pentru care s-au stresat mama și tata, vor reprezenta factori de stres și pentru tine. Fă totalul între motivele pentru care s-a stresat mama, adaugă la asta motivele pentru care s-a stresat tata et voilà! Așa rezultă factorii tăi personali și nivelul tău de stres.

Dacă nu învățăm să gestionăm modul în care creierul reacționează, nivelul doar va crește de la o generație la alta, după cum arată și cifrele la nivel mondial.

Știu că sunt printre voi care spun: „Dar eu am avut o copilărie fericită, ai mei nu s-au stresat deloc”.

Aviz amatorilor: dacă nu ai probleme de somn, probleme de concentrare, oboseală cronică, lipsa poftei de mâncare, agitație constantă, sentimentul că nu îți ajunge timpul, irascibilitate, reactivitate la situațiile din jur, dacă ajungi acasă relativ relaxat după o zi de lucru și ai răbdare cu cei dragi (și treaba asta se petrece constant), atunci probabil nu ai probleme cu stresul.

În rest, oricât de trist ar suna, suntem de fapt obișnuiți cu un nivel ridicat de stres. De asta ajunge lumea la tot felul de boli „dintr-odată”.

Așadar, ce înseamnă să „ai grijă de tine”?

Majoritatea oamenilor încearcă să gestioneze stresul atunci când este prea târziu, adică atunci când se transformă în ceva cronic sau chiar în boli de tot felul.

Stresul ori îl gestionezi „din mers”, ca un proces continuu, ori nu îl gestionezi deloc.

Faza cu 10 minute de mindfullness sau meditație la 16 ore de stres nu spun că nu ajută, dar fă tu raportul de forțe. Dacă vrei să îți gestionezi stresul, va fi nevoie de un efort direcționat special înspre acest aspect.

Primul lucru ține de modul în care îți organzezi timpul. Să fii conștient că nu ai cum să le faci pe toate și să ai control asupra timpului de care dispui.

Știu că foarte multe lucruri îți cer atenția. Totuși atenția ta este limitată, deoarece energia ta fizică este limitată. De aici pleacă și gestionarea stresului. De seara când îți organizezi ziua următoare și de la agenda ta zilnică organizată lucid, cu bun simț și cu prioritățile bine stabilite.

Dacă nu faci asta, nu te aștepta să nu te stresezi. Unul dintre cei mai gravi factori care generează stres este incertitudinea. Când nu știi ce vei face, în ce ordine, cât durează și ce poți lăsa pe mâine, viața ta va fi o „amenințare” continuă.

Al doilea lucru ține de încărcătura emoțională pe care o „antrenezi” de-a lungul unei zile.

Am spus „antrenezi”, deoarece orice se repetă, devine un automatism, și cu cât îți permiți să te stresezi mai mult, cu atât mai mult te vei stresa, cam asta este regula.

Mintea ta este o unealtă foarte puternică, pe care o poți folosi în interesul tău sau împotriva ta.

Majoritatea oamenilor se autodistrug prin procese de gândire care amplifică stresul.

„Atâtea am de făcut și nu am timp”, „Iarăși mă stresează colegul”, „Mă agită toate acestea” și tot felul de alte fraze prin care nu fac altceva decât să își amplifice stresul.

„Este dreptul lor să se comporte cum vor, treaba mea este să am grijă de starea mea”, „Pot să aleg să mă consum sau să mă relaxez”, „Hai să mă concentrez pe ce am eu de făcut aici” sunt fraze care sunt mult mai utile dacă vrei să folosești mintea în direcția gestionării stresului.

Știu că majoritatea oamenilor se așteaptă ca alții să nu îi streseze. Să se schimbe guvernul. Să „vină” suficienți bani. Să nu mai plângă copilul. Să nu mai facă vecinul lucrări cu bormașina. Să se rezolve problemele cu traficul. Să se termine ratele.

Nu o să se schimbe aceste lucruri. Viața ta se poate schimba, dar nu dintr-o dată și nu o să „se schimbe” factorii externi pentru că tu te stresezi.

Dar dacă chiar vrei să faci o schimbare, atunci primul pas ar fi să înveți să îți gestionezi propriul tău stres „din mers”. Apoi, dintr-o stare de relaxare (sau măcar detașare) probabil vei lua decizii mai bune și vei cultiva relații mai armonioase.