Sarea din bucate și complementaritatea femeii
Nu mi-a fost ușor să pun la un loc toate gândurile scrise pe tema leadershipului feminin, mai ales prin prisma experiențelor mele. Astăzi, însă, după trei întâlniri, toate cu femei, mi-au venit la rând formulele potrivite pentru a împărtăși cum îmi trăiesc propria poveste.
În relația de cuplu și familie, dar și în cea de business, fiecare ne aducem propriul mod de a fi. Răbdarea sau efervescența, disponibilitatea de a înțelege și asculta sau fermitatea îmbrăcată în mânușă de catifea, sunt doar câteva imagini care ilustrează trăsături de personalitate asociate femeii, care o fac să fie remarcată. Nu știi niciodată cum își găsesc locul în context, dar simți.
În experiențele mele am tot căutat să întorc în favoarea mea toate elementele potrivnice. Plecând de la principiul „fă rai din ce ai” și din dorința de a rezolva pentru a merge mai departe, mi-am croit drum. Dacă e să mă uit în urmă, cred că ce mă caracterizează este că nu am stat pe loc, mi-am căutat cu încăpățânare sensul și calea.
E greu, mi se spunea! În sufletul meu mereu am crezut că asta numai eu pot să afirm, dar numai după ce am trecut prin experiență. Să pleci la un drum cu credința că nu ești capabil să-l parcurgi nu e în felul meu de a fi. Se poate să fi avut legătură cu primii ani din copilărie când, în pofida dragostei arătate, am auzit că tata și-ar fi dorit un băiat. Ce a făcut micuța de atunci cu aceste informații, ce au generat în mintea ei?
La cinci ani știam toate mărcile de mașini. În Poiana Brașov, la începutul anilor ‘70, aveai posibilitatea să vezi mai multe mașini străine, de la Ford, Fiat, Mercedes, Audi, pe lângă Volga, Lada, Skoda, Dacia și Trabant. Iar în pozele de la aniversări purtam rochie, dar în restul timpului pantalonii îmi acopereau cu succes genunchii juliți la joacă. Iar apogeul descrierii relației noastre a fost „eu șofer, tata șofer și mama bucătăreasă” prin care radiografiam activitățile cu care eram de folos în micul nostru univers familial, fără nicio legătură cu profesiile părinților sau cu ceea ce îmi urma să trăiesc. Acum însă, chiar dacă nu e nimic neobișnuit ca o femeie să conducă zilnic pe distanțe lungi, mă uit la poveste și văd legătura cu drumurile pe care le fac la volan prin țară către organizațiile cu care lucrez.
Grația și forța, un pachet indestructibil
Neajunsurile unei comunicări, mai degrabă asociate puterii masculine, m-au ajutat să punctez la timp în relațiile profesionale sau de prietenie cu bărbații. Am spus mereu ce gândesc, mai diplomat sau tranșant, dar am spus. Nimeni nu s-a putut eschiva în spatele unor neînțelegeri pentru că am crezut că adevărul este vindecător, chiar dacă pe alocuri ustură. Sufli și trece, dar rămâne puterea cuvântului rostit.
Suntem cine suntem dar și alegem să mai facem ajustări pe parcurs. Relațiile ne potrivesc, precum croitorul.
Cel mai greu este să vorbesc despre mine în comparație cu alții.
A fi femeie sau bărbat este doar conținutul cu care umpli formele existenței tale printre alții. Percepțiile lor, reperele acestora în raport cu tine.
Ce pui pe primul loc în viața ta este însă o decizie personală. Îmi amintesc că eram foarte tânără și la fel de ambițioasă să-mi găsesc locul profesional. Una dintre colegele pe care le admiram a plecat din bancă pe o funcție de conducere în altă organizație și m-a invitat să vin cu ea. Eram în perioada din viață când familia mea prindea contur. Cuplul format cu ani în urmă își căuta sensul prin rolul de părinte. Tentația de a merge pe un post care mi-ar fi adus mai multe satisfacții era importantă. Balanța a stat în mintea mea cu ambele talere pline cu argumente până când am avut puterea să renunț și să dau glas sentimentelor mele. Nu ar fi deloc cinstit față de nimeni să mă duc într-o organizație și echipă nouă ca, în scurt timp, să intru în concediu de maternitate. Îmi doream să fiu mamă și am înțeles că această parte din mine are nevoie de timpul și locul potrivit. Am rămas unde eram fără regrete și am traversat cu sens o altă perioadă din viața mea. Cea mai frumoasă și împlinitoare. Mai mult, m-am bucurat să mă revăd oricând cu persoana care îmi oferise această oportunitate fără mustrări de conștiință.
Subiectul maternității lasă mereu loc de discuții. Percepția că te suspenzi profesional o perioadă are legătură cu timpul din calendar însă ce este mai important se petrece înlăuntrul ființei tale. Știu că puterea unei mame este de neoprit în orice își propune în viața ei, inclusiv profesională. Îmi este foarte proaspătă în minte perioada în care mai degrabă făceam haz pe seama mea atunci când împărțeam trei micuți în băncile ciclului primar. Îmi amintesc cum m-am dus smerită la secretara școlii, încercând să o fac „partner in crime” pentru anul școlar următor. Scenariul propus era să găsească o soluție, astfel încât clasele puștilor mei să fie pe același etaj, iar eu să mă descurc puțin mai ușor, luându-mi la revedere de la fiecare dintre ei. Nu știu dacă mila sau aprecierea curajului meu de a vorbi despre nevoia mea au alimentat empatia doamnei secretare, dar îmi amintesc ochelarii mari prin care m-a privit spunându-mi că nu poate să-mi promită nimic. Dar în septembrie am văzut că propunerea mea fusese aprobată, iar eu i-am păstrat multă recunoștință unei alte mame care avea un rol de decizie. Aș putea spune că am făcut cea mai autentică și convingătoare prezentare cuiva. Eu știu doar că am fost sinceră și determinată să obțin ce credeam că este mai bine pentru mine și copiii mei. Nu am făcut niciodată economie de sinceritate nici în negocierile și prezentările de business. Un partener se alege prin prisma priceperii dar mai ales a încrederii acordate.
E greu, e ușor? Uit ce a fost greu, aș fi necinstită să spun că nu a fost, și păstrez în memorie sentimentele plăcute de la final. În afara ta nu se văd sau nu se știu prea multe. La masa în jurul căreia se strâng oameni cu roluri profesionale, alegerile nu sunt imparțiale. Deciziile nu au gen, își produc efectele într-un cadru impersonal. Dar știu că de câte ori am putut, am ales să însuflețesc acțiunile. Iar asta nu consider că este o calitate strict feminină. Să fii om este important. Am fost parte din proiecte cu impact major în viața organizațiilor dar și a celor care lucrează în ele. Să iei în calcul detalii legate de familia fiecărui angajat, să încerci să adaptezi situația astfel încât să nu produci „daune” de natură emoțională în mediul personal al acestuia, este o grijă firească pe care o manifestă oricare dintre noi. Însă cei care te văd ca resursă în rezolvarea acestor situații pun o presiune foarte mare pe tine.
De curând, cineva m-a recomandat să lucrez cu un bărbat care ocupa o funcție înaltă și a jucat un rol semnificativ în viața unei organizații. Printre beneficiarii serviciilor de executive coaching se regăsesc mai mult bărbați decât femei, dar asta nu ține de mine. M-a mirat însă cum am fost prezentată, chiar dacă nu am putut să nu-i dau dreptate persoanei care a selectat din viața mea elementele care au argumentat decizia potențialului beneficiar. Pe lângă aspectele care țin de experiența profesională, a spus limpede „Mihaela e mamă, a crescut trei bărbați alături de soțul ei, nu cred că e cineva mai potrivit să te înțeleagă și susține în demersul tău de dezvoltare. Nu văd pe cineva mai potrivit să-ți fie alături în această perioadă”.
Ooo, da! Mi-am zis, iată cum și alții îmbracă potențialele vulnerabilități în cele mai eficiente puncte forte. Într-o lume a bărbaților, femeia mamă își are locul ei.
Cred însă că cel mai important este cum te uiți tu la tine. Cu asta aș vrea să închei. Și cu imaginea clientei mele care are un rol de VP într-o corporație și care mi-a spus ieri în ce condiții se vede lucrând cu șeful ei. „Lângă el, susținându-l și rămânând ceea ce sunt eu”.
Leadershipul nu are gen! Mă uit la modul în care se manifestă ca la arta prin care reușești să transmiți celor din jur cine ești, astfel încât ei să te urmeze.
A fost greu? Da.
Este frumos? Da.
Aleg să trăiesc ceea ce cred că are sens pentru mine și este în folosul celor din preajma mea. Am mereu o treabă de dus la bun sfârșit și mă bucur să mă știu așa.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 282
Pentru abonare, click aici
