Stresul din trafic. Cât îl cărăm după noi și unde îl ”depozităm”
Sursa foto: unsplash.com
Stresul este parte inerentă a naturii umane. Din cele mai vechi timpuri, cu ajutorul stresului pozitiv (eustres) oamenii au reușit să supraviețuiască și să se apere de acele pericole care le amenințau existența.
Astăzi, de această doză de stres pozitiv depind capacitatea noastră de a ne mobiliza, de a duce la îndeplinire sarcini, de a lua decizii și de a interacționa în societate.
Tot astăzi, însă, ne confruntăm din ce în ce mai des cu agenți stresori responsabili pentru apariția stresului negativ (distresul). Traficul infernal pe care trebuie să-l suportăm zilnic în drumul spre muncă și înapoi spre casă, programul prelungit de lucru, nesiguranță de la job sau volumul mult prea mare de sarcini sunt tot atâtea motive pentru care zi de zi vedem roșu în față ochilor, ne crește tensiunea, avem palpitații sau senzații de sufocare.
Pe termen lung, toți acești factori de stres ne afectează, atât pe plan psihologic, cât și fizic, astfel încât dacă nu reușim să-i gestionăm în mod sănătos, riscăm să ajungem într-o zonă periculoasă pentru sănătatea noastră emoțională. Anxietatea și chiar depresia sunt principalele tulburări emoționale care, negestionate la timp, pot escalada ajungând să ne afecteze funcționalitatea și activitățile cotidiene. Epuizarea de la locul de muncă și stresul cronic ne provoacă dereglări la nivelul creierului prin eliberarea de substanțe cu efect asupra zonelor responsabile de gândire și frică, asupra circuitelor de recompensă, precum și asupra circuitului somn-veghe, putând duce la insomnii.
Stresul constant, cronic, dar și răspunsul exagerat la un stres acut pot avea consecințe negative nu numai asupra creierului, ci și asupra organelor periferice. Neurotransmițătorii stresului (adrenalină, noradrenalina, vasopresina, cortizolul și corticotropina) se eliberează la nivel cerebral, dar și la periferie. Când în mod special cortizolul și corticotropina sunt eliberați pe termen lung, suntem predispuși la consecințe medicale precum: probleme psihice și metabolice, afecțiuni respiratorii, tulburări endocrine, slăbirea imunității, tulburări digestive, căderea părului, acnee.
Revenind la problema timpului îndelungat pe care astăzi îl petrecem în trafic, pentru a înțelege mai bine mecanismul de funționare a creierului expus la stres, putem face o analogie și să ne gândim la organismul nostru precum la motorul unei mașini. Dacă în mod constant îl forjăm, și iar îl forjăm, și-l ținem tot timpul la turație mare, este normal ca la un moment dat să nu mai funcționeze. La fel se întâmplă și cu organismul nostru. Dacă zi după zi “depozităm” temeri, anxietăți, frici, frustrări, stres, descurajare, la un moment dat rămânem fără combustibil și suntem scoși din funcționare. Dacă zi după zi, în trafic ne preocupăm doar de cât de multă frustrare și supărare ne aduce timpul petrecut în mașină, și de cât de mult avem de lucrat și cum șeful ne-a nedreptățit astăzi, atunci este normal că toate aceste gânduri să ne creeze niște emoții negative, generatoare de stres și anxietate.
Cum noi nu putem avea control asupra a ceea ce se întâmplă în jur, cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru sănătatea emoțională este să gestionăm sănătos reacția noastră la tot ce se întâmplă în exterior: claxoane, zgomot de trafic, blocaje de circulație. Altfel spus, decât să ne enervăm pentru că suntem prinși în trafic, să ne gândim că este un bun răgaz pentru a asculta un audiobook sau muzica preferată, pentru a vorbi la telefon cu un membru al familiei sau un prieten, pentru a face ceva ce ne reechilibrează starea de bine. Să facem din trebuință o plăcere și din plăcere o trebuință ar trebui să fie deviza noastră atunci când pornim nu numai pe drumul spre job, ci și pe drumul vieții.
