Cum sa convingi oameni extraordinari sa lucreze cu tine, chiar daca nu pentru tine

Toate aceste studii de caz sunt adunate in cartea lui Taylor, „Mavericks at Work” – o calatorie fascinanta printr-un univers in care business-ul este colorat, amuzant, iar ideile extraordianre pot veni din cele mai surprinzatoare locuri.

Citind aceasta carte, mi-am dat seama inca o data ca, de prea multe ori, suntem prea „prinsi” in paradigmele propriei industrii sau companii si pierdem astfel oportunitati incredibile de a gasi idei noi si valoroase. Unul din exemplele oferite de William Taylor (foto) vine, in mod neasteptat, dintr-o industrie conservatoare prin excelenta – industria mineritului.

„Industria mineritului aurifer este o industrie veche, obosita. Ritmul schimbarii este aproape imperceptibil. In mod traditional, companiile miniere au fost preocupate de cat de lat le este spatele, nu de cat de mare le este creierul. Noi am vrut sa facem ceva ce nimeni altcineva din industrie nu a mai facut, sa accesam capitalul intelectual al intregii lumi” – Rob McEwen, fost CEO, GoldCorp INC.

Rob McEwen a revolutionat industria miniera intr-un moment de disperare. De mai bine de 5 ani, GoldCorp incerca sa castige un pariu riscant – achizitionase o mina aurifera in districtul Red Lake, din Ontario, SUA, intr-o zona cunoscuta pentru zacamintele aurifere si productia ridicata. Mina respectiva insa, avea o istorie trista – productivitate scazuta, investitii esuate si probleme sindicale. Totusi, McEwen s-a incapatanat sa creada in potentialul minei, si timp de 5 ani a investit peste 10 milioane de dolari in explorari – totul pentru o speranta. Vestea buna dupa toti acesti ani a fost ca mina avea potential – geologii GoldCorp au gasit aur in 9 din cele 10 teste de foraj. Problema era ca nu puteau afla cat de mare era zacamantul si care era locul cel mai potrivit pentru a demara forajul. Geologii GoldCorp pur si simplu nu puteau raspunde la aceste intrebari. Iar timpul scurs insemna milioane de dolari pierderi.

Acela a fost momentul in care Rob McEwen a luat decizia care avea sa zguduie o intreaga industrie. Ideea i-a venit dupa ce a participat la un forum despre ultimele evolutii in tehnologie. McEwen s-a intors fascinat de conceptul de programare „open-source” – un sistem in care programatori din toata lumea, pasionati de IT si motivati de competitia pentru a-si demonstra valoarea, scriu pe baza de voluntariat programe software care in mod normal ar costa sume colosale. Sunt programe pe care nici o companie nu le detine, insa fara de care viata noastra nu ar arata la fel. Printre programele dezvoltate astfel se numara cateva care au stat la baza crearii internetului asa cum il stim, iar cel mai celebru exemplu este Linux, unul din cele mai stabile si performate sisteme de operare din lume.

McEwen a fost fascinat de ideea ca ceva atat de complex poate fi creat de o multime de oameni geniali, care nu s-au vazut niciodata, si care nu sunt coordonati de nimeni, ci doar manati de propria pasiune. Un astfel de sistem pare aproape miraculos. Oare ar putea sa fie aplicat si in alta industrie decat IT-ul? McEwen a hotarat sa raspunda la aceasta intrebare.

CEO-ul GoldCorp a luat atunci o decizie istorica, contestata vehement de majoritatea managerilor din companie si ridiculizata de competitie. McEwen a hotarat sa posteze pe internet toate datele despre mina Red Lake – 50 de ani de istorie in harti, rapoarte si informatii geologice – si sa invite oameni de stiinta si ingineri din toata lumea sa analizeze datele si sa propuna cea mai buna solutie de forare pentru mina care inghitise pana atunci atatea resurse. „Provocarea GoldCorp”, cum s-a numit proiectul, a fost lansata sub forma unui concurs. Marele premiu? 500 000 $. Miza dincolo de bani? Recunoastere internationala pentru castigator.

McEwen a dus o mare batalie pentru ideea lui – o batalie impotriva unui sistem extrem de conservator si obsedat de confidentialitate, o batalie impotriva cutumelor de secol XIX care continuau sa domine industria miniera si, nu in ultimul rand, o lupta impotriva mentalitatii propriilor angajati, care refuzau sa accepte ca cineva din afara companiei ar putea rezolva o problema pe care ei nu reusisera sa o rezolve.

Probabil ghiciti ca aceasta este o poveste cu final fericit. GoldCorp a primit peste 1400 de proiecte din 51 de tari – 140 dintre ele exceptional de detaliate. Mai mult de jumatate din sugestiile facute de participantii la competitie erau abordari complet noi, idei care nici nu fusesera luate in considerare pana atunci. Ceea ce a fost insa cel mai impresionant nu a fost numarul ideilor, ci originalitatea lor. GoldCorp a primit proiecte din domenii de cercetare care nu aveau nimic in comun cu geologia – matematica aplicata, fizica avansata, grafica computerizata. Proiectul declarat castigator l-a facut pe McEwen sa ramana mut de uimire: „Niciodata nu am vazut o imagine tridimensionala a unui zacamant atat de fidela si spectaculoasa. Astfel de grafica nu exista in industria noastra” – spunea el mai tarziu.

Astazi, Red Lake este considerata cea mai bogata mina aurifera din lume. Produce atat de mult aur la un pret atat de mic incat GoldCorp isi permite sa faca rezerve de aur, in anticiparea cresterii preturilor. Nu mai trebuie sa spun ce efect a avut acest proiect de inovatie „open source” asupra actiunilor GoldCorp. Ganditi-va doar ca o investitie de 100 000$ in Microsoft in 1993 valora 895 000 $ in 2005. O investitie identica in GoldCorp in 1993 valora 2.9 Milioane $ in 2005 – o crestere de aproape 30 de ori.

Desigur, acest succes se datoreaza si intuitiei extraordinare a lui McEwen cand a cumparat mina Red Lake. Insa decisiv a fost curajul de a se deschide in fata lumii si de a crede ca este posibil ca cei mai buni oameni din lume sa vrea sa lucreze cu tine, chiar daca nu pentru tine.

Astazi, tot mai multe organizatii adopta ideea de inovatie „open source”. Companii farmaceutice, firme de publicitate, lanturi de restaurante – nimeni nu poate gasi singur toate solutiile la toate problemele posibile. Aproape mereu vom constata ca o problema care pe noi ne framanta a fost deja rezolvata de cineva din alta parte. Totul e sa gasim persoana respectiva.

Ce putem invata din povestea GoldCorp si a altor companii care au avut indrazneala sa sfideze regulile? Ca mai multe minti vor fi intotdeauna mai creative decat una singura. Ce putem spera? Ca organizatiile viitorului vor fi organizatii deschise, care vor lasa la o parte orice urma de aroganta, nu vor avea pretentia ca le stiu pe toate si vor avea curajul sa caute raspunsuri in afara organizatiei, in aceeasi masura in care le cauta in interior.

Voi incheia aceasta poveste cu cateva intrebari pentru voi. Cum credeti ca ar putea un manager sa aplice acest principiu al inovatiei „open source”? Cum poate stimula gandirea „out of the box”, cum poate gasi idei noi, cum poate descoperi resurse de creativitate in locuri neobisnuite? Oare nu cumva, in loc sa ne inconjuram de oameni care gandesc la fel, ar fi mai valoros daca am aduce la aceeasi masa oameni din departamente diferite, cu experiente diferite, pe care sa-i raliem in jurul aceleiasi idei?

Astept cu drag comentariile voastre si sper sa fi reusit sa va conving ca, de multe ori, cele mai bune idei nu vin de la un singur om, ci de la cei mai multi oameni.

Alis Anagnostakis

Senior Advisor, KPMG People&Change Advisory.