De ce egoul nu se asociază niciodată cu leadershipul autentic

Exemplul 1: întâmplat de curând…

„Nu vreau ca Angela Merkel sau oricare alt lider european să-mi spună mie ce să fac”, declară unul dintre votanții în favoarea Brexit. Între timp, investitorii își retrag banii din UK, analiștii atrag atenția că valoarea pieței clădirilor de birouri va scădea rapid cu până la 20%. Pe Facebook, Nigel Farage spune: „Am decis să părăsesc poziția de lider al UKIP. Victoria celor care au votat părăsirea UE înseamnă că ambiția mea politică a fost îndeplinită.”

O ambiție a unui lider ale cărei efecte vor fi, probabil, mai vizibile peste câțiva ani. Încredere în propria persoană, aroganță, un ego puternic? Fiecare lider își are propriii followeri și, în funcție de perspectivele fiecărei tabere, consecințele și costurile acestora sunt, cu siguranță, diferite.

Un răspuns care face parte din aceeași categorie este răspunsul Uniunii Europene: limba engleză va dispărea ca limbă oficială fără să fie luate în considerare implicațiile pentru cei care lucrează în limba engleză, capacitatea reală de comunicare la nivel oficial în germană sau franceză, timpul realist de adaptare la această nouă cerință și așa mai departe…

Exemplul 2: întâmplat ceva mai demult…

Acum câteva luni, agenția Reuters făcea cunoscut că Volkswagen a fost de acord să repare sau să cumpere înapoi aproape 500.000 de mașini din piața americană, mașini echipate în mod ilegal cu acel software împotriva detectării emisiilor. În mod evident, printre alte declarații, CEO-ul Martin Winterkorn spunea că „îi pare rău cu adevărat pentru că a înșelat încrederea clienților săi”.

Ca mulți alți CEOi, Martin Winterkorn a fost genul de șef cu standarde ridicate căruia nu-i plăcea eșecul, cu multă încredere în forțele proprii și în ceea ce putea reuși din această poziție, deși criticii săi afirmă că presiunea pe care o exercita era de multe ori neobișnuit de mare. După izbucnirea scandalului au fost voci care au cerut ca VW „să construiască o cultură de companie în care oamenii să poată discuta deschis și să poată combate o părere a șefului, când simt că acesta nu merge în cea mai bună direcție”. Cinci dintre foștii membri ai Boardului VW au menționat că Winterkorn a instituit un climat de teamă, autoritar, în care nu aveai prea multe de combătut în fața sa.

Un ego puternic care, pur și simplu, a condus la ascunderea unor probleme reale și la imposibilitatea comunicării deschise cu angajații.

Exemplul 3: mai aproape de noi…

Mă-ntâlnesc la una dintre sesiunile de coaching cu un manager, membru în boardul unei companii multinaționale. Acesta lipsise de la serviciu o destul de lungă perioadă de timp dintr-o cauză legată de sănătate, timp în care a avut un înlocuitor care a participat la ședințele de board. Și iată-l acum, punând la îndoială calitatea unei decizii luată de colegii săi, dar neaducând în discuție niciun fel de alt argument de business în afară de: „trebuiau să mă consulte, în fond, departamentul meu îl știu cel mai bine și nu văd de ce ar trebui să-mi asum eu, acum, răspunderea pentru asta!”.

Mergând înapoi pe fir, din diferite perspective, analizând motivele unei astfel de decizii, a ajuns la concluzia că „Da, decizia este bine luată, am avut un înlocuitor care m-a reprezentat și este modul cel mai logic de abordare a situației!” Și cu toate acestea, reacția a venit de la un ego rănit și nu prea rațional.

Factorul „centrul universului”

A ajunge în vârful unei ierarhii, oricât de plate, cere muncă, dedicare, hotărâre, perseverență, abilități sociale, abilități de coordonare și, da, multă încredere în propriile forțe. Când și cum se transformă însă acestea într-un ego care să te îndepărteze de calitatea ta de lider și să te împingă, pur și simplu, într-o poziție de „om ajuns sus pe scara ierarhică”? Dacă ne ducem la definiție, a avea încredere-n tine este legat de a ști că poți reuși dacă muncești suficient și îți folosești la maximum resursele. A fi arogant înseamnă să crezi că poate fi foarte ușor.

Egoul este una dintre cele mai mari bariere în calea lucrului eficient pentru cel ce conduce oameni. Egoul erodează eficacitatea fiind o combinație între mândrie și îndoială de sine, oferind oamenilor o imagine distorsionată asupra importanței lor reale. Prin definiție, egoul nu ar trebui asociat leadershipului pentru că nu are nimic de-a face cu leadershipul autentic.

Una dintre lecturile cele mai bune în legătură cu ce poate cauza egoul unui conducător de echipă echipei în ansamblu este cartea lui Patrick Lencioni: Fabula pentru Lideri – cele cinci disfuncționalități ale echipei. Lencioni atașează direct egoul membrilor echipei ca fiind cauza neatingerii rezultatelor la potențialul real al acesteia. Când vorbim însă despre egoul liderului rezultatele pot fi chiar dezastruoase.

Egoul puternic și încrederea în sine dusă la nivelul aroganței reprezintă o combinație mortală pentru mediul de afaceri de astăzi în care lucrul la distanță și mecanismele colaborative din ce în ce mai provocatoare necesită o foarte bună coordonare și o empatie ridicată, iar așteptările clienților devin din ce în ce mai sofisticate.

Ce poate face un lider pentru a primi semnale că este undeva în zona de alertă dintre încrederea în sine și manifestarea egoului său?

„Spune-i pe nume!” – sesiuni dedicate egoului tău!

Un coach executiv sau un coach de echipă vă pot ajuta prin sesiuni care reunesc managerii seniori ai unei companii într-un program în mai mulți pași. Întrebarea-cheie este: „Vă puteti aminti situații în care v-ați lăsat condus de ego? Care au fost comportamentele voastre pe care acum le regretați?” A înțelege situațiile în care falsa mândrie, nevoia de a avea dreptate sau de a fi validat v-au condus la situații delicate, decizii de o calitate îndoielnică sau afectarea relațiilor personale e primul pas în a rămâne în zona „de siguranță” cu egoul propriu.

Puterea obișnuintei – practica modestiei

Egoul își cere drepturile. Creează obișnuințe comportamentale care în timp încep să devină rutine negative. Egoul este puternic și acționează în consecință. Mai bine ne-am împrieteni cu el!

O carte valoroasă ce ne poate face să înțelegem cum să rămânem în zona de a acționa cu încredere și nu din ego este puterea obișnuinței – Charles Duhigg. Explicând nevoia, stimulul care activează egoul și recompensa pe care o căutăm (stima de sine, putere, nevoia de a avea dreptate, recunoașterea celorlalți) mecanismul descris de Duhigg ne poate indruma la a inlocui comportamentele actuale derivate din Ego (impunerea punctului de vedere, reactie agresiva la o potentiala contrazicere, credinta ca exista doar perspectiva ta asupra lucrurilor) cu comportamente pozitive care sa arate ca ai incredere in tine si o folosesti intelept aratand modestie si empatie. Leadershipul real, autentic nu poate avea loc in afara empatiei.

Elimină eroarea fundamentală a atribuirii!

Mulţi conducători, atunci când lucrurile merg bine, se uită în oglindă, şi se autogratulează plini de mândrie. Când însă lucrurile merg prost se uita în jur şi descoperă vinovaţi. Eroarea fundamentală a atribuirii funcţionează fără greşală în cazul celor cu un Ego puternic. Ce poţi face? Întreabă-te “Ce pot face eu diferit ca lider?” şi foloseşte încrederea în forţele proprii să te conducă şi să îi inspire pe ceilalţi.

Găseşte oameni în care să ai încredere să îţi spună adevărul?

Este cunoscut deja faptul că liderii de la vârful organizaţiei primesc feedback la 25% din volumul de feedback pe care îl primeşte în mod obişnuit un manager de la mijlocul organizaţiei. Ei bine, această realitate nu face decât să ajute Egoul să câştige teren şi să se întărească. O chestiune de înţelepciune este să păstrezi în jurul tău oameni care îţi pot spune lucrurile în faţă! Oamenii ăştia sunt esenţiali pentru un lider care doreşte să rămână în zona de încredere.

Învaţă mereu, citeşte

Egoul orbeşte, pur și simplu oprește creierul să proceseze informația și acest lucru devine dramatic pentru un conducător de oameni și organizații. Întâlnesc mulți manageri, lucrez cu oameni care conduc organizații, departamente. Este atât de puternic ancorată percepția că „eu am dreptate și eu știu” încât uneori, din exterior, te izbește puterea acestor lucruri. Îți ia de obicei cam două minute să te prinzi cine se iubește pe sine mai mult. Dezbaterea, lucrul în echipă, workshopurile, proiectele de inovare și creativitate vor ajuta cu siguranță compania voastră. Dar cel mai mult vă vor ajuta pe voi ca lider să învățați și să continuați să vă chestionați propriile perspective. Se spune că atunci când orizontul omului se îngustează, acesta se transforma într-un punct. Punct de vedere! Un lider, în schimb, își menține un orizont larg.

Ce s-ar întîmpla dacă nu faci toate astea?

Actul de conducere este o călătorie în sine. O călătorie în care nu pleci singur. Și în care nu vrei să pierzi oameni valoroși pe drum…Dacă nu faci diferența între „încredere în sine” și ego, ia aminte la feebackul pe care îl primești de la oamenii tăi. Nu ocoli adevărul, nu-ți găsi scuze, nici nu evita să dai soluții care să afecteze în vreun fel imaginea sau implicarea ta. Este foarte adevărat că mulți au reușit fiind la locul potrivit, în momentul potrivit. Însă dinamica de azi, nevoia de empatie a generațiilor noi, accesul la informație și la soluții repun în drepturi încrederea. Nu cumva pierzi mai mult bazându-te pe ego decât pe o relație autentică față de cei din jur?