De ce nu toată lumea vrea să promoveze și e perfect așa
Discursul dominant pune accent pe ascensiune, pe „următorul nivel” și pe ambiție neîntreruptă. Cu toate acestea, tot mai mulți specialiști aleg să rămână în poziții care le oferă stabilitate, echilibru și sens. Iar această alegere, adesea privită cu neîncredere sau neînțelegere, reflectă o maturitate profesională greu de ignorat.
Corina Neagu, fondator DARE Development Advice & REsources, Trainer şi HR Consultant, explică acest fenomen prin prisma unor realități tot mai evidente în organizații: „Valori și priorități diferite: unii prețuiesc echilibrul viață-muncă, siguranța sau pasiunea pentru conținutul jobului, nu statutul”. Nu toți angajații vor să conducă echipe, să coordoneze proiecte sau să ocupe poziții de vizibilitate. Unii își cunosc foarte bine locul, contribuția și limitele – și aleg, în mod asumat, să nu își schimbe rolul doar pentru că sistemul le spune că „așa trebuie”.
Experiențele anterioare
Experiențele anterioare negative joacă, de asemenea, un rol important. „Au văzut cât stres implică rolurile de conducere și nu le doresc”, adaugă Corina Neagu. În loc să repete scenarii care nu li se potrivesc, acești angajați aleg claritatea în locul ambiguității, calitatea în locul presiunii.
Tot Corina Neagu atrage atenția asupra unei calități rare, dar valoroase: conștientizarea sinelui. „Unii știu că sunt mai eficienți ca experți tehnici, nu ca lideri”. Într-o lume profesională care ridică în slăvi leadershipul, să recunoști că ești cel mai valoros într-un rol de execuție specializată denotă nu resemnare, ci luciditate. În plus, frica de pierdere – a clarității rolului, a ritmului personal, a siguranței profesionale – se manifestă firesc. Promovarea nu garantează satisfacție, iar uneori vine cu „sarcini neclare, responsabilități crescute, expunere”, după cum subliniază Corina Neagu.
Și totuși, de ce e perfect așa?
Pentru că o organizație sănătoasă are nevoie și de oameni ancorați, nu doar de vârfuri ambițioase. „O organizație sănătoasă are nevoie și de experți stabili, nu doar de manageri”, susține Corina Neagu. Diversitatea aspirațională aduce echilibru, iar forțarea unui model unic de succes poate avea efecte contrare: „Forțarea promovării poate duce la burnout, frustrare și chiar plecări”, adaugă expertul.
Respectarea alegerii fiecărui profesionist în parte susține retenția, loialitatea și sentimentul de apartenență. „Respectarea diversității de aspirații crește retenția și satisfacția profesională”, mai spune Corina Neagu. Iar pentru cei care vor să crească, dar nu în sensul clasic al cuvântului, se pot construi rute alternative: „expert senior, mentor, coach intern”.
CITEȘTE ȘI: De ce campaniile de vizibilitate pe LinkedIn pot schimba regulile recrutării
Foto: ID 132679426 ©Fizkes | Dreamstime.com