Din inima Bărăganului la conducerea unei companii de training

În anul cinci de facultate, Ligia a avut un curs de Conducerea și Organizarea Întreprinderilor. Își amintește că suna interesant, dar colegii mai mari susțineau că este o materie cam scârboasă. Au
urmat cursuri interactive și studii de caz. „Examenul a constat într-un studiu de caz care se numea Flamura Roșie, o fabrică de tricotaje care avea probleme serioase. Eram o echipă de șapte studenți și fiecare avea un rol managerial. Trebuia să luăm o decizie corectă din perspectiva direcției pe care o conduceam, astfel încât să salvăm fabrica de la un eventual faliment”, își amintește ea.
La finalul examenului profesorul i-a întrebat spre ce tip de carieră se îndreaptă. Ligia a răspuns cercetare-inovare. „Am văzut stupoare pe fața profului: «Ce să cauți tu în cercetare-dezvoltare, locul tău este în poziții de conducere!»”.

A ales să meargă la „facultatea pentru fete”

Ligia Neacșu a făcut școala în anii comunismului, într-un sat din Bărăgan. Pe atunci, dacă nu intrai la cel mai bun liceu teoretic din oraș, erai repartizat la un liceu de profil agricol sau tehnic, lucru care-ți reducea drastic șansele să intri la facultate. Ea voia să continue tradiția familiei: „Cu atât de mulți medici și ingineri în familie, era și dorința mea să fac ceva important. Mă vedeam, ca orice copil, astronaut, fizician de succes sau mare predicator, ridicând mase în picioare”.
La finalul liceului, în clasa a XII-a, profesorul de fizică i-a propus să dea admitere la fizică tehnologică pentru platforma Măgurele. „Am ales calea ușoară. Nu eram dispusă să învăț încă două rânduri de manuale pentru admitere.” A dat admiterea la Politehnică, la Iași, la Textile-Pielărie. Nu se vedea la TCM sau alte mecanici, universitatea era greu accesibilă – din cauza concurenței mari –, iar la ASE nici nu se punea problema, din cauză că era de „tocit” economie politică. „Textile-Pielărie, facultate pentru fete, ce poate fi mai frumos decât o fabrică ce producea haine?”.

Între textile și management

În ultimul an de facultate, Ligia Neacșu a decis să nu urmeze o carieră în cercetare-dezvoltare. După câțiva ani, când a văzut un anunț că The Open University organizează cursuri de management în Romania, a strâns banii pentru un prim curs. Avea deja o diplomă de inginer, experiență de lucru ca inginer stagiar la Brainconf, dar și un copil.

Angajarea la Brainconf nu a fost fără peripeții. După ce într-o primă fază a fost refuzată – din cauză că era însărcinată în luna a șaptea –, a fost angajată după naștere. A lucrat acolo, însă, doar câteva luni, deoarece a fost recrutată de compania Blazer. „Aici, de fapt, a început adevărata muncă și învățare”.
La Blazer s-a specializat în management, dar a învățat și multă tehnologie. A fost, după cum își amintește, o perioadă plină de contradicții în carieră, de împliniri și dezamăgiri, de idei care ajutau fluxul de producție, de contact cu firme mari: Missonni, Armani, Prada.
După Brainconf și Blazer, a mers la Getica, unde a menținut și dezvoltat relații comerciale între firmele din Italia și fabricile românești. Era epoca lohn-ului: convingeai companii din Europa să își producă aşadar colecțiile în fabricile din România, la prețuri competitive, deoarece costul forței de muncă era extrem de mic în comparație cu țările occidentale. „Am dezvoltat acea afacere până la stadiul în care a fost cumpărată de un client”, rememorează Ligia.

Din 2009 lucrează pe cont propriu

În 2009, când era între joburi, terminase o consultanță de circa doi ani, avea firma de tot atâta timp, dar era aproape inactivă. „Atunci, la îndemnul unor prieteni, m-am decis să dezvolt o firmă care să vândă propriile servicii”, povestește Ligia.
A luat-o de la capăt, cu două birouri de împrumut, fără scaune. Stăteau pe o casetă cu sertare, cu un laptop și cam atât. Așa a pornit Best Smart Consulting, firma de consultanță și training pe care o conduce. „Nu știam mai nimic despre piața de training, despre mecanismele promovării și vânzării, de ce să te aleagă clienții pe tine în detrimentul firmelor consacrate. 2010 a fost un an de criză, dar eu eram entuziasmată”.

A făcut asta împreună cu Nicoleta Șerban, partenera sa, și au reușit să se impună ca furnizor de training în management industrial. De altfel, în acest domeniu ele sunt pioneri. Au identificat o nișă neacoperită și au livrat cursuri pentru managerii din producție. „Acum, am o echipă de șase oameni și 20 de traineri. Ne ocupăm de tot ce înseamnă dezvoltare de business, de clienți și furnizori și de promovare”, adaugă ea.
“În ultima vreme, există o tendinţă de a analiza ce înseamnă lider femeie vs lider bărbat. Nu ştiu care sunt diferenţele, un lider este un lider, şi acest lucru nu ţine de gen”.

Ligia Neacșu – Director General BestSmart Consulting
Trei cuvinte-cheie care o definesc: perseverenţă, logică şi onestitate. Autorul preferat: Jonas Jonasson

***Mini interviu***

Cum gestionezi echilibrul dintre viaţa de familie şi cea profesională?

E ca şi cum m-ai întreba care este diferenţa dintre ură şi iubire. Eu zic că acord atenţie egală ambelor. Dacă-l vei întreba pe copilul cel mic, îţi va răspunde că nu acord atenţie familiei. Dacă-l vei întreba pe soţul meu, va sta două secunde să se gândească şi va răspunde că atenţia mea este distribuită jumătate-jumătate.
Nu cred că păstrez acest echilibru constant pe axa timpului, sunt doar perioade când businessul sau familia sunt mai importante. Un lucru este sigur: am mai mult de un sfert de veac de când sunt măritată, am două fete mari (24 şi 13 ani), două pisici, dar şi o bunică, mâna de fier a casei. Mi-am căutat identitatea în carieră mulți ani. Am încercat un mic atelier de croitorie imediat după facultate, folosind o mașină de cusut Singer, de la bunica, și una electrică, pe care o primisem de la părinții mei în ultimul an de facultate. În același timp, am învățat pentru certificat în management şi am fost angajat la Blazer, ca șef de secție.

Ai făcut vreun sacrificiu în viaţa de familie pentru carieră?

La începuturile vieţii mele profesionale am fost nevoită să fac sacrificii. Eram în anii ’90, când nimic nu era logic şi aşezat, când multe ore de muncă pe zi făceau diferenţa între un angajat-model şi unul mai slab, când era un noroc să poţi lucra în domeniul pe care l-ai absolvit. Tinereţea mi-am petrecut-o mai mult cu munca decât să mă bucur de vârstă şi de copilăria primului copil.

Articol preluat din numărul 235/martie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici