Doi foşti comandanţi Navy SEAL explică de ce e important ca un lider să fie proactiv

Jocko Willink şi Leif Babin au fost comandaţi în cadrul Navy SEAL (forţele speciale ale Marinei SUA), iar acum câţiva ani au fondat o firmă de consultanţă în leadership, numită Echelon Front. De curând, cei doi au scos şi o carte, intitulată“The Dichotomy of Leadership“, în paginile căreia regăsim filosofia lor de coaching.

Ei susţin că un lider bun este proactiv şi încrezător în propriile sale puteri. Dar asta nu înseamnă că este neglijent sau că este agresiv cu alţii, ci că nu este pasiv în legătură cu lucrurile din jurul său. În schimb, acţionează imediat ce întrevede condiţiile propice.

Descrierea filosofiei lor de coaching este următoarea: “munceşte într-un ritm susţinut pentru a depăşi obstacolele, pentru a profita de oportunităţile care îi apar în cale, pentru a duce misiunea la bun sfârşit şi pentru a câştiga”. Un lider bun, în viziunea lor, nu are nevoie de aprobare pentru fiecare pas pe care vrea să îl facă şi nu refuză să facă ceva care l-ar ajuta să îşi îndeplinească obiectivul, chiar dacă lucrul respectiv nu apare in fişa lui de post.

“Da, putem spune că un astfel de lider are o atitudine agresivă, dar cuvântul agresiv trebuie înţeles mai degrabă în sensul de proactiv. Şi chiar dacă acţionează cu zvâc, asta nu înseamnă că reacţionează la nervi, este temperamental sau tăios cu alţii. În plus, nu înseamnă nici că e neglijent”, explică Willink, potrivit Business Insider.

Mai degrabă, e ca un pilot de Formula 1. Începe startul în forţă, ştie care îi este obiectivul final şi profită de orice miime de secundă ca să îşi depăşească adversarul. Dar nu foloseşte tactici mârşave, cum ar fi intimidarea celorlalşi piloţi sau accidentarea lor. În plus, echipa sa ştie ce are de făcut şi comunică tot timpul, astfel încât atunci când se opreşte la pit-stop, pilotulsă nu zăbovească mai mult decât e cazul.

“Trebuie să colectezi şi să analizezi informaţiile şi să gestionezi riscurile pe care le poţi controla, cele care ţin de tine”, a punctat Babin.

Dar cum în orice direcţie se poate merge prea departe, nu e cazul nici să exagerezi cu această mentalitate. Adică, dacă atitudinea ta proactivă poate pune proiectul (sau oamenii) într-un pericol nenecesar, atunci nu merită să îţi asumi acest risc. În caz contrar, eşti neglijent şi este foarte posibil ca totul să se ducă de râpă. Cu alte cuvinte, nu îţi asuma riscuri catastrofale şi nu îţi asuma ţeluri nerealiste. Este o diferenţă între un scop înalt şi unul nerealist.

Citeşte şi: Tactica unui fost comandant Navy Seal pentru gestionarea stresului