Educația financiară nu este despre bani, ci despre viață

Frica de a rămâne fără bani și rușinea de a fi sărac

Oana Moraru, consilier educațional și antreprenor, a sondat mințile părinților de azi și a identificat fricile cu care ei vin din propria copilărie și pe care subconștient le transmit copiilor. Frica în relația cu banii, de a nu ajunge „la sapă de lemn”, de a „a nu ajunge la șaibă sau măturător”, de „a nu muri de foame”, de a nu ajunge „cineva”. Rușinea de a nu avea bani și statutul social pe care ți-l dau aceștia. Mai târziu, toate aceste frici au escaladat și s-au cuibărit în sufletul nostru, proiectând umbrele care ne aduc aminte „să nu ne pierdem jobul”, „să nu ne pierdem casa la bancă”, să nu ne pierdem economiile.

Copilăria nu mai e o perioadă de așteptare până te faci mare. Acum copiii își exprimă propria voce de mici. Inclusiv cea financiară.

Tot Oana Morau ne-a adus aminte că oamenii care au făcut bani mulți (top 500 miliardari din lume) nu au fost supra-protejați de părinți.

Nu li s-au anticipat nevoile, nu li s-au terminat propozițiile, nu au fost asistați în fiecare zi la efectuarea temelor, nu li s-a servit totul pe tavă. Nu le-a fost cumpărată atenția și afecțiunea, nu li s-au luat cadouri fără număr și fără discernământ. Părinții au tăcut mai des și astfel copiii și-au dezvoltat propria voce. Nu au fost „fulgi de nea” pe care părinții i-au ținut mereu pe palme, topindu-le personalitatea.

Nu ai cum să împingi o generație în afara conștiinței sale. Dacă rostul fiecărei generații este să-și inventeze propria motivație?” (Oana Moraru)

S-a discutat foarte mult despre felul în care părinții își responsabilizează copiii încurajându-i de mici să facă lucruri pe care să le vândă la târgurile de la școală sau la alte yard sale-uri improvizate în curtea de acasă sau a unui prieten. Sau să facă mici job-uri plătite pe măsura vârstei și prestației lor. Sau să îi trimită la slujbe de vară ca să își plătească vacanța, chiar dacă bugetul familiei nu are nevoie de asta. Celor mai mulți părinți nu le vine ușor să accepte asta pentru că le e rușine că alții ar putea crede că o fac de sărăcie. Mulți dintre mogulii lumii, însă, au depășit această rușine și își trimit odraslele la muncă încă de la 16 ani. În schimb, ai noștri părinți care cresc „copii de bani gata” încurajează consumismul nemuncit, iar succesul odraslelor lor se măsoară – doar în mintea lor – în valoarea contului din bancă. Iar copiii lor cheltuie în neștire, din plictis, fără a avea nici cea mai vagă noțiune despre cum se fac banii. Și care niciodată nu sunt suficient de mulți ca să le aducă împlinire. Cantitatea primează în detrimentul calității, etapele se ard cu repeziciune, discernământul se atrofiază, toate li se cuvin fără nici un efort, iar capacitatea de a prețui ceea ce au se diluează tot mai mult.

Cel mai bun exemplu de educație financiară la școală l-a adus tot Oana Moraru, care la școala sa din Călărași a introdus un astfel de curs în care un foarte tânăr profesor englez „predă” aceste „lecții” într-un mod foarte informal. Fără manuale, fără definiții memorate, și care a tipărit o cantitate uriașă de bancnote cu chipul său și i-a dat copiilor să îi administreze. Ei învață astfel cum să îi economisească, care e cursul „valutar” în ziua respectivă, cum funcționează bursa, cum să îi investească, să își cultive rezistența la frustrare, să negocieze, să se vândă. Totul foarte practic, într-o joacă pe care copiii o iau foarte în serios pentru că sunt încurajați să gândească creativ, dar și să respecte reguli, să își exprime părerea, să ia decizii și să le argumenteze. La final, organizează și un târg în care copiii creează și vând diverse obiecte. Asta înseamnă educație autentică, nu programe stufoase, cu manuale în continuu tergiversate și controversate, cu profesori plictisiți care „recită” definiții sterile ce trebuie ulterior memorate și reproduse ca papagalii, fără lucru practic și implicarea directă a copiilor.

Nu trebuie să fii absolvent de facultate de specialitate ca să ai o relație bună cu banii, cel mai mult contează atitudinea.

Oana Moraru, expert educațional, fondatoarea platformei „Vocea părinților”, dar și antreprenoare al Școala Helikkon din Călărași, cu o experiență de peste 10 ani, spune că „a fi expert în ceva nu îți aduce bani. Pentru a produce bani, trebuie să fii creator, să ai fler, să ai simț. Se văd de mici copiii care sunt creatori, care au fost lăsați să se exprime de către părinți, li se vede atitudinea antreprenorială. Pentru a produce bani, contează ideile, creativitatea, mai puțin munca. Munca în sine nu trebuie să fie neapărat una silnică, așa cum am fost noi deprinși să o considerăm și să o facem, ci să aibă un sens, o semnificație, deasupra banilor. Copiii au nevoie de încurajare – că pot încerca mai multe idei, mai multe domenii, că pot fi creativi și dinamici la orice vârstă.

Copiii sunt experți la a visa cu ochii deschiși. Încurajați-i să își creeze un vision board – o tablă a dorințelor, pe care să pună toate dorințele lor, oricât de îndrăznețe ar fi.

De mici copiii trebuie atrași în activități care să îi implice în comunitate, să fie generoși, să dăruiască, să fie recunoscători pentru ceea ce au și să mulțumească. Cultura gratitudinii este deficitară la români și e nevoie să fie deprinsă la firul ierbii, în familie.

Relația cu banii este o relație ca oricare alta

Psihologul Gaspar Gyorgy, de la Paginadepsihologie.ro vorbește despre puterea psihologică a banilor, despre faptul că interacțiunea cu banii este una dintre cele mai longevive relații din viețile noastre și cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi avem o atitudine de inconștiență și ignoranță majore în ceea ce privește acest subiect.

„E timpul să recunoaștem că banii ne controlează viețile, fără ca asta să însemne neapărat ceva rău, „ochiul dracului”, și că depinde de noi să ne putem transforma relația cu banii pentru a trăi în bunăstare și armonie. Banii sunt ca sexul. Toți se gândesc la el, dar nimeni nu recunoaște. Ba nu, sunt mai rău ca sexul, fiindcă mai degrabă ar vorbi oamenii despre sex decât despre bani.”

Tot el ne explică faptul că relația cu banii este una ca oricare alta și trebuie tratată ca atare – nu cu dispreț, frică sau nepăsare. În România, relația oamenilor cu banii este una deficitară, pentru că am fost crescuți în „cultul lipsei” – n-avem bani – în ideea că banii nu sunt niciodată suficienți, că dacă te-ai născut sărac, mori sărac și multe astfel de prejudecăți.

Dacă faci pace cu banii, schimbi relația cu ei

„Permite-ți să te bucuri de bani, iubește-i și apreciază-i și tratează relația cu ei cu optimism. Generațiile actuale de copii sunt altfel. În primul rând, ei nu aleargă după acumulare. Sunt generația cu probabilitatea cea mai mică de a-și cumpăra casă și mașină proprie. În prezent, piața este atât de dinamică, încât 60% din cei care absolvă o facultate lucrează încă de a doua zi în alt domeniu decât cel în care s-au pregătit. Tinerii din generațiile actuale și viitoare își vor câștiga banii altfel decât am fost noi obișnuiți”, explică psihologul.

Oana Moraru și Gaspar Gyorgy au fost speakeri la Conferința „Liber la educație sau educație la liber?”