Florentina Ciontea: Ce înseamnă să fii femeie lider în secolul perfecțiunii
Să fim mame extraordinare, femei ideale și profesioniste perfecte. În carieră, în relațiile de cuplu, ori în rolul de fiice și mame, sub presiunea socială, perfecțiunea a devenit un obstacol tot mai greu de trecut pentru femei și un factor frecvent de stres.
În consecință, multe dintre noi ajung să creadă că nu sunt valoroase, dacă nu ating toate standardele impuse de această nouă societate, care uită tot mai des să facă diferența dintre relativ și absolut.
Și totuși, nu trebuie să îți consumi energia vitală pentru a atinge perfecțiunea, susține Florentina Ciontea, HR & CSR Director at Sodexo Benefits and Rewards Services, Romania & Bulgaria, dar e nevoie să atingi un anumit grad de maturitate ca să înțelegi bine de ce nu funcționează să îi tratezi pe toți cu un șablon de ”one size fits all”.
Specialist cu peste 15 ani de experiență în multiple arii de resurse umane, lider, soție și mamă, astăzi, Florentina este convinsă că, pentru progresul profesional și personal, cheia succesului constă în a căuta locuri și oameni cu care rezonezi ca valori și comportamente, să fii flexibilă și deschisă, dar și să ai curaj ”să înoți împotriva curentului”, mergând înainte și făcând ce simți și ce dorești.
Ce înseamnă să fii femeie lider în secolul perfecțiunii, ce bariere externe sau interne ai de trecut, dar și cine și cum îți poate ușura misiunea? Florentina Ciontea are răspunsuri și sfaturi importante, cu atât mai mult cu cât profesia ei de bază este psiholog și este pasionată de neuroștiință.
S-a vorbit și încă se vorbește foarte mult despre succesele înregistrate în ultimii ani de liderii femei, dar și despre leadershipul feminin, devenit un fel de simbol al schimbării. Ce schimbări ați făcut dvs în stilul de conducere?
Cred că schimbările pe care le-am făcut în modul în care am coordonat echipele din care am făcut parte au venit natural, odată cu maturizarea mea și cu experiențele profesionale și personale pe care le-am trăit. Această maturizare este un proces care nu se termină niciodată, iar pe măsură ce te dezvolți ca om și ca profesionist, vei reuși să faci diferența din ce în ce mai mult în proiectele la care lucrezi. Felul în care contribui devine mai profund, mai subtil și cu mai mult impact.
Nu cred că a fost deloc întâmplător că în ultimii doi ani am avut un rol în care am coordonat implementarea unei schimbări cu impact mare la nivelul unei regiuni, unde am lucrat cu oameni din culturi foarte diferite și cu nevoi și moduri de abordare diferite. Acest lucru m-a ajutat enorm la nivel personal în a-mi lărgi perspectivele, nu numai asupra unui subiect anume, dar, mai ales, în a înțelege de ce este nevoie de o experiență personalizată în fiecare caz în parte. M-a ajutat să înțeleg foarte bine de ce nu funcționează să îi tratezi pe ceilalți cu un șablon de ”one size fits all”. Generalizarea și aplicarea acelorași principii, indiferent de situație, nu este decât rețeta sigură spre stagnare. Adaptabilitatea și flexibilitatea, în schimb, devin obligatorii pentru a evolua și a face diferența.
O altă schimbare majoră pe care am făcut-o a fost la nivelul nevoii mele de a controla lucrurile și rezultatele pe care mi le doresc. Sunt o persoană determinată, căreia îi place să vadă că are un impact pozitiv asupra lucrurilor și oamenilor din jur. Drept urmare, atunci când ceva nu îmi iese imediat conform standardelor mele extrem de ridicate, de multe ori încep să acumulez frustrare. Totuși, am învățat în ultima perioadă că uneori e mai bine să lași lucrurile să curgă și că acestea se rezolvă și de la sine. Nu trebuie să îți consumi energia vitală pentru a atinge perfecțiunea, ci să privești lucrurile dintr-o perspectivă mai relaxată și mai flexibilă. Chiar atunci se întâmplă ca totul să se așeze exact așa cum îți doreai de la bun început.
O altă schimbare importantă pe care am făcut-o – și un lucru la care cred că e nevoie să lucrez constant, în continuare – este aceea de a fi eu însămi, autentică, fără a încerca să par într-un mod care să impresioneze sau să obțină apreciere din exterior. Ca societate, cred că punem extrem de multă presiune pe femei. Ne este dictat în permanență să fim și să ne comportăm într-un anumit fel, să nu fim ghidate prea mult de emoții, dar nici prea ferme și prea „dure” la job. Să fim mame extraordinare, femei ideale și profesioniste perfecte, în același timp. În consecință, multe dintre noi ajung să creadă că nu sunt valoroase dacă nu le au sau le fac pe toate: familie, carieră, frumusețe și așa mai departe. Acum privesc lucrurile diferit – și m-a ajutat, ce-i drept, cea de-a doua fetiță a mea, care tocmai a împlinit un an. Venirea ei pe lume mi-a schimbat perspectiva, mi-a răsturnat toate „trebuie”-urile din viața mea și m-a determinat să mă întreb încă o dată ce este cu adevărat important pentru mine.
Din toate aceste schimbări, astăzi, considerați vreuna ”de neimaginat” în urmă cu 3 ani?
Cea mai de neimaginat pentru mine cred că este aceasta în care să îmi permit să am și zile proaste sau să nu fiu pregătită perfect pentru o anumită întâlnire, să îmi dau voie ”să fiu”, fără a mai pune presiune pe mine însămi, ca să mă încadrez în niște șabloane pe care le luasem ca modele de viață.
Aceste șabloane sunt, uneori, atât de adânc impregnate în viețile noastre, încât nici nu le mai vedem, ci le considerăm firești, o parte din noi. De aceea, probabil că în urmă cu trei ani mi s-ar fi părut de neimaginat să ies din ele și să-mi creez propriile reguli după care să fiu și să funcționez, ca om și ca profesionist. Dar am făcut-o și mă simt foarte împlinită din acest punct de vedere.
Ce uși ați deschis fără să mai scârțâie și ce voci ați ajutat să fie mai bine auzite îmbrățișând aceste schimbări?
Toate schimbările prin care am trecut m-au ajutat să deschid uși mai ușor și să creez legături atât la birou, cât și acasă, în viața personală.
Acasă pentru că, după cum spuneam, am o provocare dublă cu cele două fete ale mele. Una dintre ele este adolescentă, deci are nevoie să se diferențieze și să își dezvolte încrederea în ea. Cealaltă e foarte micuță și complet dependentă de părinții ei. Are nevoie de timpul meu și de iubire necondiționată, ca să capete încrederea necesară să exploreze și să învețe din tot ceea ce are în jur.
Iar la birou, sunt voci pe care sper să le pot face din ce în ce mai bine auzite – cele ale colegilor mei, care își doresc să se dezvolte cât mai mult. Cred că rolul meu alături de ei este să le ofer spațiul și susținerea de care au nevoie să poată face asta. De asemenea, îmi doresc să pot avea un impact din ce în ce mai mare asupra comunităților din care fac parte și să dau și eu ceva înapoi, poate unor femei care trec prin tot ceea ce am trecut și eu.
Răsfoind în urmă paginile propriei dvs cariere, care credeți că au fost cele mai mari obstacole pe care a trebuit să le treceți? Au fost prejudecățile ori stereotipurile o reală barieră?
Cred că unul dintre obstacolele mari pe care le-am depășit a fost dorința de a fi perfectă, de a le ști și a le face pe toate în mod perfect (sau cel puțin așa cum vedeam eu perfecțiunea la momentul respectiv, cum îmi era „dictată” din exterior). Această dorință m-a blocat câteodată din a face lucruri, ținându-mă temporar într-un punct neproductiv și frustrant. Am putea spune că obstacolul era chiar o parte din mine însămi.
Câștigând experiență în timp, am văzut însă că, de multe ori, ceea ce am învățat în anumite situații care mi se păreau foarte grele m-a ajutat enorm în altele, care au urmat. Cred că, încet, încet, am început să gândesc și să îmi dezvolt ceea ce numim acum un mindset orientat către dezvoltare.
Prejudecățile pot reprezenta o barieră uneori și, de aceea, cred că e important să căutăm locurile și oamenii cu care rezonăm ca valori și comportamente. Când suntem în locul potrivit, acestea nu au puterea de a ne influența creșterea și evoluția personală sau profesională. Apoi, trebuie să contribuim și noi, luptând împotriva stereotipurilor și „înotând împotriva curentului” – mergând înainte și făcând ce simțim și ce ne dorim, indiferent de ce se spune că este permis sau nu.
Căsnicia, maternitatea, responsabilitățile de acasă generează, de asemenea, frământări interioare ce ridică bariere semnificative în cariera unei femei. Dumneavoastră pe cine v-ați bazat? Cine v-a ajutat/îndemnat să le ridicați fără teamă?
Resimt pe propria-mi piele chiar acum aceste frământări și bariere, câteodată. Cu un copil mic și unul adolescent, cu un rol și o echipă nouă, am avut nevoie de suportul partenerului de viață și al familiei, care m-au ascultat și m-au susținut, chiar dacă nu sunt foarte ușor de suportat de multe ori. Cu ei alături, îmi găsesc mai ușor puterea interioară.
În rest, am căutat să învăț să mă dezvolt singură. Am o întreagă rutină de dimineață; am observat că disciplina funcționează foarte bine în cazul meu și că exercițiul fizic, plus meditația, mă centrează și mă scot din bucla de gânduri în care mă regăsesc uneori și din care îmi este adesea greu să ies. Este nevoie de un efort continuu din partea mea aici și cred că cel mai important a fost să văd că nu sunt singură, să apelez la un psiholog și la un coach, persoane esențiale care m-au susținut în călătoria asta complexă în care sunt și acum.
Este un proces lung, dar rezultatele se văd și mă motivează să merg înainte, cu încredere, pe același drum. Pentru mine, dar și ca inspirație pentru alte femei. Îmi doresc ca ele să vadă exemple concrete că se poate să ajungi la un echilibru și să îl menții pe termen lung, în mod sustenabil.
Așadar, prin ”zbaterea dvs” credeți că ați netezit calea tinerei generații de lideri femei?
Cred că da. Îmi place să cred, cel puțin, că fetele mele vor avea deja un model de la care să plece, să nu mai aibă toate programele și prejudecățile cu care m-am luptat eu până să ajung unde sunt acum. La un nivel superior, îmi doresc să am un impact mai mare și asupra comunităților de femei din care fac parte, în perioada următoare.
La modul personal, din poziția actuală, cum încurajați tinerele să aspire?
Cred că a visa este extrem de important pentru noi, ca oameni, însă mai ales pentru tineri. Perioada aceea din viață în care crezi că poți să faci și să fii orice este una extraordinară, pe care îmi doresc să o susțin cât mai mult și poate să o cultiv și la mine, ca mindset permanent. Încerc să împărtășesc cât mai mult din ceea ce experimentez și trăiesc, acasă, dar și în social media sau la birou. Câteodată, a asculta pe cineva care are o problemă înseamnă atât de mult…
Așadar, le încurajez pe tinere să viseze cât mai mult și să fie ambițioase, să aspire spre obiective înalte și – foarte important – tangibile. Să lucreze constant pentru ceea ce își doresc și să nu uite unde își doresc să ajungă. Totodată, le încurajez și să renunțe la perfecționism – acesta nu le va ajuta, ci, dimpotrivă, le va împiedica să își atingă scopurile și le va face călătoria mai grea și mai puțin plăcută.
Dar organizațional? Ce programe susțineți în compania dvs care să faciliteze accesul femeilor în funcții de conducere?
La nivelul organizației din care fac parte, femeile sunt susținute prin diverse programe de dezvoltare, de mentorat și de coaching, dar și prin accesul la roluri internaționale. De asemenea, faptul că CEO-ul nostru global este o femeie spune multe și își pune foarte mult amprenta asupra practicilor pe care le avem, dar și asupra orientării asupra oamenilor, în general. Abordarea feminină este vizibilă în multe aspecte, mai ales când vine vorba de punerea în practică a empatiei, a intuiției, a flexibilității și a compasiunii.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 282
Pentru abonare, click aici
