LIDERUL – tipul cu harta, lanterna și semnalele. Sau cu mușchii?

Concluzia la care am ajuns în ani și după sute de ore de coaching alături de clienții mei, a fost că prezența liderului este construită de cele mai multe ori într-un îndelungat parcurs, în care a dat atenție câtorva componente, cultivate cu pasiune şi consecevență. Reprezentat într-o metaforă, liderul este tipul cu harta, lanterna și semnalele – cel pe care, și pe vreme bună, dar (poate mai ales) și pe vreme rea, lumea îl admiră şi urmează, fără tăgadă.

HARTA. Cea mai importantă componentă este viziunea. Vitală în leadership, viziunea este „harta” pe care, ca lider, o știi bine: destinația, direcția și drumul. Fără ea, înseamnă că inviți oamenii la o plimbare, bună și ea, dar în business este important să știi încotro te îndrepți, nu să hălăduiești fără țintă. Liderul este pasionat de călătoria lui, de care se bucură în egală măsură ca de atingerea punctului final. Mai mult, știe de ce o are, cum îi va schimba, pe el și pe alții, și cum vor fi ei odată ajunși la destinație.

LANTERNA – este încrederea în sine, în forțele proprii. Niciunul dintre noi nu ar urma o persoană buimăcită, care bâjbâie fără convingere pe un drum nesigur. Încrederea vine din istoria reuşitelor anterioare, pregătire şi intenție. Unii dintre cei cu care am lucrat le știau dar nu puteau „pune mâna” pe ele. Scoaterea la lumină a acestei componente (aprinderea lanternei) este bine susținută cu un proces de coaching, în care liderul își asumă intențiile și exersează, de fiecare dată cȃnd are ocazia.

SEMNALELE – sunt, desigur, abilitățile de comunicare. Claritatea, expresivitatea, puterea de a le transmite celorlalți informații, stări și atitudini sunt calități deopotrivă esențiale și alese ale liderului. În discursul lui vedem adesea povești personale, asumarea propriilor stări și sentimente, care dau autenticitate discursului și coboară scuturile și măștile celorlalți. Liderul vorbește într-o ședință, într-o adunare, în oficiu, la cafea, și consideră lucrul ăsta o oportunitate, nu o corvoadă.
În același timp, liderul știe să asculte – tot un semnal, tot o abilitate de comunicare, e drept, pe cale de dispariție, dar extrem de importantă în relația cu ceilalți. Oamenii vor să fie ascultați (de multe ori, asta e suficient ca sprijin pentru ei) și este destul de ușor să te transformi în lider doar dându-le acest mic spațiu de care au nevoie.

Însă, dincolo de metaforă, toate aceste lucruri trebuie să vină pe o construcție de autenticitate. Căutarea și manifestarea autenticității este unul dintre subiectele preferate în coaching. Oamenii vor să se descopere și să le arate și celorlalți ce au descoperit. În contextul prezenței de lider, autenticitatea inspiră siguranță. Atunci când știi cu cine ai de-a face, cine este cel din fața ta, interacționezi și te conectezi mai ușor, pentru că te afli într-un mediu sigur, nu în necunoscut.
Probabil ați simțit cu toții, la un moment dat, că sunteți în „flow”, că relaționarea cu oamenii este perfect stabilită și ei ascultă ce aveți de spus, cu un interes real, nu doar pentru că sunteți șefi sau pentru că sunt politicoși. Aceea este parte din prezența de lider – felicitări! Fiecare a avut momente autentice de leadership – iar cei care se mențin în această stare 70-80% din timp sunt, probabil, liderii recunoscuți, cei pe care îi recunoaștem fără „uniformă”.

Această așa-zisă „aură” reprezintă, de cele mai multe ori, o acumulare de fapte anterioare, un construct bazat pe mai mult decât o simplă strategie de branding sau de comunicare. Să fii lider înseamnă să declanșezi în oameni schimbări reale, să-i muți din punctul A în punctul B, să-i reprezinți public sau să-i ajuți ad-hoc, cu un sprijin informal, dar prețios, să-i asculți când e nevoie și să le vorbești când trebuie. Acest cumul de acțiuni duce, în timp, la creşterea încrederii şi poziționarea ca „lider”. De altfel, am auzit multe poveşti legate de aşteptările şi „încărcarea” pozitivă pe care o avem înainte de întâlnirea cu un astfel de om și, vrând-nevrând, îl privim prin prisma renumelui său, recunoscându-i leadershipul.

Dacă această cale pare dificilă și e responsabilitate mare să ținem harta, lanterna și să mai știm și semnalele, există și un alt drum: înlocuiți „executive coach” cu „sport coach” și faceți mușchi. Recunosc că m-au surprins rezultatele unui studiu al UC Berkeley’s Haas School of Business, publicat în 2016. Conform acestei cercetări, bărbații mai înalți şi puternici fizic sunt percepuți ca fiind „buni lideri”. Da, se pare că merge şi aşa, instinctele ancestrale şi percepțiile primare nu s-au schimbat chiar atȃt de mult.

Viorel Apetrei este coach profesionist, acreditat de International Coach Federation la cel mai înalt nivel, Master Certified Coach (MCC). Este implicat direct în angajamente de executive coaching (individual sau de echipă) pentru antreprenori şi directori din eşalonul superior al corporațiilor.

Viorel conduce compania de training MTW Romȃnia şi este principalul instructor şi mentor al programului de formare în coaching, un program local cu certificare internațională (ACSTH).