Asasini, vampiri sau cum vreţi să-i numiţi – aduc rezultate, dar distrug cultura

Personal, cred că o astfel de persoană există în orice organizaţie şi cred că din considerente financiare (pentru că ne dorim bunăstarea business-ului şi vrem să ne crească veniturile) închidem ochii şi o acceptăm. Dar asta este părerea mea şi sigur nu mă supăr dacă sunt contrazisă. Totuşi, mâine dacă vă întâlniţi cu prietenii la un suc, la o cafea sau la ce vreţi voi, şi vorbiţi despre muncă şi mediul de lucru, cred că sunt şanse mari să auziţi de „vampiri” şi „asasini de cultură”. Cuvinte prea dure? Ei bine, nu îmi aparţin, dar nu pot să spun că nu îmi plac. Explicaţia vine mai jos, într-un text scris de Stephen Paskoff, fost avocat pe dreptul muncii, în prezent consultant:

«Am ascultat recent, în cadrul unui forum de resurse umane, unde participanţii erau chiar liderii unora dintre cele mai mari şi mai cunoscute organizaţii din ţară (SUA-n.r.), o prezentare foarte dinamică şi interesantă. Vice-preşedintele forumului a explicat, concis, cum organizaţia sa, cunoscută nouă, tuturor, prin produsele sale fast-food, a reuşit să aşeze la baza sa o cultură puternică şi prietenoasă, care oferă angajaţilor perspective pentru dezvoltarea carierei.

Compania vice-preşedintelui, ca şi altele, are de înfruntat o anumită provocare, generată de faptul că multe din poziţiile sale nu se află în partea superioară a scalei salariale – lupta pentru cele mai bune talente, în termeni de competenţe, experienţe, angajament şi pasiune, este astfel destul de dificilă.

Şi totuşi, climatul pozitiv pe care compania şi l-a creat a ajutat-o să recruteze şi să reţină angajaţii buni oriunde în lume. Aproximativ 300 dintre noi eram atenţi când speaker-ul a început să relateze succint istoria modului în care compania a acţionat, a obţinut rezultate şi a susţinut cariere. La un moment dat însă speaker-ul a făcut un comentariu…uşor deplasat în opinia mea… dar total valabil. Suna cam aşa: „Când asasinii de cultură sunt chiar top-performerii atunci aveţi o mare problemă”.

Instantaneu m-am uitat în jurul meu. Oamenii aprobau. Şi deşi am fost uimit, nu cred că speaker-ul a exagerat cu expresia „asasini de cultură”, pentru că, din păcate, am lucrat cu astfel de oameni la un moment dat.

În unele organizaţii, cei care determină creşterea veniturilor sau care au un portofoliu solid de competenţe tehnice, pot să submineze munca şi devotamentul celorlalţi colegi prin comportamentul lor abstract ori ofensiv şi prin aparenta lor invulnerabilitate. Comportamentul acestor „top-performeri”, dacă nu este supravegheat, creează standarde speciale pentru ei, conduce la marginalizarea valorilor organizaţionale şi la intoxicarea celor din jur.

Gândiţi-vă la experţii financiari, de exemplu, care nu reduc doar costurile ci le elimină cu totul, impunându-şi punctul de vedere şi adoptând o atitudine superioară. Cei care lucrează cu ei nu au cum să creadă că standardele organizaţiei există cu adevărat. Iar peste timp, unii vor începe să preia comportamentul liderilor lor, presupunând că asta le va aduce succesul. Presăraţi în organizaţie câţiva astfel de anti-eroi şi viziunea unei culturi comune credibile va dispărea.

Dacă acea cultură chiar este nucleul organizaţiei, cei care contribuie la dispariţia ei nu ar trebui şi nu pot fi consideraţi top-performeri. Poate că ei îşi îndeplinesc ….

Citiţi articolul integral pe hrmanageronline.ro.