Când „a fi bun” nu e destul!

Cu toate acestea, realitatea ne demonstrează că doar pregătirea profesională nu este suficientă, sau, mai bine zis, nu reprezintă condiția sine-qua-non a reușitei.

De câte ori vi s-a întâmplat să cunoașteți sau să auziți de oameni mai puțin „școliți” care să aibă mai multe șanse de reușită?

Nu pare corect pentru cei care, ani de zile, și-au sacrificat timpul și energia pe băncile școlilor, însa este, de cele mai multe ori, adevărat.

Sunt domenii de activitate în care pregătirea profesională, dacă nu este asociată cu anumite abilități sociale, de relaționare, este subapreciată.

Aceste domenii presupun, în general, o comunicare interpersonală accentuată, o relaționare frecventă cu diverse categorii de persoane, atât din cadrul mediului de lucru, cât și din afara lui. Această abilitate de relaționare intră în sfera inteligenței sociale, emoționale, văzută ca o capacitate a fiecărui individ de a se adapta la mediul în care evoluează, de a înțelege și a stabili relații cu oamenii din jur.

„Arta de a stabili relații înseamnă, în mare parte, capacitatea de a gestiona emoțiile celorlalți”, spunea Daniel Goleman.

Conceptul de inteligență emoțională a apărut în anul 1985, iar studiile legate de acest subiect au început dupa anii '90.

Se consideră că sunt 5 domenii principale ale inteligenței emoționale:

1. Cunoașterea emoțiilor personale, în strânsă legătură cu conștientizarea de sine, sau recunoașterea unui sentiment atunci când acesta apare;

2. Gestionarea emoțiilor sau stapânirea acestora astfel încât să devină posibilă construirea conștientizării de sine;

3. Motivarea de sine sau punerea emoțiilor în slujba unui scop, a unui obiectiv;

4. Recunoașterea emoțiilor în ceilalți sau empatia, înțeleasă ca și capacitate de a întelege emoțiile celorlalți;

5. Manevrarea / gestionarea relațiilor în funcție de emoțiile implicate, atât proprii cât și ale interlocutorului.

„E important să întelegem că inteligența emoțională nu este opusul inteligenței, nici triumful inimii asupra minții: este unicul loc unde se întâlnesc toate!”, afirmă David Caruso.

Astfel, inteligența emoțională este îmbinarea a trei componente ce definesc ființa umană: sentimentele sau emoțiile, caracterul și instinctele.

„IQ și inteligența emotională nu sunt component contradictorii, ci, mai curând, separate” ca și abordare sau obiect de studiu. Însă, folosite împreună, cresc, în mod considerabil, șansele de reușită persoanală și profesională ale oricărui individ.

Mimi Necula

Trainer comunicare verbală şi nonverbală