Ce castigi cu adevarat de pe urma unei experiente profesionale in strainatate

O tema recurenta a mass-media din ultima vreme este aceea a exodului de personal calificat din Romania catre „tarile calde” (unele chiar la propriu), in cautarea de noi oportunitati profesionale si materiale.

De la presedintele tarii, la proaspeti absolventi de facultate, intreaga societate romaneasca si-a dat cu parerea in legatura cu acest exod, nelipsind din peisajul dezbaterii argumentele pro si contra, motivatiile, invinuirile, justificarile si profetiile fataliste. Nu este scopul nostru sa le trecem azi in revista, dar cele mai recente proiecte de recrutare ale noastre intra chiar si indirect in zona acestei dezbateri si de aceea, am dori sa semnalam cateva aspecte legate de „exportul” de specialisti romani catre alte tari.

Povestea proiectului despre care am ales sa vorbim astazi a inceput cu un an in urma, cand am initiat dezvoltarea unei retele de contacte din industria hoteliera a tarilor arabe, in special in zona Emiratelor Arabe Unite, unde criza mondiala nu a stopat deschiderea de noi hoteluri si investitiile in infrastructura turistica.

Astfel, am aflat ca partenerii nostri din Qatar erau foarte multumiti de calitatea profesionala a personalului hotelier roman si isi doreau sa extinda recrutarea pentru alte cateva hoteluri pe care urmau sa le deschida. Zis si facut…dupa cateva luni de discutiile legate de contract si alte aspecte administrative, am inceput cautarea si selectia candidatilor.

Feedback-ul initial a fost acela ca romanii sunt foarte deschisi posibilitatii de a lucra in strainatate si isi seteaza foarte sus asteptarile, in principal, cele financiare. Apoi, am descoperit ca la auzul destinatiei (Qatar), entuziasmul se mai nuanteaza : tara islamica, mediu cultural diferit, dificultatile de adaptare, etc.

Nuantam si noi discursul : Qatar-ul este, intr-adevar, o tara islamica, dar una toleranta, unde, atata vreme, cat respecti normele culturale si religioase, ai parte de o experienta frumoasa si interesanta. Apare un prim filtru al candidatilor : cei care sunt motivati de o provocare profesionala si de posibilitatea de a-si dezvolta skills-urile intr-o industrie hoteliera cu faima mondiala merg mai departe in procesul de recrutare.

Motivatii

Discutand cu acesti candidati, aflam de ce isi doresc sa lucreze in strainatate. Unii isi doresc un salariu mai mare, altii valorifica posibilitatea de invatare si evolutie profesionala intr-o tara care ofera servicii hoteliere de top, altii au terminat facultatea de management turistic si hotelier si nu isi gasesc un loc de munca in domeniu, in Romania, altii vor un alt tip de experienta, sunt dezamagiti si plictisiti de ceea ce vad aici…. multi au un mix de motivatii si acestia sunt candidatii cei mai buni…vin la interviu cu „temele” facute : au cautat pe Google „Qatar”, „hoteluri”, au citit, stiu povesti de succes ale unor prieteni, colegi, cunostinte…si mai mult, au exersat chiar si discursul pentru cei de acasa: „mama, tata, plec in Qatar”.

Cei care devin ei insisi protagonistii povestilor de succes spun ca beneficiile acceptarii unui job in industria hoteliera din Qatar depasesc dezavantajul dorului de casa, familie, prieteni. Invata sa gestioneze „socul cultural” si se pot adapta cu mai multa usurinta diverselor medii culturale si de business, invata sa comunice si sa interactioneze cu manageri si colegi din tari diferite, invata cat de importanta este intelegerea culturii si perspectivei celuilalt, invata ca exista mai multe nuante decat culori diferite, invata „meserie” intr-o zona care a transformat conceptul de „ospitalitate” intr-o arta. Nu intamplator cuvantul care se repeta in fraza de mai sus este „invata”…acesta este principalul castig al unei asemenea experiente.

Desigur, exista si altfel de povesti.…oameni care s-au adaptat mai greu, care au descoperit ca mediul nu li se potriveste, ca tot acest proces de calibrare a comportamentului individual la normele majoritare este obositor si consumator de energie si timp, ca isi doresc altceva…

O alta dificultate in procesul adaptarii este tentatia de a compara si raporta totul la experientele de „acasa”, ceea ce amplifica „socul cultural”. Dar si in cazul acestor candidati a existat un beneficiu: acela de a se cunoaste si de a-si testa limitele. Si, in final, acesta ar trebui sa fie motorul principal in mecanismul extrem de fin al motivatiilor care ne determina, in fiecare zi, deciziile „mari sau mici”, precum aceea de a pleca sau a ramane.

Raluca Elgyar este consultant in cadrul AVA Human Resources