Cinismul românesc și competitivitatea japoneză

Conform lui Geert Hofstede, ceva-ceva adevăr există. Un Jung al psihologiei sociale, Geert Hofstede este autorul unei teorii a culturii organizaționale, teorie aflată la limita tatonării antropologiei tradiționale și a psihologiei sociale și care spune că specificul național joacă un rol foarte important în cultura organizațională. Mai mult, Hofstede spune că o cultură națională se schimbă greu, acest lucru întâmplându-se pe parcursul a zeci de ani sau pe parcursul a mai multor generații nu numai din cauza mentalităților ci și din cauză că o cultură națională se cristalizează în toate instituțiile pe care membrii societății le-au construit împreună: de la modelul familal la sistemul educațional și de la sistemul religios la forma de guvernământ. Teoria publicată prima oară în 1973 spune că o cultură națională este definită de 6 dimensiuni*:

1. Power Distance – această dimensiune spune în ce măsura societatea acceptă faptul că Puterea în instituții și organizații este distribuită inechitabil. Țările cu un scor mic (sub 40) tind spre descentralizare, iar managerii sunt accesibili și se bazează pe experiența membrilor de echipă și pe commitmentul lor, mai puțin pe control și o societate civilă bine dezvoltată. Un scor mare (peste 60) înseamnă o centralizare puternică, șefi inaccesibili și un simț civic slab reprezentat.

2. Individualism/Collectivism – se referă la măsura în care membrii socieții sunt înclinați spre a avea grijă de ei și de familiile lor (scor mare, exemplu: peste 60) versus măsura în care se așteaptă ca un grup, o organizație sau statul să aibă grijă de ei (scor mic, sub 40).

3. Masculinity/Feminity – acest factor descrie măsura în care societatea este înclinată spre competitivitate, tranzacții și achiziția de bunuri (masculinity, scor peste 60) sau, dimpotrivă, spre construirea de relații, spre calitatea vieții și grija față de ceilalți (feminity, scor sub 40).

4. Uncertainty Avoidance – măsura în care membrii societații se simt amenințați de incertitudine și importanța pe care o dau unui loc de muncă sigur și a unei cariere long-term, ceea ce implică și disponibilitatea lor în a face eforturi să păstreze locul de munca (scor mare, peste 60)

5. Pragmatism/Normative – o dimensiune care descrie măsura în care majoritatea membrilor societății nu simt nevoia să își explice toate lucrurile care se întâmplă, convinși fiind că este imposibil să înțelegi pe deplin complexitatea vieții, cu o gândire pe termen lung și perseverenți în atingerea rezultatelor (scor mare, peste 60) versus măsura în care caută să găseasca explicații la tot ce se întâmplă în jurul lor (scor mic, sub 40).

6. Indulgence/Restraint – măsura în care majoritatea membrilor societății încearcă (restraint)) sau nu (indulgent) să-și controleze dorințele și impulsurile. Un scor mic aici înseamnă o tendință spre cinism și pesimism, un scor mare înseamnă o tendinta spre a trăi clipa, spre a se distra și spre optimism.

Modelul a fost dezvoltat în mai multe etape, având la bază atât cercetări teoretice, cât și date statistice rezultate din aplicarea unui chestionar în 93 de țări, iar scorurile celor 6 dimensiuni au fost calculate pe baza răspunsurilor și prin analiza comparativă a rezultatelor obținute în urma chestionarelor (mai multe detalii aici). Așadar, folosind o scala între 0 și 100, un scor există numai prin comparație cu celelalte scoruri, cu alte cuvinte o cultură națională există numai prin comparație cu celelalte culturi naționale.

Unde este România?

1. Power Distance – Scorul mare (90) pe această dimensiune arată că societatea românească este înclinată spre centralizare și ca inechitățile sunt acceptate de cei mai mulți dintre membrii societății, de unde și o societate civilă și un simț civic slab reprezentate. Majoritatea așteaptă să li se spună ce să facă, iar seful/managerul ideal este perceput ca un autocrat popular și binevoitor.

2. Individualism/Collectivism – scorul obținut la această dimensiune arată că majoritatea membrilor societății românești se așteaptă ca un grup, familia, o organizație sau statul să aibă grijă de ei. Regulile nescrise ale grupului sunt mai importante decât legile și normele societății. Angajarea și promovarea țin cont într-o măsură mai mare decât în alte societăți de gradul de afiliere la grup „arătat” de angajat. Mai multă emoție (atât pozitivă, cât și negativă) implicată în relațiile profesionale.

3. Masculinity/Feminity – Un scor echilibrat (42) cu o ușoară tendință spre construirea de relații și spre calitatea vieții. Majoritatea muncesc să își procure banii necesari pentru a-și îndeplini „adevăratele visuri” și în speranța îmbunătățirii calității vieții, nu ca să fie primii sau de dragul muncii. Societatea românească nu are gradul de competitivitate al societății japoneze (95) și nici al societății americane (66), dar nici relaxarea suedeză (5).

4. Uncertainty Avoidance – Un scor mare (90) care denotă o preferință puternică a majorității membrilor societății de a evita incertitudinile. Acest lucru se reflectă în preferința pentru joburi sigure, într-o nevoie emoțională, nu neapărat logică, pentru reguli și proceduri (chiar dacă de cele mai multe ori acestea nu funcționează) și în conservatorism. Există un impuls interior puternic pentru majoritatea membrilor societății românești de a căuta să aibă tot timpul ceva de făcut ca să se mențină ocupați și de a munci din greu. Momentele de reflexivitate și de răgaz sunt văzute ca un drum spre depresie sau anxietate, de la forme ușoare la cazuri mai grave.

5. Pragmatism/Normative – Un scor echilibrat (52) care ne situează la jumătatea distanței dintre societatea japoneza (88) puternic înclinată spre cercetare și o gândire pe termen lung (pe mai multe generații) și cea venezueleană (16) normativă, care este focusată pe rezultate imediate și mai puțin înclinată spre viitor.

6. Indulgence/Restraint – Scorul foarte mic (20) arată o înclinație spre cinism și pesimism. Puțin accent pe timpul liber, plăcerile vieții sau sport.

Bătălia outsourcing-ului: România vs China vs India

Pe piața serviciilor de outsourcing în industria software, România concurează printre alții și cu doi coloși: China și India. Dacă din punct de vedere logistic avantajele și dezavantajele României în această competiție sunt cunoscute (avantaje: membru UE și limba engleza, dezavantaje: aspectul numeric și, în ultima vreme, costurile cu forța de muncă), din punct de vedere cultural acestea sunt mai puțin vizibile.

Din punctul de vedere al dimensiunilor Power Distance și Individualism nu există diferențe majore între cele trei. Prima dimensiune care pare că lucrează în defavoarea României este Masculinity, competitivitatea societăților chineze și indiene fiind puțin mai ridicată decât a societății românești. România recuperează însă la Uncertainty Avoidance, pentru că scorul mult ridicat obținut de România îi poate determina pe eventualii investitori să gândească că teama de incertitudini îi face pe români să fie mult mai stabili din punctul de vedere al locului de muncă decât indienii și chinezii. Mai iese în evidență scorul mare obținut de China la Pragmatism, un scor care se înscrie în tendința culturilor asiatice (vezi și Japonia mai jos) și care caracterizează o perseverență în atingerea rezultatelor și o gândire pe termen lung.

O comparatie cu Olanda, Austria și Germania, top 3 investitori în România

Conform Ziarului Financiar, primele 3 țări care au adus cele mai multe investiți străine în România până în anul 2012, inclusiv, sunt în ordine: Olanda, Austria și Germania. Cât de mult au cântărit în costuri diferențele culturale nu știm, însă cu certitudine au jucat un rol important, uneori fiind luate în calcul, alteori fiind omise și ducând la eșec, acest lucru reieșind și din mai multe interviuri pe care investitori din cele trei țări le-au acordat mediei din România.

Cel puțin pe trei dimensiuni pare că România face parte dintr-o lume total diferită: Power Distance, Individualism si Indulgence. Dacă un scor mare la Power Distance poate fi văzut că un avantaj de către investitori, atitudinea de „așteptare” și de pesimism care rezultă din scorurile mici de la Individualism și Indulgence pot fi niște dezavantaje costisitoare (nu numai pentru investitori). Scorul la Uncertainty Avoidance echilibrează însă lucrurile, pentru că teama de incertitudine face ca majoritatea membrilor societății românesti să pună preț pe stabilitatea locului de muncă și să fie capabili să muncească din greu pentru a-l păstra.

28 de țări și 6 dimensiuni culturale

Iată și o listă comparativă a 28 de țări pe cele 6 dimensiuni culturale ale modelului, lista care poate sta la baza multor analize care să reliefeze mai mult decât competitivitatea japoneză și cinismul românesc:

* Modelul a evoluat de-a lungul timpului de la 4 dimensiuni în 1973 – Power Distance, Individualism/Collectivism, Masculinity/Feminity, Uncertainty Avoidance; la 5 în 1991 – Long-Term Orientation a fost adăugată de Michael Harris Bond; și ajungându-se la 6 în 2010 – Long-Term Orientation a fost înlocuită de alte două dimensiuni: Pragmatism și Indulgence de către Michael Minkov. Modelul se află în continuă dezvoltare și calibrare, o zonă de îmbunătățiri fiind fine-tuningul regional în cadrul unei națiuni – de exemplu diferentele culturale dintre regiuni precum Transilvania și Țara Românească pentru România.

Articol preluat de pe pmcommunity.ro

Dincolo de faptul ca imbina intr-un mod natural umorul cu know-how-ul acumulat in cei peste 10 ani de experienta in management de proiect, management si dezvoltare organizationala, Narciss este in prezent Managing Partner si Trainer la firma de training si consultanta PM Access. Pasiunea sa pentru oameni si pentru ceea ce face in momentul de fata se vede de altfel si in comunitatea online pe care a creat-o de ceva timp alaturi de partenerii sai.