Daniel Bălănescu: „Deși aparținem toți unui sistem, fiecare poate schimba, în bine sau în rău, lumea din jurul lui”

Mai multe detalii despre expoziție găsiți aici.

În urma acestui eveniment, Daniel a acceptat să acorde un interviu pentru revista CARIERE. Citiți, în continuare, interviul acordat de Daniel Bălănescu.

La un moment dat vă declarați un „social artist” într-o țară postcomunistă. În afară de decor s-a schimbat ceva?

Eu cred că da. Oamenii s-au schimbat. Mentalitatea s-a schimbat încet, încet, de la an la an, de la o generație la alta.

Care sunt sursele dumneavostră de inspirație?

De multe se pot plânge artiștii din România, dar de lipsa de inspirație n-au cum să se plângă. Deși ne lamentăm adesea că nu se schimbă nimic, lumea în care trăim se schimbă neîncetat. Se schimbă repede și e greu să ții pasul. Am senzația de multe ori că suntem fire de praf sub talpa de buldozer a istoriei și cu toate acestea, din când în când, găsești un om, alteori o mie sau zece mii care schimbă cursul apelor. Pe mine asta mă fascinează și mă inspiră cel mai mult. Faptul că nimeni și nimic nu este în control. Viața cu impredictibilitatea ei.

Povestiți-mi despre tehnica preferată pe care o folosiți.

Venind din lumea artelor decorative (a terminat facultatea de design textil- secția imprimerie) sunt atașat de un anumit material: vâscoza, voalul. Îmi place să pictez direct pe voal, folosind o tehnică învățată în timpul școlii, numită Ronjare. De obicei, îmi fac testele de culoare înainte să imprim, dar de cele mai multe ori, după ce vaporizez materialul, am parte de tot felul de surprize, accidente. Și asta îmi place.

Credeți că arta nu este doar o manifestare culturală și că are puterea să vindece?

Nu știu dacă ar putea să vindece, dar arta știu sigur că poate schimba lumea într-un mod frumos. Știu că arta îi face pe oameni să devină oameni și să se uite în jurul lor mai atent. De aceea, cred că artiștii, în general, au un rol important în orice societate liberă sau totalitară.

Arta dumneavostră este un amestec de stiluri. Cum ați descrie-o?

Nu cred că este un amestec de stiluri, ci mai degrabă o căutare în tehnici diferite, în funcție de subiect și de materialele cu care am lucrat. Încerc să mă definesc în funcție de tot ce mi se întâmplă de la un moment la altul, de la o zi la alta și n-am de gând să mă opresc.

De exemplu, în august voi participa, la Edinburgh la un festival de artă, într-un performance- „The Journey”- susținut de artista Diana Bell.

Mai multe detalii găsiți aici.

„Alergătorul” – cum a apărut ideea aceasta? (n.red. expoziția de la Aiurart a fost un proiect centrat în jurul relaţiei dintre individ şi societate, dintre libertatea de a alege şi putere, care a avut ca personaj principal Alergătorul)

Alergătorul a apărut ca un fel de răspuns la un proiect mai vechi, legat de om în societate, în sistem, în general. Este legat de simbolul de la trecerea de pietoni, care te îndeamnă să traversezi strada în siguranță. De aici a plecat ideea, dar în timp am dus-o mai departe. M-am gândit la faptul că fiecare dintre noi este important, deși aparținem toți unui sistem, fiecare poate schimba în bine sau în rău lumea din jurul lui.

Expoziția de la Aiurart este expoziția pe care ați avut-o în ultimii 7 ani în România. De ce expuneți așa de rar aici?

Consider că trebuie să expui atunci când este nevoie. Irina și Alex Radu au văzut lucrările când începusem această serie și m-au invitat să expun. Și este extraordinar să poți să comunici și să-ți faci arta cunoscută într-un spațiu așa cum este Aiurart care, după părerea mea, a schimbat deja prin apariția sa ceva în peisajul artei contemporane din București.

Cum arată arta în spațiul românesc față de alte țări? Vi se pare că lucrurile evoluează, că se schimbă ceva?

Eu cred că da. Uitați-vă numai cum un artist român, Adrian Ghenie, a reușit să cucerească piața de artă internațională. Dar, cel mai bine ar fi să-i întrebați pe cei care se ocupă de așa ceva, acolo. Sunt oameni specializați pe tot ce înseamnă piața de artă: critici, curatori, galerii, case de licitații. Ei iau pulsul zi de zi la tot ce se petrece în țară și în lume. În ultimii 10 ani s-au întâmplat multe.

Există viitor pentru un artist în România sau în afara granițelor? De ce?

Clar există. Uitați-vă din nou la ce v-am răspuns mai devreme: Adrian Ghenie a cucerit piața de artă.

Credeți că sistemul universitar din România încurajează tinerii să fie creativi?

Nu sunt în măsură să vă răspund la aceasta întrebare. Nu mai am contact cu mediul universitar de acolo. Sper că da.

Artiștii români sunt mai bine văzuți în străinătate decât în țară. Cum explicați acest fenomen?

Artiștii români trebuie văzuți mai întâi de toate… Nu știu dacă într-adevăr sunt mai vizibili în străinătate decât în România. Știu doar că în afară artiștii, în general, sunt văzuți cu interes și că oamenii se bucură de tot ce ține de artă.

Ce planuri de viitor aveți?

Dumnezeu știe… Dar nu vrea să-mi spună.