Dau companiile bani pentru arta? Regizoarea Chris Simion despre obtinerea de sponsorizari

Revista Cariere: Care este atitudinea companiilor fata de sponsorizari?

Chris Simion: Daca proiectele noastre corespund cu nevoile firmelor la care mergem si valorile sunt comune, atunci colaborarea se intampla. In ultima vreme, aud tot mai des cuvantul „criza”. Cu toate acestea, arta ramane singura carte de vizita credibila, indiferent de perioada de tranzitie prin care trece o societate. Sponsorizarea unui proiect cultural niciodata nu va fi o pierdere daca proiectul are intr-adevar valoare si ajuta la evolutia societatii in care traim.

Cum decurge acest proces de strangere a fondurilor?

De multe ori, oamenii nu au nevoie de hartii. Au nevoie sa te priveasca in ochi, sa te simta. Si aici noi avem un as in maneca de fiecare data. Proiectele noastre respira prin noi, convingem usor pentru ca avem pasiune, suntem devotati, credem cu toata fiinta noastra ca ceea ce propunem este vital si ca societatea are nevoie acuta de ceea ce noi propunem. Credinta noastra este incurajata si sustinuta de sutele de spectatori care vin saptamanal sa vada spectacolele prezentate de noi.

Cat la suta iti acopera o sponsorizare din cheltuielile pe care le presupune o piesa de teatru?

Sponsorii pot sa acopere un spectacol integral, cu toate costurile de productie (decor si costume), onorarii, promovare sau partial. Teatrul independent nu are „bugete fantoma”. Cu un buget de la o piesa de la sala mare a Teatrului National as face 10 spectacole pentru Compania de teatru „D’AYA” care sa se joace cu sala plina. Noi nu ne permitem sa facem spectacole „somnifer”. Noi existam din incasari, daca avem spectatori. Daca nu avem spectatori, murim. Valoarea in teatrul independent adevarat de asta este masurata: de numarul de reprezentatii, de longevitatea unui spectacol, de interesul pe care il manifesta spectatorii. Cronicile favorabile sunt mai putin importante. Publicul in ziua de astazi nu se mai lasa manipulat de subiectivismul unui cronicar. Dau un exemplu de record in teatru. Spectacolul, „Dragostea dureaza 3 ani”, regizat de mine, are 4 ani de la premiera si 480 de reprezentatii.

Cat de mult conteaza implicarea ta in acest proces?

In teatru independent ori esti cu totul, ori nu esti. Nu ai nici o institutie in spate care sa te sustina. Tu esti propria ta institutie. Este infinit de greu sa rezisti in independent, este haiducie. Dar sunt si avantaje fabuloase pe care le ai si pentru care se merita. Sa ai curajul sa risti, sa crezi in ceea ce faci, sa dai incredere totala celor pe care ii implici in joc alaturi de tine, sa te dedici absolut, fara limite, fara mofturi, sa ai flexibilitate si disponibilitate spre a face de toate, de la montarea decorului, la primirea spectatorilor in sala in cazul in care nu iti permiti sa platesti oameni care sa faca aceste servicii. Dar ce spun eu nu se intampla doar in Romania, ci in orice teatru independent din afara. Noi avem norocul sa beneficiem de o echipa si sa fim degrevati de multe responsabilitati tehnice.

Cu ce companii ai colaborat pentru piesele regizate de tine?

Raiffeissen Bank, Class Living prin Camelia Sucu, Rexona la proiectul "Oscar si Tanti Roz" de la Teatrul "L.S.Bulandra".

Acum am in pregatire doua spectacole eveniment pentru care caut parteneri. „Maitreyi” dupa Mircea Eliade, care este premiera nationala si care va avea un real succes de public si de presa, pentru ca toti cei care au trecut prin liceu au avut de citit acest roman de dragoste, iar experienta mea personala din India va pune o amprenta originala spectacolului, si „Hotii de frumusete” dupa Pascal Bruckner in prezenta autorului, undeva prin toamna, care va marca cei 10 ani de activitate ai Companiei de Teatru „D’AYA”. Pentru aceste doua spectacole caut sponsori si mai caut un partener care sa ma ajute sa gasesc un sediu stabil pentru spectacolele noastre, un spatiu pe care sa il transformam intr-o sala de teatru neconventional, nu foarte mare, de maxim 200 de locuri. Dupa 10 ani in care am demonstrat ca este nevoie de spectacolele noastre, meritam sa nu mai fim cu cortul!