Între muncă și micile plăceri ale vieții. A fi sau a nu fi “carierist”?
Având în vedere că, potrivit statisticilor, până în 2020, peste 35% din forţa de muncă la nivel global va fi alcătuită din generaţia Y (după cum arată studiul ”Carierele Generaţiei Y: Viziune 2020” al ManpowerGroup).
Pe de o parte, este de înţeles şi de aşteptat că tinerii să schimbe joburile frecvent în primii ani de carieră, pentru că doresc să experimenteze, să acumuleze experienţă în domenii diverse. De asemenea, studiul arată că 33% dintre aceşti tineri care urmează să între pe piaţă locurilor de muncă cred că vor rămâne salariaţi ai primului angajator între 1 şi 3 ani.
Pe de altă parte, specialiştii în resurse umane spun că nivelul aşteptărilor tinerei generaţii este mult prea ridicat, rezultatul fiind că ei nu se poziţionează la un job pe o perioada mai mare de timp, ci îşi doresc o promovare imediată. Nu este prea exagerat?
Prin urmare, se poate face un portret robot al cuiva care doreşte să avanseze în carieră? Sau…Îşi mai doresc oamenii să avanseze în carieră? Ori, mai nou, avem de-a face cu oameni care doar vor să …treacă pe la locul de muncă, să aibă mai mult timp liber pentru ei, pentru micile plăceri ale vieții?
Echilibrul dintre muncă și viața privată
“Nu aş vorbi de un portret robot al celui care avansează în carieră, ar fi probabil un termen mult prea general, un şablon care nu se poate aplica tuturor, oamenii sunt diferiţi, fiecare cu obiectivele de carieră şi abilităţile proprii, diferite unele de altele”, este de părere Ofelia Neagu, Coach&Trainer.
“Sigur că oamenii sunt din ce în ce mai preocupaţi de echilibrul dintre muncă şi viaţa privată, din ce am putut observa în rândul clienţilor de coaching, asta nu înseamnă, însă, că dacă sunt preocupați de un echilibru neglijează automat munca. Până la urmă, atunci când vorbim de work-life balance vorbim de o echilibrare a activităţilor legate de muncă cu activităţile din timpul liber (cu familie, prieteni, etc.), astfel încât să nu riscăm ca pe termen lung să ajungem la burnout. Muncă şi viaţă privată nu se exclud una pe alta, este important că ele să se îmbine într-un mod echilibrat şi armonios în întregul vieţii”, mai completează Ofelia Neagu.
Brandul personal
În altă ordine de idei, dar pe același subiect, Cristina Gîmbă, Owner & General Manager Peitho PR nu crede că există un există un portret robot al actualului angajat, fie el chiar și Millennial: “Fiecare persoană are un stil propriu de comunicare, o personalitate, îmbinate cu obiective profesionale diferite pe parcursul carierei. Pot să notez calităţi necesare care pot ajută un Millennial în carieră: crearea şi dezvoltarea brandului personal, un atuu care poate să facă diferenţa la momentul potrivit. Şi când spun brand personal, mă refer aici la calitatea şi cantitatea de informaţii personale expuse în mediul online, activitatea din cadrul reţelelor de socializare, vestimentaţia, dicţia, modul de a-şi prezenţa imaginea. Experienţa pe domenii diverse este pertinentă, dar nu trebuie exagerat în schimbarea locurilor de muncă foarte des. Este important să fie setat un obiectiv profesional şi acesta să fie integrat în strategia de brand personal”.
Motivația reală
În ceea ce priveşte dorinţa de a avansa în carieră, Ofelia Neagu mai crede că este important din ce perspectivă o privim. “Vorbim de dorinţa de a obţine performanţă reală în muncă noastră, iar avansarea în carieră, recunoaşterea sub o formă sau alta este, sau ar trebui să fie, o consecinţă firească? Sau vorbim doar de dorinţa de a <bifa> şi ocupa o poziţie, de a deţine un statut într-o organizaţie, doar pentru că <aşa dăbine>, sau doar pentru că <am anumite avantaje astfel>, sau <şi altcineva a făcut acest lucru şi nu vreau să rămân mai prejos>? Aici ne referim deja la motivaţia reală din spatele dorinţei de a creşte în activitatea pe care o desfăşori. Ar fi important să avem în vedere şi în carieră, obiective “ecologice”, care nu produc dezechilibre majore în alte zone ale vieţii, întrucât acestea nu vor putea fi sustenabile pe termen lung.
Vorbind de dorinţa autentică de a obţine performanţă în activitatea desfăşurată, probabil că există o serie de elemente comune, din ceea ce am putut observa la clienţii de coaching cu care am avut bucuria să lucrez. Printre aceste elemente aş sublinia în primul rând deschiderea de a identifica la propria persoană atât punctele forţe, calităţile pe care se poate construi, cât şi competenţele care trebuie dezvoltate pentru a ajunge la nivelul de performanţă dorit”.
Până la urmă, vorbim şi de un echilibru dinamic: dacă în anumite perioade poate acordăm o atenţie puţin mai mare anumitor proiecte, în alte perioade, familia, timpul liber au prioritate, pentru ca per ansamblu, să existe un echilibru. Oricum ar fi, subiectul rămâne deschis!