Învățământul profesional- calea spre primul job

Din 2012, absolvenții de clasa a VIII-a pot alege, în locul liceului, învățământul profesional, care pune accent pe practică, prin colaborarea strânsă dintre companii și școală. Practic, pe lângă liceele tehnologice și pe baza curriculei acestora, au început să apară clase speciale unde practica are o pondere de 20% (în primul an) până la 72% (în ultimul an). La început, sistemul prevedea pregătirea timp de doi ani a tinerilor, dar ulterior aceasta a fost extinsă la 3 ani, la cererea companiilor. După cei trei ani, elevii obțin un certificat de calificare profesională cu care se pot angaja imediat în România sau în oricare altă țară din Uniunea Europeană. În plus, pot, dacă vor, să revină în liceu (din clasa a XI-a), să dea Bacalaureatul și apoi să urmeze studii superioare.

În primul an au fost doar 11.368 de locuri în învățământul profesional, dar treptat numărul a crescut. „În 2015 s-a ajuns la 38.158 de locuri puse la dispoziție de circa 3.500 de companii, pentru 102 meserii, dar nu s-au înscris decât circa 30.000 de elevi. Cele mai căutate meserii au fost de mecanici (inclusiv sudori), lucrători în turism și alimentație, precum și muncitori în industria textilă și pielărie”, spune Anca Hociotă, Manager Membership Services and Vocational Training la Camera de Comerț Româno-Germană. Asociația profesională s-a implicat în susținerea acestei inițiative deoarece companiile germane aveau deja dificultăți în găsirea lucrătorilor, iar sistemul este folosit cu succes în Germania, unde doar circa 5% dintre tineri sunt șomeri.

Iulia Cîrcei, secretar general ANOFM, atrage atenția asupra educației pe care copiii și tinerii o primesc nu doar la școală, ci și acasă și asupra exemplelor de oameni care au reușit să câștige mulți bani repede, exemple care duc la așteptări exagerate. Ea spune că sunt județe în România unde din 16.000 de șomeri, 14.000 trăiesc din venitul minim garantat și altele unde angajatorii nu găsesc forță de muncă, fie pentru că oamenii au plecat din zonă, nu sunt pregătiți în funcție de solicitările companiilor, fie nu vor să se angajeze. „Mulți tineri spun că nu-i lasă părinții, care își doresc să aibă copii cu studii superioare. Nu-i lasă să se angajeze ca sudori, deși sunt salarii bune și cu o astfel de meserie pot pleca oriunde în UE”.

Elevii sunt încurajați să urmeze această formă de învățământ prin acordarea de către stat a unor burse profesionale de 200 de lei, care pot fi majorate prin contribuția companiilor. Potrivit Ancăi Hociotă, sunt companii care au dublat bursele sau au acordat cazare sau o masă caldă elevilor. Oficialul spune că sistemul e bun, dar sunt încă aspecte la care trebuie lucrat. De exemplu, meseriile propuse de școlile profesionale nu sunt adaptate cerințelor pieței, iar dotarea școlilor și pregătirea profesorilor nu se ridică la standardele tehnologice de azi. Calitatea pregătirii este o altă problemă majoră, în condițiile în care nu există standarde naționale de evaluare și un sistem de control, mai spune oficialul. În Germania, sistemul Camerelor de Comerț asigură calitatea și controlează companiile unde elevii fac practică. Tot acolo, formarea tutorilor care îi ajută pe elevi în activitatea practică este obligatorie. În România, tutorii nu au metodică și competențe pedagogice, afirmă Anca Hociotă.

O altă problemă semnalată de companiile germane este slaba pregătire a elevilor, care au dificultăți inclusiv în ceea ce privește realizarea unor calcule matematice. Motiv pentru care unele companii au decis să facă meditații la matematică în timpul liber pentru a suplini lipsurile.

De asemenea, nu se știe ce se întâmplă cu elevii după absolvire. Datele colectate de la 15 companii germane implicate în susținerea învățământului profesional arată că 90% dintre absolvenți au fost angajați chiar în firmele unde au făcut practică. „Determinant pentru succes au fost bunele relații dintre companie și școală și chiar bunele relații dintre companie și administrația publică locală”, precizează Anca Hociotă.

Potrivit Ministerului Muncii, la nivel național, numărul contractelor individuale de muncă a crescut anul trecut până la 6,13 milioane, de la 5,8 milioane în 2014. 560.000 de contracte au fost încheiate pe durată determinată, față de 396.000 în 2014.