Nu lăsa personalul să stea în calea relațiilor profesionale. Cum ne înțelegem cu colegii care „nu ne plac”

A fi sau a nu fi prieteni cu colegii noștri: între mit și realitate

De multe ori, credem că nu putem colabora profesional cu persoanele care nu ne sunt similare. Această convingere vine, de fapt, dintr-o proiecție a noastră – dorința de a lucra cu oameni care văd lucrurile ca noi, pentru că ne este mai ușor să construim în acest mod.

Așadar, deși e un mit acela că nu putem lucra cu persoanele diferite de noi, este un mare adevăr că e important să ne conectăm la nivel uman cu ei, pentru a putea ajunge la un consens în ceea ce privește munca de zi cu zi. E o utopie să credem că vom găsi peste tot numai persoane care au aceleași valori cu noi sau că am putea să îi aducem pe toți la un punct comun, confortabil nouă. Totuși, atât timp cât putem crea înțelegere, respect și apreciere, indiferent de diferențe, putem ajunge la o diversitate benefică pentru tot ceea ce construim din punct de vedere profesional. Această co-participare e cea care creează un climat plin de energie, creativitate și nenumărate posibilități.

A cui e responsabilitatea – între individ și organizație

Desigur, să ne așteptăm ca cineva din exterior – organizația, în această situație – să vină să ne facă ceva pentru a crea de la sine acest climat al unității este, din nou, o atitudine care nu ne ajută. Pe de altă parte, e nevoie ca organizațiile să înțeleagă că, deși teambuilding-urile și alte acțiuni în comuni sunt importante, nu ele reprezintă soluția pentru o deschidere mai mare și o înțelegere mai bună a membrilor echipelor organizaționale. Așadar, ce e de făcut?

În ceea ce privește responsabilitatea personală, e important să pornim de la dorința noastră de a ne apropia de celălalt, în ciuda lucrurilor care ne despart. De aceea, atunci când vorbim despre conectarea la colegii noștri, e nevoie ca, în primul rând, să înțelegem ce anume îl motivează pe cel din fața noastră. Apoi, ce îi place să facă și, nu în ultimul rând, care sunt lucrurile în care crede. Având toate aceste lucruri în minte, e esențial să ne uităm la ele fără judecată, deoarece oamenii sunt diferiți, iar lecțiile lor de viață sunt, de asemenea, foarte diferite. Dacă încercăm la nesfârșit să îi schimbăm pe ceilalți, există toate șansele ca aceștia să respingă modul nostru de a vedea lucrurile și chiar să provocăm mai multe disensiuni decât înainte.

Legat de organizații, e necesar ca acestea să ofere un spațiu mai mare pentru conversațiile deschise și oneste despre ce se întâmplă în interiorul echipelor. De asemenea, e important să înțeleagă că nu mai suntem în paradigma de „la serviciu, nu e necesar să fim prieteni” – oamenii vin, își fac treaba și apoi pleacă. Acest lucru nu ne mai face bine. E cert faptul că cele mai bune rezultate au loc atunci când oamenii se simt conectați unul la celălalt, când simt că împreună construiesc ceva mai mare și când văd că unitatea îi face să crească. Ca să ajungă la aceste sentimente, este important să se accepte și să se înțeleagă. Momentele în care își vor spune deschis și fără reproș punctele de vedere ajută la crearea acestui spațiu benefic pentru ei și, în egală măsură, pentru rezultatele organizaționale. De aceea, odată cu acest spațiu, vine și o responsabilizare mai puternică și asumată a individului – ține de noi să facem alegeri și să ne comunicăm ecologic punctul de vedere.

Responsabilitatea personală. Dialog și confruntări directe

Cum am putea face primii pași pentru a ne conecta mai puternic la ceilalți? Vă propun un exercițiu ce poate fi pus în aplicare imediat, în organizațiile din care facem parte. Putem alege, pentru început, trei persoane de la care să încercăm să aflăm care sunt lucrurile cele mai importante pentru ele – să discutăm și să aflăm cel puțin trei aspecte esențiale, pornind dintr-o perspectivă de autenticitate și acceptare totală. Apoi, e important să declarăm și noi lucrurile importante care ne definesc pe noi. Uterior, putem să construim relația noastră având aceste șase aspecte în minte.

Dar dacă simțim că ne blocăm și că persoana cealaltă nu face și ea pași către noi? În acest caz, e necesară o confruntare. Verbalizarea e foarte importantă – „Eu depun un efort pentru a te înțelege și a te respecta; eu mă simt nerespectat”. Apoi, e nevoie să aducem exemple concrete și să vorbim de la capătul nostru de relație – cum ne simțim noi, nu cum este cealaltă persoană.

Din experiența mea profesională, am întâlnit deseori expați care se confruntau cu dificultatea de a crea o relație ecologică cu noua echipă pe care o conduceau. De asemenea, lucrurile erau dificile și în cazul directorilor generali aduși din afara companiei. În cele din urmă, fiecare dintre acești lideri a reușit să își unească echipa, respectând toate lucrurile de mai sus, cu deschidere și dorința de a crea valoare alături de ceilalți.

Relațiile cu membrii echipei noastre – lecții de viață

În cele din urmă, aceste situații de neînțelegere pot fi, de multe ori, lecții extraordinare care ne dezvăluie lucruri despre noi înșine – despre care sunt valorile noastre, unde ne poziționăm în raport cu anumite situații și ce anume am dori să schimbăm la noi. Vă invit să nu întoarceți spatele la primul obstacol – „Nu îmi place și gata. Nu e nimic de făcut” –, ci să căutați răspunsuri, să discutați deschis și să transformați, astfel, realitatea din jurul vostru.