Pastila de leadership. Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe

Toată viaţa mea am fost un copil cuminte, o elevă foarte bună, un angajat responsabil şi loial, cu rezultate bune. Pe scurt – "someone nice and fun to be around". Învăţ şi am învăţat întotdeauna uşor, sunt curioasă, „mă prind repede”, fac conexiuni, detensionez frunţi în jurul meu.

Mi-e uşor să am relaţii bune cu cei din jur şi ascensiunea mea profesională s-a produs destul de rapid şi de natural. Am simţit că sunt încurajată şi sprijinită să mă dezvolt de mai toţi şefii mei. Am participat la programe de leadership, seminarii şi traininguri.

Am construit o echipă frumoasă, cu rezultate foarte bune şi am investit multă energie în pregătirea unui succesor, am fost şi sunt mentor pentru colegii mai tineri şi toate astea mi-au adus o mare satisfacţie.

CITEȘTE ȘI: Pastila de leadership – Jack Welch se destainuie

De aproximativ un an, am fost promovată şi am un rol regional. Fac parte acum dintr-o echipă cu adevărat multinaţională de lideri experimentaţi, conduc echipe din mai multe ţări, am şefi peste mări şi ţări, ce mai, joc într-o altă ligă.

Promovarea asta a fost un stres, pentru că era o schimbare venită după o perioadă destul de lungă de „performanță solidă” din partea mea, conducând aceeaşi echipă în acelaşi mediu. Sentimentele pe care le-am încercat sunt diverse. În multe privinţe m-am simţit confortabil cu „provocările” noului rol şi am fost mândră să văd că pot contribui de la bun început.

Pe de altă parte, m-am confruntat cu o sumedenie de experienţe noi, mai puţin plăcute, situaţii pe care nu puteam să le descifrez sau pe care nu știam cum să le abordez. Accesele de îndoială s-au înmulţit şi am început să mă simt epuizată fără să fac nimic „concret”. Plus că am descoperit singurătatea în acest palier.

CITEȘTE ȘI: Acceptarea realităţii şi mersul în direcţia potrivită | Pastila de leadership

Nimic surprinzător, nu? Am încercat să mă autoliniştesc. Orice schimbare aduce stres şi trebuie doar să mă adaptez. „ Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe”. Îmi dădeam seama că este vorba despre ceva muşchi noi pe care trebuie să îi antrenez ca să fac faţă, dar zilele în care mi se părea că progresez şi ştiu ce fac alternau cu mare viteză cu momentele de neîncredere şi frustrare.

Sesiunile de coaching m-au ajutat să înţeleg ce mi se întâmplă şi de ce. Mi-au dat curajul şi răgazul să mă văd dintr-o perspectivă exterioară şi mi-au permis să descifrez relaţiile cu ceilalţi jucători din noua mea ligă. Mi-au dat ocazia şi mi-au creat obiceiul de a reflecta la propriul meu drum şi aşa am găsit răspunsuri concrete la valurile de întrebări şi probleme.

Sunt lucruri care nu se predau la şcoală sau în programele de leadership, sunt mai subtile şi mai profunde şi, urmându-mi parcursul previzibil pe cărări bătătorite aşa cum am făcut-o până acum, nu le-aş fi dibuit. Mai am de lucru, dar simt că mi-am recăpătat încrederea.

Am împărtăşit experienţa mea, pentru că sunt convinsă că-i poate ajuta şi pe alţii. Văd în jur cazuri de oameni de succes, care au rezultate foarte bune, conduc echipe, mută munţii, dar, odată ce ajung la un anumit nivel în organizaţie, devin parcă dezarmaţi, nu mai reuşesc să performeze şi nu înţeleg ce li se întâmplă.

Jocuri de putere, corectitudine politică, organizaţii complicate şi obiective contradictorii. Cum să le faci faţă rămânând „cool”? To all of you out there, nu disperaţi! Get some help, am încredere că veţi reuşi.”

Câteva bune practici legate de procesul de reflecţie:

• Înţelege felul în care comunici. Care sunt comportamentele tale cele mai frecvente, ce faci în mod recurent în relaţie cu alţii? Răspunsul te conduce la o înţelegere mai profundă a modului în care îţi consumi energia în diverse relaţii de muncă şi o poţi canaliza mai bine. Alege un profil de interacţiune socială care să îţi dezvăluie, prin feedback de la ceilalţi, ce faci în mod constant. Unele dintre comportamentele tale te sprijină, altele îţi aduc provocări şi conflicte.

• Foloseşte o „oglindă”: procesul de reflecţie este unul de oglindire a preocupărilor, temerilor, bucuriilor, credinţelor. De privirea din exterior este nevoie pentru a înţelege ce îţi influenţează cel mai mult deciziile. Un om de încredere din echipă, un coach profesionist, un proces de autoreflecţie disciplinat şi consecvent pot oferi multe răspunsuri care, în goana zilnică, nu sunt evidente nici chiar pentru cei mai străluciţi lideri.

• Alege o persoană care te inspiră. Fii „oglinda lui nevăzută”. Poţi reflecta la felul în care acea persoană creează impact asupra ta, ce tip de comportamente au influenţă şi rezultate pozitive, ce tip de „zone oarbe” are această persoană. Repetă exerciţiul aplicându-l propriei persoane. Cere feedback.

Andreea Bovnoczki (foto)

SEE Finance VP Schneider Electric
Este South East Europe Finance Vice President în cadrul grupului Schneider Electric şi are o experienţă de 16 ani în domeniul financiar. Este membru al comunității liderilor inspirați.
www.executivecouncil.ro

Articol preluat din numărul 236/aprilie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici