Tu ai un job, o cariera sau o vocatie? Sau… ce ne invata stiinta despre munca cu sens

Daca banii nu ar fi o problema, si-ar schimba cu siguranta job-ul si s-ar orienta spre altceva. Pentru ea, munca e o necesitate a vietii – 8 ore de sacrificiu in schimbul libertatii de dupa ora 5. In fiecare zi, Alina abia asteapta sa treaca timpul si sa vina ora plecarii; vinerea e vesela pentru ca urmeaza weekendul, iar lunea uraste sunetul ceasului care anunta o noua saptamana.

Dianei ii place munca ei, insa nu se asteapta sa faca acelasi job in cativa ani. Cu siguranta atunci va fi intr-o pozitie mai importanta si mai bine platita. Diana are obiective clare pentru viitorul ei si stie exact ce parcurs profesional isi doreste. Uneori munca de zi cu zi i se pare o pierdere de timp, dar gandul promovarii o ajuta sa ramana motivata. Pentru ea, promovarea inseamna recunoasterea valorii ei si a victoriei in fata colegilor cu care concureaza.

Pentru Ana, munca e parte integranta din viata. De fapt, daca ai intreba-o, ti-ar spune ca nu simte ca munceste, ci ca are norocul sa castige bani facand ceva ce o pasioneaza. Pentru ea nu exista o separare stricta intre munca si timp liber – cele doua se imbina armonios intr-un intreg – multi dintre prietenii ei ii sunt si colegi. Ana nu ar concepe sa isi schimbe profesia pentru ca munca ei o reprezinta si e sincer convinsa ca ceea ce face in fiecare zi are un rost, ca face lumea un loc ceva mai bun.

Tu in care dintre aceste descrieri te regasesti? Esti mai degraba Alina, Diana sau Ana?

Asa cum probabil ai ghicit, cele trei paragrafe de mai sus descriu trei moduri complet diferite de a gandi despre munca – un job, o cariera sau o vocatie. Probabil fiecare dintre noi ne-am dori sa fim in locul Anei, pentru ca avem intuitia ca poate am fi mai impliniti. Ce ne impiedica? Ar putea fi scepticismul si prejudecata ca „Ana” e un accident – doar cativa „norocosi” isi gasesc vocatia. Noi, restul, avem rate de platit. Ei bine, stiinta ne spune ca lucrurile nu stau chiar asa…

Martin Seligman, Profesor la Universitatea Pennsylvania, este fondatorul uneia din cele mai interesante si promitatoare ramuri a psihologiei, numita „psihologia pozitiva”, care se ocupa nu cu studiul diferitelor tipuri de boli sau dezechilibre, ci cu descoperirea celor mai bune modalitati de ajuta oamenii sa isi valorifice potentialul nativ si sa isi construiasca vieti echilibrate si implinite. In momentul in care a devenit presedinte al Asociatiei Americane de Psihologie in 1998, Seligman a declansat o revolutie care avea sa genereze nenumarate raspunsuri surprinzatoare la intrebari care nu fusesera luate pana atunci in serios de comunitatea cercetatorilor in acest domeniu – Ce anume ne face fericiti? De ce pentru unii munca este o corvoada iar pentru altii o bucurie? De ce unii oameni sunt mai optimisti decat altii? Cum ne putem identifica si valorifica punctele tari?… si multe altele.

In cartea sa, „Authentic Happiness”, Seligman propune raspunsuri fundamentate stiintific la o multime de intrebari de tipul celor de mai sus, iar unul din subiecte este tocmai cel legat de munca in cele 3 ipostaze – job, cariera sau vocatie. Seligman invoca numeroase studii care au implicat categorii profesionale din cele mai diverse – avocati, asistente medicale, ospatari, profesori – in fiecare profesie exista diferite ipostaze ale Alinei, Dianei sau Anei. Intrebarea cheie la care cercetatorul incearca sa raspunda este: „Ce putem invata de la toate „Anele” din lumea asta pentru a face un pas inspre a ne transforma munca dintr-o corvoada sau o cursa contra-cronometru intr-o activitate care sa ne bucure si sa ne dea sens?”.

Iata trei din lectiile valoroase descoperite de Seligman si colegii sai:

1. In loc sa tot „repari” defectele, mai bine descopera-ti calitatile si construieste pe ele!

Oamenii pasionati de profesia lor sunt, aproape totdeauna, cei care isi folosesc intens calitatile in munca de zi cu zi.

Deseori suntem atat de preocupati de „zonele de imbunatatire” (cum sunt ele numite in jargonul corporatist), incat nici nu ne mai uitam la ceea ce merge bine, la punctele noastre tari si la cum le-am putea folosi in munca noastra. Cand a fost ultima data cand ai primit feedback despre punctele tale tari? Cans a fost ultima data cand tu insuti te-ai gandit la calitatile pe care le ai si ai cautat activ modalitati de a le „pune la treaba”?

Poate ca am dus prea departe aceasta filozofie de a fi „din ce in ce mai buni” – sau poate am inteles-o un pic gresit. Mereu vom avea ceva de imbunatatit – e un proces care nu se termina niciodata. In acest timp, calitatile pe care le avem deja zac, ca niste comori ascunse, undeva in subsolul constiintei noastre. Poate e timpul sa le aducem la lumina si sa ne intrebam – Eu ce stiu sa fac foarte bine? Cum pot folosi asta in job-ul meu? …iar, daca esti manager, poate ar fi momentul sa te gandesti la ce „comori” stau ascunse in echipa ta si cum le poti scoate la lumina.

2. Cauta modalitati de a creste gradul de control pe care il ai in activitatea ta!

Oamenii care isi considera munca o vocatie au un sentimentul ca pot controla si schimba lucrurile in activitatea lor, ca pot alege cum sa lucreze.

Una din principalele cauze de insatisfactie la locul de munca este lipsa de control si de optiuni – cand altcineva ne stabileste programul, obiectivele, activitatile, stilul de imbracaminte la birou, ajungem sa ne simtim prizonieri timp de 8 ore in fiecare zi si foarte probabil vom intra in rolul „Alinei”, privind munca ca pe o povara.

Cunosc manageri care au invatat aceasta lectie si au inceput sa creeze oamenilor din echipa modalitati de a-si controla programul (prin variante de program flexibil), obiectivele (implicandu-i in stabilirea lor), sau activitatile (lasandu-i sa aleaga intre mai multe sarcini, in loc sa le impuna una anume). Rezultatele au fost remarcabile – gradul de motivare al echipei a crescut, la fel si productivitatea.

Ce poti face insa daca nu esti manager, si nu ai puterea sa iti acorzi tie insuti mai multa libertate? Prima sugestie ar fi sa inveti sa recunosti lipsa de control ca o cauza a nemultumirii tale, iar a doua ar fi sa te mai gandesti o data, cu sinceritate – chiar nu poti face nimic sau alegi sa accepti status-quo-ul pentru ca a schimba ceva implica prea multe sacrificii?

3. Gandeste in termeni win-win!

Oamanii pasionati de munca lor tind sa aiba o mentalitate de tip castig-castig, cautand activ oportunitati de colaborare cu ceilalti.

Hiper-competitivitatea, lupta permanenta a fiecaruia cu fiecare, ideea ca daca cineva castiga, altcineva trebuie sa piarda, reprezinta o sursa majora de stres si insatisfactie la locul de munca.

Ca oameni, suntem structural fiinte sociale, cu o nevoie profunda de relationare, iar ajutorul pe care il oferim altora constituie una din cele mai puternice surse de implinire personala. De aceea, atunci cand la serviciu avem foarte putine oportunitati de a oferi ceva celor din jur sau de a primi ceva in schimb, iar filozofia predominanta este „fiecare pentru el” – gradul de nemultumire creste rapid.

Cum poti insa gandi win-win intr-o cultura construita in jurul lui „win-lose”? Construindu-ti singur parghii de inter-relationare, incercand sa oferi ceva din experienta ta unui coleg mai tanar sau, atunci cand esti manager, amintindu-ti sa creezi proiecte care sa ofere oportunitati de colaborare si sa rasplatesti rezultatele grupului in aceeasi masura in care recompensezi realizarile individului.

Desigur, aceste trei idei ale lui Seligman nu constituie reteta absoluta pentru a gasi sens si bucurie in munca noastra, insa reprezinta trei pasi importanti in aceasta directie. Un job in care avem ocazia sa ne folosim in fiecare zi punctele tari, in care avem suficienta libertate si control asupra activitatii noastre si in care putem sa construim ceva impreuna cu ceilalti, nu impotriva lor, are mari sanse sa ne faca sa ne trezim cu mai mult drag lunea dimineata…