“Am demisionat”. Cum se ajunge la doua dintre cele mai importante cuvinte in cariera?

Daca in primul caz efectele psihologice asupra individului sunt devastatoare, demisia este asociata de catre cele mai multe dintre persoane cu un moment de eliberare si chiar de satisfactie.

Cele mai multe explicatii privind factorii care genereaza demisiile incep cu formula „managementul nu a facut…”, concentrand motivele catre influenta deciziilor luate de conducerea organizatiei. Avand in vedere insa multitudinea de factori care stau la baza unui astfel de gest, poate ca este mai util sa le structuram in cateva categorii principale:

1. Compatibilitatea cu locul de munca. Numeroase studii au aratat ca satisfactia muncii, abordata din perspectiva gradului de multumire a angajatului fata de locul sau de munca, este cel mai important indicator al intentiei acestuia de a parasi organizatia sau de a-si desfasura in continuare activitatea. Cand ceea ce faci zi de zi nu iti mai trezeste niciun interes sau pur si simplu ajungi la mixul letal de stres si lipsa a oportunitatilor de promovare, momentul in care vei cauta alternative profesionale se apropie.

2. Afinitatea pentru echipa. Chiar daca munca iti aduce numeroase satisfactii, nu poti performa de unul singur, ci intr-un angrenaj complex in care intalnesti personalitati dintre cele mai diverse. Daca ai colegi mult prea diferiti din punct de vedere al valorilor si constant nu sunteti pe aceeasi lungime de unda in activitate, simpla intalnire cu echipa iti va produce o stare de disconfort.

3. Integrarea in cultura organizationala. Unii angajati, desi eficienti si cu abilitati de lucru in echipa, nu s-au putut adapta in organizatii a caror cultura nu se plia pe setul lor de asteptari. Spre exemplu, structurile institutionale corporatiste, inalt procedurizate, nu reprezinta un mediu de dezvoltare favorabil pentru persoanele cu viziuni deschise si abordari flexibile. Si reciproca este la fel de valabila.

4. Intrarea intr-o noua etapa de viata. Schimbarile aparute in plan personal (intemeierea unei familii, aparitia unui copil etc.) pot deveni factori de recalibrare a prioritatilor angajatului. Deadline-urile stresante si privirea incruntata a sefilor vor intra in conflict garantat cu timpul liber pe care fiecare si-l doreste in compania celor apropiati. Obiectivele de cariera ce erau altadata adevarate borne ale autostrazii profesionale palesc in fata unor momente de liniste dedicate familiei.

5. Relatia cu seful. Am lasat la final aceasta categorie pentru ca reprezinta si cea mai frecventa cauza a demisiilor. Studiile Gallup efectuate pe o populatie de un milion de angajati americani au demonstrat ca seful a reprezentat factorul principal de demisie pentru mai mult de o treime dintre acestia. Iar echipele care nu beneficiaza de un bun management sunt in medie cu 50% mai putin productive si cu 44% mai putin profitabile in comparatie cu echipele conduse corect. Se confirma astfel celebra zicala potrivit careia oamenii isi parasesc mai degraba sefii decat organizatiile.

Este important ca fiecare angajat sa isi stabileasca cu claritate motivele ce il determina la un moment dat sa isi prezinte demisia, trecand peste dilema legata de nevoia de a depasi obstacolele profesionale versus dorinta de a merge pe un drum mai bun. In acest mod, decizia adoptata la final va avea la baza o analiza obiectiva si nu un impuls de moment, care poate va fi regretat in scurt timp.

Dr. Aurelian Stoica

Senior Consultant InnerLook