„Maya the Mouse” sau povestea în care binele învinge deși în viață lucrurile nu stau întotdeauna așa

Inspirat de țara noastră, în care locuiește de aproape 6 ani alături de familia sa pe care o adoră, Kearvell a scris povestea șoricelului Maya, o poveste în versuri despre diferenţe şi diversitate, despre lucruri care ne fac speciali şi puternici și despre faptul că nu trebuie să fim ca ceilalţi doar din dorinţa de a ne integra. Pentru că „fiecare este diferit iar această diversitate este ceea ce ne face deosebiți și puternici …”

Daniel Kearvell este și un mare iubitor al literaturii, de la Roald Dahl și Enid Blyton în copilăria sa, la clasicii ruși în timpul studiilor sale universitare în Marea Britanie. Cariera lui Daniel l-a adus în lumea logisticii, dar pasiunea sa pentru cărți a rămas neschimbată și Șoricelul Maya este prima carte inspirată de fiica sa.

Maya the Mouse este mai mult decât o carte pentru copii, este un proiect caritabil iar fondurile strânse din vânzarea cărții vor ajunge în conturile ong-ului Te Aud România, o organizație care încearcă să îmbunătățească viața celor mici, săraci și uitați de statul în care trăiesc, a copiilor săraci și dezavantajați din județul Suceava.
Acesta este primul proiect solo al lui Daniel Kearvell și speră că banii câștigați vor ajuta la sprijinirea eforturilor acestei organizații.
Și tot în scopuri caritabile citește în școli locale și este mentor al unuia dintre copiii din Suceava, susținuți de Te aud România.

Cine v-a inspirat în scrierea poveștii „Maya the Mouse”?
Maya the Mouse a fost inspirată de fiica mea, Maya! Mereu mi-a plăcut scrisul și mi-am dorit să-i ofer ceva pe care poate să-l păstreze și pe care l-am creat Eu pentru Ea. Cred că poate cele mai bune idei și inspirații vin de la ceva sau cineva care este mai aproape de tine și de inima ta – și în acest caz e Maya, fetița mea! Trebuie să spun că am scris repede, ca pe o poveste care poate fi spusă înainte de culcare și abia atunci când l-am întâlnit întâmplător pe Dan Ungureanu, ilustratorul uimitor al cărților pentru copii, proiectul s-a conturat ca o carte – dar nu acesta a fost scopul inițial.

Care sunt valorile pe care le transmiteți prin intermediul poveștii?
În primul rând, sper ca povestea să bucure copiii pentru faptul că este o poveste frumoasă cu ilustrații fantastice! Cititul este cheia unei alte lumi și aprinde imaginația, așa încât sperăm că îi încurajează pe copiii din România să citească mai mult și, întradevăr, să citească în limba engleză. În ceea ce privește povestea în sine, Maya este diferită și folosește această diferență ca mod de a ieși dintr-o situație dificilă în care se găsește. Fără a vă strica plăcerea de a citi povestea, pot să vă spun că această diferență se dovedește a fi forța ei și mesajul cărții este exact acest lucru: că fiecare este diferit iar această diversitate este ceea ce ne face deosebiți și puternici …

Este o poveste cu happy-end?
Fără nicio intenție de a divulga finalul poveștii, pot spune că bătăliile șoricelului Maya împotriva adversității sunt de succes, iar tinerii mei cititori vor termina de citit cartea cu un zâmbet pe fețele lor … așa că sper că am spus totul!

În viața reală binele nu învinge întotdeauna iar adevăratele valori nu sunt întotdeauna apreciate. Cum ne pregătim copiii pentru viața reală?
Într-adevăr, copiii trebuie să învețe să câștige și să piardă, să înțeleagă complexitatea vieții și cred că această experiență de viață – și din viață – îi ajută. Pentru copiii cărora care se adresează Maya the Mouse, bunătatea, toleranța și acceptarea sunt valori care îi vor ajuta în fața provocărilor pe care viața le oferă. Cred că provocarea pe care o au părinții este să-și pregătească copiii pentru a aduce o contribuție pozitivă în lume și, dacă această mentalitate va pătrunde în întreaga societate, lumea va deveni un loc mai bun.

Cât timp v-a luat scrierea poveștii? V-ați consultat cu fiicele dvs.?
Adesea mă găsesc spunând: „oamenii ocupați întotdeauna găsesc timp"! Am scris povestea foarte repede – cred că într-o jumătate de zi – dar întregul proiect a durat cam jumătate de an, odată ce ilustrațiile, jucăriile, imprimarea și cutiile au fost puse împreună. Nu m-am consultat cu fiica mea, pentru că inițial mi-am dorit că ar fi un lucru frumos să-i citesc în format „neoficial" povestea la culcare … și nu mă așteptam niciodată ca ea să prindă aripi și să fie tipărită.

Cât timp petreceti cu copiii dvs. și ce anume vă place să faceți când sunteți cu ei?
Am două fete și, ținând cont de program – întotdeauna e o prioritate să vin acasă la cină și să ajut cu rutina de dinainte de culcare. Cred că sunt norocos că pot avea un astfel de echilibru și pot petrece serile și week-end-ul împreună cu familia mea. Avem o varietate de interese și hobbyuri: de la diverse sporturi, cum ar fi tenisul, gimnastica (fetele, nu eu!) și golful, la preocupări mai sedentare, cum ar fi istoria, temele pentru acasă și cinema. Toată familia adoră călătoriile, mai ales în România, explorarea țării este ceva de care ne bucurăm întreaga familie.

Ce anume vă place în România?
Nu cred că am un singur răspuns la această întrebare, sunt o mulțime de lucruri care îmi plac. Oamenii sunt extrem de binevoitori și prietenoși cu străinii. Țara este, desigur, frumoasă. Posibilitățile de a face diferența aici sunt, de asemenea, considerabile, iar potențialul general este pur și simplu imens. Ca britanic, cred că apreciez în mod deosebit și climatul minunat pe care România îl are!

Se vorbeste foarte mult de educație, de robotizare și de faptul că ceea ce învață copiii în prezent nu va mai fi de folos în următorii ani. Cum vă pregătiți copiii pentru viitor?
Aceasta este, desigur, o provocare imensă. Este clar că dispozitivele electronice, în unele cazuri, sunt ca un drog pentru copii și a căror utilizare ar trebui – dar nu se întâmplă întotdeauna așa- să fie limitată pentru cei mici. Cu toate acestea, nu putem scăpa de faptul că acest lucru – robotizarea, digitalizarea – va deveni normă pentru generațiile viitoare. Cred că cheia este într-o abordare echilibrată, trebuie făcut totul cu moderație: manierele, respectul, răbdarea și pozitivitatea apar doar prin grija părinților, nu prin tehnologie.

Ce alte hobbyuri mai aveți?
Personal, ca fost jucător de rugby, îmi plac toate sporturile! Fotbal, rugby, golf, tenis, cricket, pentru a numi câteva. Istoria, care a fost prima mea educație, și afacerile actuale sunt, de asemenea, două hobby-uri care sunt aproape de inima mea. Îmi place și șahul.

Uitându-vă înapoi la ce carieră visa copilul Daniel Kearvell?
Tânărul Daniel Kearvell a vrut să devină un jucător profesionist de rugby! Am fost pe drumul cel bun, jucând la un nivel înalt, până la vârsta de 16 ani, când am avut două accidentări grave și nu am mai fost niciodată același jucător și nu am reușit să mai avansez la niveluri profesionale. Este cel mai mare regret al meu că nu am reușit să fiu sportiv profesionist! Dar am vrut, de asemenea, să fiu și manager – lucru care mi-a reușit- și, de asemenea, să public o carte – așa cum am făcut – poate că două reușite din trei nu stau atât de rău!