Amos Oz. Cum se ajunge la fruct și alte idei bune

A avea o conversație înseamnă mai mult decât a sta de vorbă. O conversație adevărată prilejuiește apropiere între oameni, deschidere de inimă, deschidere de minte, explorare, descoperire, uimire, emoție, respect. Valoarea unei conversații nu este dată de ceea ce este inteligent în tine, ci de ceea ce este bun, autentic, deschis și iubitor în tine.

Conversația dintre scriitorul Amos Oz și editoarea sa israeliană Shira Hadad s-a dovedit a fi atât de bogată, încât aceștia au decis să o includă într-o carte – „What is in an apple?” / Din ce este făcut un măr?, recent publicată de Editura Humanitas.

Iată câteva idei care ne pot pune pe gânduri bune:

”Din ce este făcut un măr? Pământ, apă, soare, un pom și puțin gunoi. Dar el nu seamănă cu nimic din toate astea. E făcut din ele, dar nu seamănă cu ele”, spune Amos Oz.

Adeseori, din dorința de a înțelege și controla lucrurile, le compartimentalizăm excesiv și le reducem la părțile lor componente. Dar, deși este simplu, adevărul nu este simplist. Iată că întregul nu este doar mai mult decât suma părților, ci este și altceva decât suma părților.

E important să recunoaștem complexitatea lucrurilor și taina procesului, să avem inteligența de a le respecta și inspirația de a le înțelege. Iar atunci când ceva ne scapă, ne putem lăsa ghidați de intuiție. Ce nu putem face este să reducem lucrurile la ceea ce cunoaștem noi, la ceea ce reușim noi să înțelegem. Este neînțelept și ineficient, cu atât mai mult astăzi, în vremuri dominate de ambiguitate și nesiguranță, în care schimbările sunt atât de multe, profunde și imposibil de evitat.

Despre simplitate și cum să gestionează mai bine complexitatea citește în: Yves Morieux: Cooperarea este un multiplicator al inteligenței umane

Un om curios e un partener mai bun decât un om care nu este curios.

Un om curios e un om mai bun, în toate rolurile pe care le îndeplinește, mai ales în măsura în care curiozitatea sa este mai mult exploratoare (născută din dorința de a cunoaște, de a descoperi, de a analiza), decât iscoditoare (venită din dorința de a critica, de a judeca, de a domina). Curiozitatea exploratoare caută să înțeleagă și este generoasă. Curiozitatea iscoditoare caută să controleze și este limitativă.

Curiozitatea este naturală, pentru că natura este făcută să se extindă și să evolueze. Așadar, omul este în mod natural curios. Curiozitatea este punctul de creștere al omului. Curiozitatea ne informează mai bine decât informația în sine. Ne ține mintea deschisă, ascuțită, ageră și mereu tânără. Ne deschide către noi posibilități, ne ascute spiritul de observare a ceea ce este nou, neașteptat, imprevizibil – și care, altfel, ar rămâne invizibil. Curiozitatea, explorarea și mirarea ne trezesc la minunile lumii și ale vieții. Ne deschid inima, ne îndeamnă să ieșim din noi înșine pentru a cunoaște și a înțelege ce se află în afara noastră. Pentru că avem inima deschisă și înțelegem mai mult, devenim și mai înțelegători. Curiozitatea este o sursă de compasiune. Bucuria de a ne mira, curiozitatea de a explora și nevoia de a cunoaște ne păstrează proaspeți și originali, în muncă și în viață.

Dacă vrei să fii prezent în viitor, este vital să fii curios. Citește și: Fii prezent în viitor. Interviu cu futurologul Gerd Leonhard.

Despre cartea „Acolo unde urlă șacalii”, pe care a scris-o când abia împlinise 20 de ani, Amos Oz spune că a scris-o în ebraica cea mai înaltă de care a fost vreodată în stare, motiv pentru care a rescris-o ulterior, pentru a-i coborî tonul, „așa încât să vorbească omenește, să nu declame. Să nu fie o paradă de bogăție.”

Așa e la început. Facem parada de bogăție pe care atunci o considerăm necesară pentru a deveni vizibili, pentru a demonstra, pentru a convinge. Ulterior, însă, pe măsură ce căpătăm mai multă conștiință de sine și devenim autentici, less devine more. Adevărul este mai simplu și nu se demonstrează, ci se arată prin aceea că funcționează.

Adevărul nu este numai opusul minciunii, ci înseamnă, mai ales, ceea ce este autentic – adică real, funcțional și cu sens. Astfel, autenticitatea este mai mult decât sinceritate – pentru că nu tot ce credem este și adevărat, oricât am fi de convinși sau de sinceri. Ceea ce este autentic are întotdeauna impact, iar noi funcționăm cel mai bine atunci când suntem autentici, pentru că numai atunci avem acces atât la toate resursele noastre, cât și la resursele mai ample de funcționalitate ale naturii, ale universului. În plus, putem accesa starea de flux – acea stare mentală în care se află omul atunci când este profund imersat și cufundat în ceea ce face, când acționează cu o energie concentrată, este implicat total și lucrează cu bucurie.

Niciun scriitor nu poate scrie despre un om mai inteligent decât sine și nici despre un om cu un simț al umorului mai fin decât al său.

Dincolo de rațiunile specifice scrisului, multe din contextele profesionale și de viață în care nu suntem direct implicați includ detalii subtile, sofisticate care ne rămân necunoscute. Fiecare context este un ansamblu caleidoscopic de informații, date și circumstanțe cu interdependențe și relații de cauzalitate complexe și tainice. Astfel, în ce măsură pot fi adevărate presupunerile și ipotezele noastre despre alți oameni, despre alte situații, despre alte proiecte, despre alte organizații? Oricât de bine am crede că înțelegem situația, e întotdeauna loc de mai multă înțelegere și de mai multă dăruire, generozitate și explorare. Este mai bine să pui întrebări decât să presupui că știi. Este un semn de înțelepciune și de bunătate.

Citește și: Bunătatea e bună în afaceri. Tu ce vei face pentru bunătate?