Aristocratul cifrelor

Nu a alergat dupa prestigiu, ca scop in sine. Nu a cautat glorie de ambasador sau de reprezentant diplomatic. Nu s-a lasat manat de lacomie, preferand sa priveasca in perspectiva. Pentru Florin Pogonaru, a contat mai mult reputatia businessului pe termen lung, decat orice castig imediat.

Nu a alergat dupa prestigiu, ca scop in sine. Nu a cautat glorie de ambasador sau de reprezentant diplomatic. Nu s-a lasat manat de lacomie, preferand sa priveasca in perspectiva. Pentru Florin Pogonaru, a contat mai mult reputatia businessului pe termen lung, decat orice castig imediat.

Matematician fiind, avand si un exercitiu al cititului dobandit de-a lungul timpului, intalnirea sa cu economia a aparut ca o consecinta fireasca. In 1993, a fost in SUA, la Georgetown University, unde a urmat cursurile unui program de tipul „Leaders of the Nations”, cu care se mandreste si acum. Un program spectaculos, in cadrul caruia a avut ocazia sa-i intalneasca pe liderii americani ai momentului, de la presedintele Coca-Cola, pana la politicieni de varf.

La Georgetown, a urmat cursuri avansate de economie. Acestea i-au structurat notiunile despre care citise pana atunci de unul singur. Experienta Georgetown o numeste „baza sa de pregatire economica serioasa”. A absolvit ASE-ul, Facultatea de Comert Exterior, a fost sef de promotie, a sustinut comunicari stiintifice si, in final, si-a luat un doctorat in domeniu. Poate ca daca ar fi fost dupa vointa sa, ar fi ajuns profesor de matematica. Pogonaru spune ca a contat insa mult ambitia tatalui sau, avocat de profesie. Acesta avea o mare curiozitate intelectuala, manifestata prin felul in care analiza situatiile, intelegea si prevedea reactiile umane. La aceasta, se adauga un anume spirit antreprenorial. Era de fiecare data surprinzator prin unghiurile noi de abordare a problemelor, „un festival de creativitate riguroasa”, cum il numeste acum fiul sau. Fara discutie, influenta exercitata de tata, manifestata cel putin in prima perioada a vietii, l-a marcat definitiv.

De altfel, incredintarea sa este ca toti suntem formati de oamenii din jurul nostru si, in primul rand, de cei apropiati. Fara a exagera cu nimic, Pogonaru spune ca acum simte la randu-i influenta fiului sau, Andrei. Andrei Pogonaru a facut ultimii doi ani de liceu in Anglia, la Winchester College, dupa care a urmat Matematica la Cambridge. Revenit de la studiile sale din strainatate, tanarul Pogonaru s-a alaturat tatalui la conducerea C.E.F.S. (Central European Financial Services). Desi sunt foarte diferiti, seniorul accepta ca fiind inerente ciocnirile dintre doua culturi si varste diferite. De ceva timp, si unul si altul au invatat insa sa lase orgoliile deoparte si sa fie atenti la ce are celalalt de spus.

Pogonaru a lansat in luna noiembrie a anului trecut un fond de Private Equity. Recunoaste ca momentul e riscant si ca n-a fost nicidecum o decizie lipsita de emotii. In afara de faptul ca face management pentru banii altora, acolo a investit si banii sai. Cel care l-a convins a fost Andrei. Acesta s-a intors din cultura britanica cu un anumit curaj antreprenorial, dublat de o foarte buna pregatire, ceea ce face ca lucrurile sa se lege foarte repede. „Acum sunt foarte influentat de Andrei, dupa cum si sotia mea, Georgiana, m-a influentat mereu”, marturiseste el. Pentru a evita comentariile rautacioase, nu insista cu explicatiile privind rolul pe care il exercita Georgiana Pogonaru asupra sa, desi nu se sfieste sa afirme ca un barbat este „rezultatul existentei femeii de langa el” si viceversa.

Incertitudinea este normalitate

Pogonaru vede neincrederea in noi insine ca pe un handicap. O atribuie izolarii in care am trait pana in 1989, cand neavand termen de comparatie, eram tentati sa credem ca occidentalii sunt mai dotati decat noi. In opinia sa, inca nu ne consideram egalii vesticilor si invocam prea des nevoia de siguranta. Iluzia sigurantei zilei de maine, pe care ne-o dadea fostul regim comunist, actioneaza acum ca o piedica. Mai ales generatiile mai vechi au fost educate in spiritul nevoii de certitudine intr-o mai mare masura decat cele din Occident, obisnuite sa traiasca in economia de piata. Ne reeducam in timp si ajungem sa vedem ca normalitatea este incertitudinea. Ne place sau nu, ne-am nascut si traim intr-o lume incerta.

A avut sansa sa mosteneasca spiritul antreprenorial al tatalui sau. Nu stie cum ar fi evoluat daca nu exista modelul tatalui, pe care il vedea in casa debordand de creativitate, gasind solutii. In cazul sau, genetica si exemplul personal al tatalui i-au dat increderea in sine. E convins ca educatia se face prin mimetism. De aceea, se gandeste sa propuna in scoli un sistem de tutoring cu oameni de afaceri. Isi doreste ca acestia sa mearga in scolile elementare si in licee pentru a le vorbi elevilor. A descoperit la colegii sai din AOAR o mare disponibilitate pentru acest fel de actiuni educative.

Teoria „echilibrelor multiple”

„Nu proceda astfel incat echilibrul tau in business sa depinda de o singura afacere, nu face astfel incat echilibrul tau in viata sa depinda numai de business. Dincolo de afaceri exista familia si timpul tau liber care conteaza. Nu miza totul pe un singur business. Daca te servesti de teoria echilibrelor multiple, oricate lovituri ai primi in viata, ai sanse sa supravietuiesti”.

Sotia sa a renuntat candva la o cariera academica pentru mediul de business. A fost o decizie dura, dar care nu s-a soldat cu regrete. Au creat firma Romcolor 2000, compania care produce coloranti si stabilizatori pentru mase plastice. O fabrica care exporta in 15 tari si al carei Director General este si astazi. Afacerea a fost dezvoltata impreuna cu un industrias grec, care a constituit pentru sotii Pogonaru un adevarat model. Capul familiei elene dezvoltase afacerea de la zero si, la momentul potrivit, a cedat-o fiilor. Acum, au fabrici in multe dintre tarile Europei, dar si in China. S-au transformat intr-o multinationala crezand in ei insisi. „E admirabil si demn de urmat felul in care s-a dezvoltat aceasta familie si cum si-a transmis valorile de la o generatie la alta”.

Dupa Romcolor, familia Pogonaru a cumparat Prodplast, fabrica de mase plastice de la Bucur Obor. Daca nu venea criza, fabrica urma sa fie relocata. Au fost nevoiti insa sa se adapteze, iar adaptarile sunt uneori severe. Au suspendat investitiile si au redus personalul cu o treime. N-a fost usor, dar nici tragic. Erau printre acestia si oameni care atinsesera varsta de pensionare si isi doreau sa se retraga.
Criza a pus pe hold o serie de decizii pe care le luasera in privinta Prodplast, in care toata lumea vedea o mare afacere imobiliara. Pogonaru a ales sa separe componenta de chimie a afacerilor de componenta de Real Estate. Prodplast Imobiliare a preluat activele de Real Estate ale Prodplast in urma divizarii. Isi mentine intentia de a dezvolta un cartier rezidential langa Bucur, pentru atunci cand situatia economica se va indrepta.

In definitiv, n-ar fi fost intelept din partea lui sa continue cu proiectul imobiliar in conditiile in care piata s-a intors in timp cu doi, trei ani. Intre timp, cauta sa se organizeze mai bine.

Cultura eficientei

Un alt domeniu pe care vrea sa il dezvolte masiv este cel de training si educatie. In ultimii cincisprezece ani, a cumparat prin firma sa, Euroaptitudini, o serie de francize de training. Spre deosebire de Prodplast, afacerile pe acest segment au inregistrat un boom. Aceasta componenta educationala a businessului sau s-a putut dezvolta si se va dezvolta in continuare datorita accesarii unor finantari europene. In Bucuresti, detine cel mai mare centru de testare internationala TOEFL. In Republica Moldova, detine unicul centru TOEFL si ii face placere sa evoce cozile care se fac pentru examinari. Cea mai cunoscuta dintre francizele sale educationale este ECDL (European Computer Driving Licence) care ofera permise europene de utilizare a calculatorului. Vorbind despre calitatea educatiei, Pogonaru aminteste cu mandrie de parteneriatul incheiat cu institutul WiFi Österreich apartinand Camerei de Comert a Austriei, pentru livrarea de programe de studii de business.

„Trend spotter”

Partea din afacerile familiei de care se intereseaza este Asset Managementul, investitiile in fonduri de investitii. De cand s-a intors din SUA, a inceput sa creeze firme financiare. A participat la nasterea Alpha Finance la Alphabank (BIG), dupa care, impreuna cu echipa, a lucrat pentru Bank Austria (IB Austria) si pentru Creditanstalt (CAIB). Alaturi de oamenii sai, a fost mai intai implicat in comitetul de investitii al Fondului de post privatizare si acum administreaza propriul sau fond, Romanian Equity Partners. „Afacerile financiare iti cer sa fii un trend spotter, sa depistezi incotro se indreapta lucrurile, sa intuiesti nevoile umane si sa achizitionezi firme din domeniul respectiv”. De altfel, au fost foarte multe companii in care a investit, pe care le-a crescut si pe care le-a revandut sau repus in piata. Printre afacerile spectaculoase de care ii place sa isi aminteasca a fost participatia sa in calitate de co-manager in fondul care a cumparat Sicomed, care a devenit ulterior Zentiva. Sau de Adesgo.
Cum a ajuns sa se bucure de recunoasterea austriecilor pe domeniul financiar?
Avea douazeci de ani si lucra ca stagiar intr-o intreprindere. Acolo venea intr-un schimb de experienta un tanar austriac imbracat in costum tirolez. Pentru ca nu avea nimeni timp sa se ocupe de el, il trimiteau cand pe Florin, cand pe secretara sa-i tina de urat. Tot discutand, Florin si tanarul austriac au descoperit ca si unul si altul isi faceau doctoratul in economie. Amandoi erau pasionati de operatiunile speculative, asa incat au inceput sa faca schimb de carti si de cursuri… Apoi s-au despartit, si-au facut, separat, doctoratele. Au trecut anii. Fostul sau partener de discutii ajunsese al doilea om in Bank Austria. Cand banca a vrut sa intre pe piata din Romania, fostul sau coleg de pe vremea lucrarii de doctorat l-a cautat si l-a gasit pe Florin Pogonaru la Alpha Finance. De atunci, lucrurile s-au legat de la sine. De-a lungul timpului, a ajuns sa lucreze pentru bancile austriece prin recomandare. Tot ce a avut de facut a fost sa-si pastreze reputatia.
Se felicita pentru ca a fost atat de inspirat incat sa nu se uite niciodata la castigul imediat, la salarii fabuloase… A cerut intotdeauna, statut de partener. Asa s-a construit cariera sa in investment banking, pana cand a inceput sa lucreze pe cont propriu si sa faca propriul management de fond.

Afaceri „pe paine”

„Trebuie sa ai in tine, dincolo de creativitate, foarte mult pragmatism. Creativitatea si pragmatismul se cam bat cap in cap, dar acest pragmatism se deprinde de-a lungul vietii”. Cel mai bine vede acest lucru la fiul sau. Andrei a venit de la Cambridge cu o idee despre care citise in The Economist. N-a fost prea usor sa gaseasca aici banci dispuse sa se entuziasmeze la ideea tranzactiilor incheiate prin telefonul mobil. Fireste ca l-a ajutat si ca i-a deschis niste usi. Asa a pornit Andrei afacerea cu platile prin telefonul mobil, pe care a dezvoltat-o si a si vandut-o intre timp.

Afacerile se discuta in familie mai ales dimineata, la micul dejun. Sotia sa ii este cel mai bun prieten si cel mai apropiat partener. Dar in abordarea unei afaceri este fascinant sa constate cum ajung la aceleasi rezultate, pe cai total diferite.

Cum te calibrezi intre creativitate si pragmatism? E ceva ce il uimeste intotdeauna. E fascinanta combinatia aceasta, intre prudenta feminina si o farama de scepticism, pe de o parte, si impulsul masculin pentru risc, pe de alta, si felul in care ajung in final sa se pondereze.

Georgiana intervine deseori cu spiritul ei practic: hai sa ne gandim de doua ori, hai sa nu intrecem masura, hai sa nu investim chiar atat, haide sa punem doar jumatate din suma si sa vedem ce se mai intampla…

In acelasi spirit de business vor sa o formeze si pe fiica lor, Irina. Aceasta studiaza managementul si spaniola la University College of London. Pentru acest an scolar, s-a transferat in Argentina, dar si-a pornit in tara propria linie de afaceri cu fotolii cu tapiterie.

Lobby

In calitatea sa de presedinte AOAR, Pogonaru face lobby pe langa guvernanti. Nu doar el, ci si toti membrii organizatiei pe care o conduce. Sunt activi si considera ca au reusit sa isi construiasca o anumita reputatie. Atunci cand se discuta ceva, se discuta realist, nu ca parte din vreo agenda politica. Se discuta, de exemplu, nivelul CAS-ului care este considerat dezechilibrat fata de celelalte impozite, cum este cota unica. Sunt pregatiti sa vina cu solutii. Atunci cand propun sa scada CAS-ul, sugereaza cresterea unui alt tip de impozit sau anumite modalitati de a economisi. Politicienii cunosc bine toate problemele existente, dar au o problema cu asumarea. Ei obisnuiesc sa spuna da, si noi gandim la fel, dar nu indraznesc sa isi asume riscul politic.

„Ar fi benefic pentru Romania ca cineva sa ia masurile dure acum. Pentru reducerile din sectorul bugetar, pentru restructurarile din domeniul sanatatii si al educatiei, cineva ar trebui sa isi asume riscul de a nu mai fi reales in urmatoarele doua cicluri electorale. Daca nu, vom continua sa pompam bani intr-un sistem care ii toaca fara efect”.

Rigoare si decenta

Publicul si presa n-ar trebui sa se astepte ca oamenii de afaceri sa protesteze violent iesind in strada sau facand greva fiscala. Oamenii de afaceri trebuie sa constituie in primul rand un reper de consecventa. Sa semnaleze ceea ce au de semnalat si sa persevereze prin persuasiune. In general, AOAR nu face lobby pentru membrii sai, ci pentru a rezolva situatii concrete. Dar in activitatea de lobby se intalnesc cu o concurenta foarte mare pe care o fac breslele intre ele, concurenta pe care nu se sfieste s-o numeasca „razboiul breslelor”. „Uitati-va cum auditorii cauta sa isi impuna propriile masuri. Controlorii fiscali, asijderea. Ca sa isi creeze monopol pentru breasla lui, fiecare vine cu cate o prevedere dintr-o lege a unei tari europene, pe care ne-o vinde ca fiind sacrosanta”. Spre exemplificare, aminteste de legea privind asigurarea profesionala a managerilor spunand ca suntem unicii care au ales sa o implementeze nediferentiat, si pentru firmele mari si pentru firmele mici.

De obicei, pentru a discuta proiecte de legi, la dezbatere este invitata Banca Nationala, Ministerul de Finante si asociatia breslei respective, cum ar fi Asociatia Auditorilor sau a Contabililor… De la masa de dezbatere lipsesc tocmai actorii mediului de afaceri, cei care vor plati taxele. Sunt chemate partile direct interesate, uitand ca exista si o parte „general interesata”. Andrei Pogonaru spune ca, prin activitatea sa la AOAR, tatal sau urmareste, de fapt, crearea unui sistem care nu favorizeza interesele unui membru sau altul, ci in care toti membrii sa functioneze cel mai bine. Un mediu de afaceri care, prin rigoare, sa nu permita ca instinctele primare sa domine.

Puterea exemplului

In firmele de care se ocupa, Pogonaru s-a straduit sa determine talentul si caracteristicile fiecarui om, pentru a identifica cum anume poate adauga valoare in organizatie. E inutil sa te superi ca omul respectiv e facut intr-un anume fel sau ca nu e destul de disciplinat. Prima conditie in orice firma este sa pui oamenii pe locurile unde au talent, dupa care sa le ceri sa respecte niste norme minime obligatorii. Unii au un apetit pentru risc mai mare, altii un apetit pentru risc mai mic. E bine sa te feresti sa pui pe cineva care are un apetit mic pentru risc sa desemneze strategiile unei firme. Restul sunt mode.

Moda managerului de tipul omul-orchestra, al managerului care conduce orchestra, al managerului care conduce orchestra de jazz si in care fiecare instrument „intra la inspiratie”, moda disco sau de mixaj – toate sunt trecatoare. Tot ce ramane se rezuma la munca si la disciplina. In directoarea de la ECDL, vede un model de manager. Ana Dulu, tanara care fusese recrutata de pe bancile facultatii, a devenit un exemplu de rigoare profesionala. Pentru ca ea se comporta intr-un anume fel, intreaga companie a inceput sa ii copieze fizionomia. Si ca in orice firma, este foarte important felul cum se comporta directorul. Ei sunt creatorii de „fizionomii de firma”.

Momentul KODAK

Din tot ceea ce face in prezent, cel mai mult ii place faptul ca lucreaza impreuna cu Andrei. Un moment memorabil de care isi aminteste cu drag si pe care il numeste „momentul Kodak al anului 2009” este cand, impreuna, au avut de negociat o tranzactie in Olanda, la Amsterdam, cu reprezentantii unei mari case de avocatura. Cand isi pierdea din aplomb, Andrei intervenea si il completa fara ezitare si viceversa. Aceasta este inca o data, in opinia sa, o expresie a manifestarii echilibrelor multiple. Felul in care ne echilibram si ne formam unii pe altii e esential si acesta este credo-ul sau.

NULLUM DESIDERIUM / Fara regrete

La un moment dat, dupa 1989, intamplarea a facut sa ajunga sa lucreze in Ministerul de Externe. Era visul de cariera al oricarui absolvent de Relatii Internationale. N-a rezistat mai mult de sase luni. Era, probabil, acel moment ciudat, in care se confruntau vechile si noile generatii, un moment de neinteles. Sa renunte la pasaportul diplomatic intr-o Romanie a anilor `90-`91 cand se statea la cozi interminabile pentru obtinerea unui simplu pasaport a fost o decizie dura. Atunci si-a spus: „Lumea acesta nu este pentru mine!” Asta desi avea privilegii, era invitat la baluri si calatorea de la Viena la Bonn. S-a bucurat atunci de intelepciunea sotiei sale, pe care balurile n-o prea impresionau. Acesta este un bun exemplu a ceea ce inseamna sa stii cand sa renunti si cand sa te retragi.

Altfel, n-a renuntat niciodata la un proiect personal, la care sa fi tinut cu adevarat, doar pentru ca nu-i permitea timpul sau pentru ca era acaparat total de atributiile de serviciu.

Sigur ca i-ar placea sa calatoreasca mai mult si ca s-ar fi dus pana acum sa isi viziteze fiica in Argentina. Dar niciodata nu e prea tarziu si e convins ca va ajunge si acolo, in curand. „Sau daca Irina alege sa se stabileasca in Argentina, n-ar fi exclus sa exporte acolo una dintre francizele sale educationale”, glumeste Andrei.

Florin Pogonaru a atins varsta la care e constient ca nu le poti avea pe toate si trece cu seninatate peste anumite dorinte care nu isi afla satisfactie imediata. Tot o chestiune de echilibru. „Cand esti supraaglomerat la serviciu”, spune el, „cand ai o perioada care se prelungeste si tu nu mai poti, da-te-napoi. Ai o problema serioasa. Risti sa distrugi echilibrele multiple”.