Bancherul devenit ultramaratonist

Avea deja preferintele sale pentru economie, era avid sa inteleaga cum se intampla lucrurile, cum circula banii, cum functioneaza lumea. Asa ca in cele din urma, Stanislav Georgiev a optat si a fost admis la Universitatea de Economie Nationala si Mondiala din Sofia, unde a urmat si un master in Relatii Economice Internationale, cu specializarea in Sisteme Financiare Internationale.

O buna perioada din facultate a cantat intr-o formatie ca solist vocal si chitarist. S-a casatorit si i s-a nascut primul copil. Canta, ca sa-si intretina familia. Nici nu-i trecea prin minte sa faca altceva, pentru ca se considera deja un muzician profesionist. Facea inregistrari cu formatia si erau invitati la diferite emisiuni de televiziune. A fost translator si jurnalist, pentru ca la scoala se studia si jurnalism economic. A avut cateva colaborari la ziare si la radioul national.

Cand a absolvit, in 1990, situatia se schimbase total, pentru ca tara trecuse brusc de la socialism la capitalism. Populatia o ducea greu si nimeni nu mai era interesat de muzica. In vremuri incerte ca acelea, domeniul cultural a avut cel mai mult de suferit. Pe cand lucra inca la radio, in tura de noapte, o colega, care il stia dintr-o practica pe care o avusese in banca, i-a spus: „Ce bine ca te vad! Noul CEO al BulBank cauta oameni tineri si bine pregatiti, ca tine. Trimite un CV”. Initial, n-a dat importanta, dar gandul i se insinuase in minte si incepuse sa-l roada. Pana la urma, si-a scos diploma din sertar si a aplicat pentru job. Asa a ajuns Stansilav Georgiev sa lucreze, din 1991 pana in 2013, in sistemul bancar.

Pentru ca isi dorea sa inteleaga bine principiile economiei de piata si sa poata face ceva concret pentru tara sa, Stanislav a decis sa-si completeze studiile in sistemul occidental. A urmat cursuri de Financial Services la Manchester Business School, in cadrul Universitatii din Manchester, a devenit membru al UK Financial Institute of Financial Services (fostul Chartered Institute of Bankers).

Ca angajat al BulBank Bulgaria, a condus departamentul de Analiza, Planificare si Strategie, apoi departamentul de Strategie si Organizare al bancii bulgare. Cand italienii de la UniCredit au achizitionat BulBank, a fost ales sa faca parte din managementul boardului, din postura de Chief Financial Officer. Pentru ca-si dorea sa se achite cu succes de responsabilitatile jobului, Stanislav a propus bancii sa-i finanteze un EMBA la o insitutie serioasa, asa incat, pentru un an si jumatate, a urmat cursurile Booth School of Business (fosta Graduate School of Business) a Universitatii din Chicago.

A fost cel mai tanar membru din Consiliul de administratie al UniCredit BulBank, unde a lucrat din 2000 pana in 2007, cand a venit in Romania ca CFO si vicepresedinte executiv, la UniCredit Tiriac Bank. N-are cum sa nu te mire felul in care tanarul de odinioara, rebel si nonconformist, a reusit sa se adapteze unui sistem caracterizat prin rigoare, reguli si ierarhii bine stabilite. Stanislav admite ca a avut, ca fiecare, micile sau marile sale momente de criza si ca, dupa primii doi ani, se intreba ce cauta intr-o banca. Era constient ca fiecare institutie, indiferent de marimea ei, trebuie sa fie sustenabila si sa prospere, desi acest lucru nu constituia in sine o motivatie. „Avem momentele noastre de iluminare in viata, cand ne dam seama ce e cu adevarat esential. Acele momente ne ajuta sa facem pasul urmator.

Mi-am dat seama ca mai putin conteaza unde te afli, ci mai ales ce faci. Partial adevarat, pentru ca mediul e important, dar, pentru o perioada destul de lunga, pentru mine a fost bine.” E recunoscator pentru experienta pe care a acumulat-o si spune ca, una peste alta, a fost un parteneriat echitabil.

Stanislav a renuntat la functia sa de vicepresedinte al UniCredit Tiriac Bank in decembrie 2013. De atunci si-a deschis propria firma de consultanta de business, s-a asociat unui producator de Ginkgo Biloba din Bulgaria si a infiintat un club de alergatori, Begach Running Club. Decizia sa de a renunta la o cariera de bancher la care multi nici nu indraznesc sa viseze a socat, si oamenii au reactionat, fiecare cum a putut. Unii l-au felicitat pentru curaj, altii l-au compatimit si au incercat sa-l consoleze. Multi au zis ca-si permite, pentru ca a facut destui bani. El spune ca banii conteaza si functioneaza ca o umbrela pe timp de vreme rea, dar, ca, in acelasi timp, sunt si ca o haina care te strange.

Vine o vreme in viaţa cand alegi un alt drum, drumul propriu. „Cand vezi ca din cauza acestei haine care te strange nu poti sa faci lucrurile pe care ti le doresti, incepi sa iei in considerare alte optiuni. Cultura supraconsumului, pe de o parte, şi tensiunile din piaţa pe de alta, au marit breşa dintre interesul ingust al corporaţiilor şi cel al societaţii, decalaj care s-a propagat inevitabil in conştiinţa noastra colectiva şi individuala.” – explica el.

Pe ultima suta de metri a mandatului sau, a fost bucuros sa asiste la prima emisiune de obligaţiuni corporative in lei, realizata de UniCredit Ţiriac Bank, precum si la transferul businessului de retail al RBS Romania catre UniCredit (si UniCredit Consumer Financing), despre care spune ca a fost o decizie salutara pentru ambele institutii: şi pentru angajati, si pentru consumatori.

De asemenea, spune ca, in momentul plecarii sale, banca avea suficiente lichiditati incat sa-i permita sa plece cu fruntea sus.

Stanislav – care a alergat cateva maratoane, a escaladat Mont Blancul, Aconcagua, Elbrusul si varful Lenin din Pamir – se ghideaza dupa legile naturii si, fidel acestor legi, nu crede ca ar trebui sa acordam prioritate banilor, posesiunilor, egoismului, statutului material si social, ci, mai degraba, ar trebui sa ne preocupe sa traim vieti armonioase si echilibrate. „Nu face rau altora si, atat cat iti sta in putinta, fa-le bine.”

Decizia lui de a-si trai viata asa cum ii place nu are legatura cu criza varstei de mijloc si cu niciun fel de considerente religioase. El spune ca ar trebui sa ne dorim acelasi lucru, cu cat mai devreme, cu atat mai bine: sa traim viata intr-un fel care ne motiveaza, care are sens. Chiar daca nu va fi totul roz, chiar daca vom intampina greutati, chiar daca vom esua. „Noi, oamenii, suntem cea mai reusita creatie a lui Dumnezeu si trebuie sa ne ridicam la inaltimea acestui statut.”

Stansilav este recunoscut ca initiatorul duatlonului „1.000 de km Balkan Charity Challenge”, o competitie care presupune traversarea de doua ori a Dunarii şi a munţilor Balcani pe cele doua poduri care leaga Romania si Bulgaria (Giurgiu–Ruse si Calafat– Vidin), uneori trecand prin locuri cu diferente de altitudine de 3.500 de metri. Prima parte a traseului, de la Bucureşti la Sofia, este parcursa pe bicicleta, in patru zile, cate 160 de km, zilnic. La intoarcere, participanţii parcurg traseul in alergare, timp de 7 zile, respectiv cate 60 de km pe zi.

Preocuparea sa este sa promoveze sportul in natura, ca mod de viata alternativ, sanatos si accesibil, dar si de a dezvolta o cultura a implicarii sociale prin strangerea de fonduri pentru cauze caritabile din Romania si Bulgaria, precum si de a-i conecta pe oamenii din cele doua tari vecine. Ca si cum alergarea si mersul pe bicicleta n-ar fi fost suficient de antrenante, Stanislav s-a gandit sa-i provoace pe participanti si la o sesiune de plantat copaci pe cale de disparitie (Ginkgo Biloba si Meta Sequoya), la finalul fiecarei zile.

Dorinta lui este sa creeze o traditie pentru evenimentele de anduranta in acest spatiu geografic, mai ales in Bulgaria, pentru toti cei care doresc sa-si testeze limitele corpului, ale mintii si ale spiritului. „Daca vrei sa traiesti o viata lunga si implinita – desi nu e neaparat nevoie sa fie lunga, spune el –, dar intensa si plina de sens, trebuie sa fii sanatos. Daca esti bolnav, e foarte greu sa fii activ, sa ai visuri marete. Te multumesti sa supravietuiesti si sa ramai in viata. Or, stiti cum se spune: ca sa arati bine la 50 de ani, trebuie sa te preocupi de la 20 de ani.”

Cea de-a doua editie a duatlonului „1.000 de km Balkan Charity Challenge”, organizata anul trecut de UniCredit Tiriac Bank si Hospice Casa Sperantei, a reusit sa stranga donaţii pentru mai multe organizaţii din Romania şi Bulgaria, ceea ce i-a adus lui Stansilav si un premiu la gala Fundatiei Oameni pentru Oameni.

La inceputul fiecarui an, Stanislav isi stabileste un plan, iar la final are loc un fel de recapitulare a ceea ce i-a reusit: „Ce am facut bine, ce as putea face si mai bine, la munca, in relatie cu sotia, cu unul dintre copii, cu mama sau cu sora. Daca relatia cu unul dintre ei scartaie, n-ar fi mai bine sa o repar? Trebuie doar sa-ti propui sa o repari, si vei reusi.” Cu aceeasi meticulozitate isi alege si limitele pe care vrea sa le depaseasca. Era prin 2008 sau 2009 cand si-a pus prima data in plan sa alerge un maraton si a inceput pregatirea, chiar la inceputul anului. Si de-atunci nu s-a mai putut opri. In prezent, are la activ peste 30 de maratoane si ultramaratoane, şi tocmai a terminat IronManul austriac, un triatlon extrem: 3,8 km de inot, 180,2 km de bicicleta şi 42,2 km de alergare.

Daca vrei sa traiesti o viata lunga si implinita – desi nu e neaparat nevoie sa fie lunga –, dar intensa si plina de sens, trebuie sa fii sanatos.
Daca esti bolnav, e foarte greu sa fii activ, sa ai visuri marete.