Bucureștenii decid cum vor să arate orașul lor

Steven Borncamp avertizează că nevoia de dezvoltare a diferitelor sectoare de afaceri generează modificări în Planul Urbanistic General (PUB), iar comunitatea de business sprijină uneori crearea unui plan urbanistic coerent. În cazul Bucureştiului, PUB conţine câteva idei bune orientate către viitor, unele dintre ele fiind moştenite, cum ar fi accentul pus pe transportul public, dar loc de îmbunătăţiri tot mai este: „E important să ne asigurăm că dezvoltările de clădiri includ accesul facil la mijloacele de transport şi că le oferă cetăţenilor posibilitatea să trăiască şi să lucreze în acelaşi loc, fără să pierdă mult timp pe drum.“ Borncamp susţine că dezvoltatorii ar putea fi scutiţi de obligativitatea de a construi un număr mare de locuri de parcare, dacă şi-ar plasa clădirile în apropierea unei staţii de metrou. Autorităţile încearcă să rezolve problema cerându-le acestora să construiască parcări incluse, ceea ce la prima vedere pare o idee bună, dar dacă construcţiile ar fi amplasate de la început lângă o staţie de metrou sau de tramvai, atunci ar putea fi scutiţi de această obligativitate. Amplasamentul lângă un punct de acces la sistemul de transport public ar reduce costurile energetice şi ecologice şi i-ar încuraja şi pe alţii să construiască în zone cu acces rapid la transportul public. „E o idee care nu costă şi care aduce beneficii comunităţii.“

Borncamp spune că dacă în Bucureşti costul de a păstra o maşină ar creşte, oamenii ar fi descurajaţi să ţină pe stradă maşinile pe care nu le folosesc. Dacă municipalitatea ar putea oferi o parcare sigură lângă un punct de tranzit, unde cetăţenii să îşi poată lăsa autoturismele excedentare, situaţia s-ar îmbunătăţi instantaneu. Dacă ar taxa mai mult maşinile suplimentare, atunci ar trebui să ofere facilităţi de transport în comun. Cu cât mulţi oameni ar folosi transportul public, cu atât traficul ar fi mai lejer pentru conducătorii auto. Aparent, faptul că nu trebui să plăteşti pentru un loc de parcare pare un avantaj, dar pentru colectivitate este o pierdere. Oraşul se aglomerează şi devine neatractiv pentru turişti şi pentru investitori. Taxarea corespunzătoare ar aduce o diferenţă semnificativă şi rapidă. În ţările civilizate, străzile vechi şi pieţele publice sunt pietonale şi prevăzute cu piste pentru biciclişti. Borncamp îşi aminteşte de proiectul TUB (Transcentral Urban Bucureşti), conceput de arhitecţi, care propunea transformarea mai multor străduţe din centrul oraşului în străzi pietonale.

Discuţia despre cum ar trebui să se dezvolte un oraş e întotdeauna complexă, dar tot bucureştenii decid cum vor să arate oraşul lor. În linii mari, clădirile înalte au la origine o soluţie economică – oferă o densitate mai mare pe metru pătrat, nu eşti nevoit să călătoreşti pentru serviciile de care ai nevoie pentru că sunt în acelaşi loc. În principiu, în cazul clădirilor înalte, consumul de energie este mai redus, la fel şi traficul şi o serie de costuri ecologice. Dar imobilul trebuie să se armonizeze cu patrimoniul cultural existent şi acest lucru ridică o problemă complexă. Esenţial este ca cetăţenii, oficialităţile şi specialiştii să se implice într-o dezbatere deschisă asupra acestei chestiuni şi fiecare caz să fie analizat în parte. Dacă în cartierele moderne, amplasarea unor clădiri înalte nu ridică aşa de multe probleme, când vine vorba de un cartier istoric, e de preferat să păstrezi identitatea locului.
Întotdeauna când un dezvoltator cumpără un teren trebuie să ştie că nu este o decizie unilaterală, atâta timp cât foarte mulţi oameni vor fi afectaţi. „Avem nevoie de progres şi de o economie mai puternică, dar oamenii trebuie consultaţi înainte de demararea oricărui proiect.“

Discuţiile nu sunt niciodată uşoare, pentru că punctele de vedere sunt diferite: unii preferă să trăiască într-o clădire nouă, alţii vor să trăiască într-o clădire de patrimoniu, dar tot trebuie să existe o dezbatere deschisă. Autorităţile pot încuraja dezvoltatorii să prevadă mai mult spaţiu verde decât cere codul construcţiilor, şi în zone în care el nu exista înainte. O clădire poate să primească un certificat verde, recunoscut internaţional şi o modalitate de a creşte punctajul pentru obţinerea lui depinde de cât spaţiu verde creezi în jurul proprietăţii. Dacă au aceste certificate verzi, dezvoltatorii vor primi o valoare mai mare pentru această proprietate când vor vinde clădirea. Obţinerea lor reclamă practici responsabile de construit pentru a se asigura de exemplu, că un camion este spălat înainte de a părăsi şantierul. Cartierele rezidenţiale încearcă să vândă încă din faza 1 de construcţie a proiectului, dar dacă în faza a doua proiectului şantierul arată dezastruos, e posibil să începi să te întrebi ce se află dedesubt, ce se ascunde în spatele pereţilor sau al acoperişului. Este în interesul dezvoltatorilor şi al constructorilor să fie responsabili de felul în care construiesc. Oamenii urmăresc semnele calităţii şi un şantier dezorganizat nu ajută la vinderea apartamentelor. Există tehnologii interesante de luat în calcul în procesarea eficientă a deşeurilor. Chiar dacă necesită investiţii, e mai scump să risipeşti resursele îngropându-le decât să investeşti ca să îţi fie mai bine în viitor.

Gips-cartonul care este un deşeu toxic şi necesită depozitare separată, fiind cea mai mare sursă de deşeuri provenite din construcţii. Însă poate fi refolosit prin reciclare. Nu este mai scump să reciclezi decât ar fi să fabrici un panou nou. Din punctul de vedere al industriei, nu ar conta prea mult dacă plăcile sunt noi sau reciclate, costul este acelaşi. Din cantitatea totală de deşeuri care se adună la nivel de municipalitate, deşeurile provenite din construcţii ar putea reprezenta 25% sau chiar mai mult. E nevoie ca toţi factorii implicaţi să ajungă la un acord în această privinţă pentru a evita mai multe bătăi de cap în viitor.

Poate cele mai reprezentative clădiri ecologice din Bucureşti sunt Euro Tower, situată în partea central-nordică, SWAN Office & Technology Park din Pipera, magazinul verde de construcţii şi amenajări interioare al bauMax etc. RoGBC încearcă să încurajeze dezvoltatorii şi investitorii care au clădit primele imobile verzi să facă mai mult în proiectele lor viitoare. „La început ideile, abordarea, materialele şi regulile de construcţie au fost o premieră pentru ei, dar acum s-au acomodat şi sunt capabili de mai mult.“

Cum fac alţii

Borncamp vine din Los Angeles, o metropolă cu 3,8 milioane de locuitori, care de-a lungul anilor a făcut eforturi şi chiar a reuşit să îmbunătăţească mult calitatea aerului prin ataşarea unor convertori catalitici la sistemul de evacuare a gazelor de eşapament, provenite de la autovehicule. Din câte ştie, flota de autobuze a Bucureştiului a fost modernizată, praful provenit din construcţii s-a diminuat odată cu scăderea activităţii în acest sector, aşadar nivelul poluării a scăzut.

În marile aglomerări urbane, o soluţie pentru lipsa spaţiilor de agrement ar putea fi utilizarea multiplă a aceluiaşi spaţiu în aer liber. Autorităţile pariziene au transformat malurile Senei în plaje artificiale pe timpul verii.

Un alt exemplu este oraşul Curitiba din Brazilia, aflat la 330 de kilometri sud-vest de Sao Paulo, care avea un trafic similar cu cel întâlnit pe Calea Victoriei. De peste 30 de ani municipalitatea a introdus un sistem de transport durabil (Bus Rapid Transit) şi astăzi aproximativ 70 la sută din navetiştii din Curitiba folosesc BRT, aşa încât străzile sunt decongestionate şi aerul este mai curat pentru 2,2 milioane de locuitori.

Chiar dacă în viitor populaţia României se va diminua, Bucureştiul va creşte. De aceea, trebuie să găsim modalităţi creative de amenajări. Dacă te uiţi în jur, n-ai zice că în Bucureşti nu există spaţiu construibil, ci mai degrabă că se face risipă de spaţiu. Există proiecte îngheţate, clădiri ruinate şi ceva trebuie făcut. În timp, cetăţenii trebuie să se obişnuiască să trateze cu autorităţile şi să înceapă să le ceară să ia la rând fiecare dintre aceste proprietăţi şi să soluţioneze problemele.

Mulţi români se plâng, dar dacă s-ar apuca să scrie o scrisoare bine argumentată şi ar trimite-o autorităţilor, ar constata că primesc răspuns şi lucrurile se pot schimba. Steven Borncamp nu e convins că toţi bucureştenii se implică aşa cum ar trebui. Dacă ar lua atitudine, ar fi surprinşi să vadă cât de repede se întâmplă lucrurile.

NOTA:
Bucureştiul lui Steven Borncamp ar avea în primul rând:
– clădiri care contribuie la o calitate mai bună a aerului şi la o mai bună eficienţă energetică;
– mai mult spaţiu verde, folosind terenurile abandonate pe care nu se poate construi şi transformarea lor în spaţii verzi, deschise
– mai multe microparcuri, unde poţi evada şi unde te poţi relaxa
– posibilitatea să îl poţi străbate la pas.