Cătălin Frâncu a lăsat Google pentru Dexonline

„Cea mai proastă zi la pescuit e mai bună decât cea mai bună zi la muncă”, îmi răspunde când îl întreb de motivații. „În ziua în care n-am mai depins de un salariu, am zis: «Drum bun, cale bătută». Nu cu ură, îmi plăcea foarte mult la serviciu, dar şi mai mult îmi plăcea să mă ocup de proiectele mele profesionale.”

Cătălin are umor și bunăvoință, răspunde repede la e-mailuri, îi plac șahul și muzica și e atent la detalii. Chiar și în discuția pe care o purtăm relaxat la o terasă din Floreasca pune argumentele unele sub altele, „numerotate” prin „unu la mână”, „doi la mână” ș.a.m.d. Ordine vrea să pună și în definițiile cuvintelor din limba română, care acum lasă loc ambiguităților.

„Avem multe definiţii din ediţii diferite ale aceloraşi dicţionare și chiar şi din dicţionare diferite. Definiţii care seamănă pentru că sunt inspirate unele din altele şi ar fi frumos să le comasăm. Utilizatorul trebuie acum să citească tot textul afișat şi să-şi dea seama ce e comun şi ce diferă. Noi vrem să dăm sensul comun, partea nediscutată, şi apoi să venim cu precizări. Să fie un fel de compendiu.” Este doar una dintre direcțiile în care vrea să dezvolte proiectul la care lucrează împreună cu un alt inginer – Radu – și cu alți colaboratori voluntari.

Cum a ajuns un informatician să producă referința pe internet pentru mulți lingviști? Din nevoia pe care a simțit-o ca român plecat în altă țară de a avea la îndemână un instrument de verificare, dar și din interesul studentului de a învăța o tehnologie prin realizarea unui proiect concret și din dorința pe care spune că o avea din copilărie de a lăsa ceva în urmă și de a împărtăși cu alții ceea ce făcea.

„Mi-au plăcut mereu jocurile de cuvinte. În școală am avut 10 la română, dar, bine, am avut 10 la tot. La MIT eram într-o comunitate de români. Ne unea, printre altele, şi dorul de ţară. Ne adunam să facem un grătar sau o masă de Paşti. Ne păsa cum ne exprimăm, ne contraziceam pe cuvinte, râdeam de cei care nu erau deloc grijulii în exprimare. Dar nimeni n-avea un DEX în campus”. Așa a apărut întrebarea: De ce nu există un dicționar online, așa cum existau numeroase și diverse pentru limba engleză?

Iar pasul următor a fost să se apuce de treabă. „Lumea îmi spunea: Eşti inconştient, fă o socoteală, dacă introduci singur fiecare definiție o să dureze zece ani. Şi eu le spuneam: Nu contează! Chiar dacă mă opresc într-o zi, munca parţială va rămâne. Apoi, eu ştiam informatică, dar nu ştiam dezvoltare web și voiam să învăţ. Și învăţam în tot timpul ăsta, nu simțeam că pierd vremea. Dar nu era un proiect pe care-l luam foarte în serios. Şi nu l-am luat în serios în primii doi ani.”

Bazele Dexonline au fost puse, de fapt, chiar în San Francisco, la finalul internshipului pe care îl avea la Google. Apoi la MIT a lucrat mai mult pe un calculator pe care l-a asamblat singur din componente și pe care îl închidea nopțile, pentru că făcea prea mult zgomot. După șase luni introdusese totuși 50.000 de definiţii și scrisese deja Academiei Române. „Le-am spus că am un prototip şi că aş vrea să transpun DEX-ul pe internet. I-am întrebat: Nu vreţi să-mi daţi şi mie, vă rog, documentul? Evident, nu mi-a răspuns nimeni. Sincer, văzând cum arăta site-ul ăla, nici eu nu mi-aş fi răspuns. Ceea ce nu-i o scuză.” Cătălin spune că n-a reușit nicio colaborare cu Academia ca instituție, dar a lucrat bine cu unii dintre angajații ei, care l-au ajutat cu unele mici părți de dicționare și care, la rândul lor, folosesc dexonline în activitate.

Brandul Dexonline

Recunoaște că a greșit când, la 23 de ani, a ales numele. „N-a fost o alegere inspirată, pentru că lumea crede că ne limităm la DEX şi nu o mai facem. Apoi ştim că e un site, că e online, nu e nevoie să-i spunem așa. Şi mai e și faptul că împrumutăm cumva din prestanţă, din brandul vechi. Ceea ce, într-adevăr, nu e frumos. Dacă m-aş fi gândit la timp, după trei–cinci ani, ar fi mers o rebranduire, dar am înţeles târziu.”

Dacă ar fi primit documentul digital, în trei ore ar fi transpus DEX-ul pe internet, spune Cătălin. „Dar, cel puţin, nu ne-au pus beţe-n roate. Şi sunt convins că nici nu ne vor putea pune, din motive de copyright, pentru că locul dicționarelor scoase de Academie trebuie să fie în domeniul public.”

Un ajutor important a primit de la Federaţia Română de Scrable, care l-a contactat în 2002–2003, pentru că avea nevoie de un dicţionar online pentru rezolvarea disputelor la concursuri. Abia atunci lucrurile au devenit serioase. Munca sa a fost împărțită între circa 30 de oameni care lucrau în paralel. În total, de-a lungul anilor, 200 de oameni au introdus definiții, dar 10 au contribuit masiv. Dintre ei, Cătălin i-a promovat apoi pe moderatorii care să accepte activarea definiţiilor pentru ca acestea să devină vizibile.

Era perioada în care Cătălin lucra la Google. După stagiul din 2001, s-a angajat în 2002 și a rămas acolo până în 2006. Era primul job cu normă întreagă și singurul pe care l-a avut, deși a mai câștigat bani, în România, din meditații, din munca de suplinitor la Liceul de Informatică, actualul Tudor Vianu, pe care îl absolvise ca șef de promoție, înainte de a deveni student la Politehnica București.

După medalia de argint câștigată la Olimpiada Internațională de Informatică, a scris și o carte despre pregătirea pentru astfel de concursuri, la recomandarea unui profesor.

Lecţii învăţate la Google

„Inginer software în sensul adevărat al cuvântului am devenit la Google. Am învăţat acolo lucruri care m-au ajutat şi în viaţă. De exemplu, să iau în serios lucrurile pe care le fac și să nu-i ţin pe alţii în loc. În cadrul unei echipe se ştia clar: dacă vine cineva la tine şi vrea ceva îl ajuţi atunci, dacă îţi trimite un e-mail trebuie să răspunzi în 24 de ore. Tot ce se făcea acolo îţi răpea un pic din productivitate. Când scriai un cod, nu îl puneai direct în producţie, pentru că … toţi greşim. Ca să nu strici ceva trebuia ca alt inginer să-ţi vadă codul şi să-ţi dea OK-ul. Când venea o cerere de evaluare de cod, erai tentat să zici că te ţine din lucru. Dar Google ne învăţa că nu e OK să-i ţii tu pe alţii în loc: tu eşti superproductiv – 100%, dar celălalt e 50% sau 0% pentru că aşteaptă evaluarea ta”.

Tot acolo a învățat ce înseamnă să fii implicat și să-ți pese de ce se întâmplă în companie, nu să te disociezi pe motiv că nu intră în sarcina ta un anumit lucru. „În România te duci la un ghişeu, te cerţi cu doamna de-acolo, şi ea îţi zice: Aşa m-au pus să fac, îmi pare rău! Aproape să-ţi spună: Ştiţi, eu sunt de partea dvs., dar n-am cum să vă ajut! Ba ai cum: te duci la şef şi îi spui. Aici e ideea că nu ești dator să faci decât atât cât ești plătit să faci.”

După patru ani și o vară, a decis să plece totuși de la Google. Între timp, valoarea de piață a companiei creștea, iar Cătălin avea acțiuni la Google. Acum crede că ar fi putut continua Dexonline și de acolo – din San Francisco –, dar a preferat să se repatrieze.

„În 2006 internetul în America era foarte matur. Cam cum e cel din România, azi. Eu aş fi fost o mică rotiţă într-un angrenaj uriaş. Contribuţia mea acolo ar fi fost micuţă şi erau mulţi alţii care puteau să facă treaba mea foarte bine. În schimb, internetul românesc în 2006 era foarte imatur. Şi am simţit că prefer să fiu o piesă de bază într-un proiect românesc decât să fiu o rotiţă uşor de trecut cu vederea într-un angrenaj mult mai mare.”

A mai stat în SUA câțiva ani – pentru că soția sa urma un master acolo –, dar până la urmă s-a întors. Merge însă anual în San Francisco pentru vizite la oftalmolog și stomatolog, pentru shopping și bere cu prietenii. Recunoaște că după demisia de la Google a avut vreo doi ani mai relaxați, apoi a revenit la un program disciplinat.

„Anul acesta am lucrat 40 de ore pe săptămână la dexonline. În anii trecuţi am avut săptămâni cu 40 de ore, săptămâni în care n-am lucrat deloc, dar cred că în medie am lucrat 15–20 de ore pe săptămână, de la început până acum. Cred că marele meu avantaj acum e că n-am conturi pe reţelele sociale. Leg ore în şir de muncă solidă, ca pe vremuri.”

Cătălin Frâncu s-a născut într-o familie de informaticieni. Părinții săi au fost printre primii români absolvenți ai unei facultăți de informatică din România.

„Mă luau la ei la serviciu din când în când, mă jucam câte un joculeţ, mai tastam pe o cartelă perforată. Cred că n-aş fi putut să evit contactul cu informatica nici să vreau.” Și fratele lui, cu șase ani mai mare, a încercat să-l îndrume pe aceeași cale. Era în clasa a IX-a la Liceului de Informatică pe când Cătălin era în clasa a III-a și încerca să-i predea scheme logice.

„Prin clasa a V-a, am avut un calculator de la un coleg de-al fratelui meu. El era în clasa a XII-a, şi părinţii i-au spus că trebuie să înveţe pentru BAC și că nu e bine să aibă calculatorul în casă. Ni l-au împrumutat nouă. A fost primul contact de lungă durată cu informatica. M-am jucat ore în şir. Am luat premiul III la școală, ceea ce pentru mine era o mare decădere. M-a certat mama. Dar m-am ales cu faptul că am prins mare drag de calculator şi am început să mă întreb: Cum o fi făcute jocurile astea? Pot şi eu să fac?” Primul joc l-a făcut în clasa a VIII-a. În paralel mergea și la olimpiade. „Mama mi-a spus: Du-te şi măsoară-te cu ceilalți. Și a făcut bine. Cred că oamenii ar trebui să concureze şi să se testeze mai des.”

Master în inginerie

La 10 ani, Cătălin știa deja ce-și dorește să devină. Învăța la toate materiile, dar îi plăcea mai ales informatica. A intrat la liceu și a devenit olimpic internațional, ceea ce mai târziu i-a deschis porțile universității americane. Până să ajungă însă acolo, a fost student la Politehnica București, Facultatea de Automatică. Nu unul strălucit, spune el. Asta și din cauză că în paralel scria cărți de specialitate, preda la liceu și dădea meditații.

Tinerilor le recomandă acum să nu își ia joburi full-time în timpul studiilor. „Acum inginerii se pot angaja pe salarii care încep, cred, de la 600–800 de euro. Un salariu bun pentru cineva de 19 ani. Companiile ar trebui să le spună: Te iau pentru maximum patru ore pe zi. Pentru că treaba asta îţi curmă creşterea.”

A plecat de la Politehnică după anul trei și din cauză că nu-i plăceau unele materii, pe care le considera inutile. În plus, fratele lui și alți prieteni erau deja plecați la studii în străinătate. „Veneau şi povesteau cum e acolo și cum se învaţă, ce materii au. Spuneau că acolo ești «pe val», la graniţa între cunoaştere şi necunoaştere. Pe mine nu mă prea interesa. Eu aveam prieteni aici şi mă duceam la Sighişoara la Festivalul Om Bun.”

În anul III a fost pus însă în fața alegerii: fie învață pentru restanțele pe care le avea la materiile care nu-i plăceau, fie pleacă din țară. Și-a făcut dosarul, l-a depus la 12 universităţi și a fost primit la MIT şi Rutgers, o universitate din New Jersey. La MIT și-a echivalat doi ani și a mai făcut trei, iar la final a primit diplomă de master în inginerie.

„Mă simt încă bine când programez. În lumea mea e foarte multă ordine”

Ce-ar mai fi de făcut la Dexonline după ce au fost introduse și definițiile din dicționarele de neologisme, de arhaisme și regionalisme, de sinonime, antonime, de gastronomie sau de termeni muzicali? Peste 700.000 de definiții care permit și obținerea formelor flexionare – vezi declinări și conjugări cu un singur click și poți merge din cuvânt în cuvânt în același fel. Mai sunt foarte multe de făcut, îmi spune cu lux de amănunte Cătălin.

„În clipa în care termini o componentă, ea îţi deschide porţile pentru altele două–trei. Dar avem nevoie de programatori voluntari ca de aer, şi nu găsim.” Una dintre direcții este structurarea definiţiilor. Adică trecerea de la textul actual cu marcaje de bold sau italic către o prezentare arborescentă, care identifică sensuri și subsensuri, cu expresii, pronunţii, variante, etimologii etc.

„Ar trebui structurată la nivel de bază de date. Astfel încât fiecare bucată să fie decupată, pusă separat și etichetată astfel încât să poţi să faci tot felul de căutări inteligente. De genul: Dă-mi toate cuvintele cu sens peiorativ din limba română. Sau: Dă-mi toate cuvintele care vin din limba ucraineană. Ar fi un instrument mult mai util pentru lingvişti.”

Un alt proiect mare este crearea unui crawler de texte românești care descarcă pagini şi le indexează. Pagini de literatură, articole și texte de pe bloguri cu reputaţie. „Cu ingineria poţi să faci descărcarea paginilor, cu vizitarea periodică, cu împărţirea în fraze şi indexarea frazelor după cuvintele care apar în ea. Se poate face, dar ne trebuie timp şi ingineri. Dacă am face treaba asta, am avea rapid două–trei avantaje mari: am putem da exemple pe text, am vedea când apar cuvinte noi în limbă, pentru că limba evoluează.” Un alt proiect la care s-au gândit ar trebui să permită identificarea sensului unui cuvânt doar pe baza contextului în care apare.

Cătălin Frâncu a avut șansa să câștige suficient în anii petrecuți la Google pentru ca acum să facă lucruri utile societății. Mare parte dintre definițiile digitalizate pot fi preluate și folosite în orice scop de oricine. Unii au profitat de asta și au făcut clone de dexonline, dar Cătălin spune că e împăcat cu lucrul acesta.

„Ai voie să le modifici, ai voie să le redistribui cu modificări, pentru că «Dar din dar se face rai». Oamenii au venit cu idei pe care noi nu le-am avut. Au făcut dicţionare de rime, studii etimologice, studii lexicografice.” Așteaptă și de la alții să aloce măcar câteva ore pe săptămână pentru voluntariat.

„Oameni ar trebui să fie voluntari. Din naştere şi până mor, câteva ore pe săptămână trebuie să dea lumii care i-a născut ceva înapoi.” Tot pentru binele comun a pornit un proiect de punere pe internet a legislației, așa cum a fost ea de-a lungul timpului, de la Revoluție încoace: civvic.ro.

„Dacă l-aş vedea terminat, ar face mult mai mult bine decât a făcut dexonline vreodată. Un site unde tot omul să poată citi legea și să aibă garanţia că e la zi. Din păcate, n-aveam timp de amândouă şi am preferat să rămân cu dexonline.” A reușit să pună pe internet Monitoarele oficiale din 1990, 1991 și o parte din 1992.

În ultimii ani, a susținut și un cerc de informatică cu elevii de gimnaziu de la Liceul Tudor Vianu, liceu care a obținut numeroase premii la olimpiadele internaționale în ultimii ani. Cătălin a luat o pauză de la cerc, nu înainte însă de a-și găsi un înlocuitor căruia îi și plătește salariul. Cătălin Frâncu are în față câțiva ani în care să dezvolte dexonline, cu sau fără alți voluntari.

„În continuare mă văd lucrând la asta, dar ocazional mă gândesc dacă nu cumva ar trebui să mă duc spre ceva mai mare de-atât. Tot un proiect pe internet ori altceva. Cineva mă întreabă dacă nu vreau să intru în politică. Momentan nu vreau, dar poate peste 20 de ani o să gândesc altfel. Pentru mine informatica e un loc călduţ. Am colegi care nu mai suportă să programeze. S-au dus spre management sau altceva. Eu mă simt încă bine când mă aşez să programez, pentru că în lumea asta a mea e foarte multă ordine. Dar îmi dau seama că aş vrea să las cât mai mult în urma mea şi dacă într-o zi o să decid că e momentul să fac pasul spre politică sau spre altceva… o să văd.”