Credibilitatea ca profesiune de credinta

Ati declarat la un moment dat ca e greu sa-ti construiesti si sa-ti pastrezi credibilitatea. Ce inseamna ea pentru dv.? Sunteti o persoana credibila? Cum argumentati?

Credibilitatea, mai ales in media, se castiga foarte greu si se pierde foarte usor. Daca ar fi sa ma refer la targetul meu de astazi – comunitatea oamenilor de afaceri – sunt oameni pe care ii castigi greu. Sunt educati, activi, au multe informatii. Pe oamenii acestia nu reusesti sa-i cuceresti, sa le demonstrezi ca produsul tau este bun, daca nu le dai informatia corecta, daca nu esti corect cu ei. Daca incerci sa-i pacalesti, mai devreme sau mai tarziu, totul se intoarce impotriva ta. Sunt convins ca pe toata piata se intampla acelasi lucru. Credibilitate inseamna calitate si perseverenta. Nu poti sa-ti permiti sa fii credibil doar o luna dintr-un an sau o ora dintr-o zi. Oamenii te sanctioneaza. Mecanismul de reglare al credibilitatii tine si de timp. Nu te nasti astazi, pentru ca maine sa fii credibil. Uneori, nici dupa mai multi ani nu te bucuri de credibilitate…
In plan personal, ca sa fii credibil trebuie sa fii un bun profesionist. Daca iti asumi sa faci un proiect trebuie sa fii profesionist, nu speculant. Pe piata noastra de media se lanseaza tot felul de proiecte care nu sunt duse la capat sau care esueaza. Asa se pierde credibilitatea… Eu cred ca in Romania credibilitatea nu si-a atins parametrii optimi. Dovada este numarul inca mare de ziare. In lume, pe o piata sunt doua-patru titluri importante la care lumea se raporteaza. Noi nu am atins acest grad de maturitate, desi, daca ne uitam la sondajele de opinie, presa sta foarte bine la capitolul credibilitate, in ciuda tuturor scandalurilor. Asta inseamna ca oamenii au nevoie de presa si ii acorda in continuare credit. El se va cerne doar in timp, la schimbarea de generatie. Astazi, daca esti un ziarist bun, dar mai in varsta, oamenii iti cauta nod in papura. Vin insa niste generatii care nu vor mai fi vulnerabile din acest punct de vedere. Credibilitatea se va vedea in profesionalism.

Pe o scara de la 1 la 10, in acest moment al carierei, unde credeti ca se afla credibilitatea dv.?

Sper ca am ajuns la un sapte…

Parcursul dv. jurnalistic are doua coordonate semnificative: perioada de redactor de stiri externe, sau de teren, cum va place sa-i spuneti, si cea de director. Ce anume produce declicul trecerii de la statutul de profesionist la cel de manager? Ce v-a calificat in rolul de director la un moment dat?

In primul rand, tin sa precizez ca managerul de presa face jurnalism in continuare. El isi asuma munca a mai multi oameni. Daca cineva crede ca nu te implici editorial ca director in media, se inseala. Nu pot sa va raspund eu ce m-a recomandat pentru functia de director. Foarte probabil faptul ca am avut un contact permanent si des cu structurile de presa din Occident. Am lucrat in strainatate. Am fost la cateva burse, dintre care cea mai importanta este cea din SUA, sustinuta de Freedom House. Specificul si frumusetea acelei perioade a fost ca trebuia sa te lupti pentru fiecare pozitie pe care o obtineai. Daca voiai sa lucrezi la CNN ca intern trebuia sa dovedesti ca stii. Nu patrundeai prea usor in mecanismul lor. Asta pentru ca intr-un asemenea stagiu nu acumulezi doar experienta, ci si o serioasa recomandare. Intr-un interviu decisiv, astfel de recomandari atarna mult, sunt hotaratoare. In plus, sunt foarte obiective, corecte. Acolo, din prima zi ti se da de lucru. Acomodarea se face intr-o jumatate de ora de vizitare a birourilor. Am simtit pe pielea mea ce inseamna sa lucrezi la proiecte adevarate, cu miza politica. Eram intern la Centrul de Studii Strategice si Internationale – CSIS – unde aveau birouri Henry Kissinger, Zbigniew Brzezinski, Ehud Barak. Mediul in care muncesti te pregateste pentru cele mai ambitioase proiecte si iti confera incredere in fortele tale. In asemenea contexte te pregatesti pentru saltul managerial. Traim din conjuncturi, vrem – nu vrem sa recunoastem. Pot sa mai fie doua milioane de oameni la fel de destepti sau de entuziasti ca tine, conjunctura face diferenta in felul in care te dezvolti. Ea iti da prilejul sa-ti verifici fortele, pentru ca va rog sa ma credeti ca in momentul in care te trezesti lucrand la un proiect al CSIS alaturi de trei-patru tineri americani foarte bine pregatiti, nu-ti poti permite sa nu fi la fel de bun ca ei. Din experientele mele externe am ramas cu ceea ce Alvin Toffler numea "programa paralela". Copiii se duc la scoala si invata nu doar matematica, geografie si fizica, ci invata sa traiasca: afla ca dimineata trebuie sa se duca undeva, ca la pranz trebuie sa se intoarca de undeva, ca exista pauze, ca trebuie sa-si pregateasca pentru maine ceva. Ca au un sens in viata care nu tine doar de lucruri impuse sau livrate. Oamenii se obisnuiesc in timp cu aceste lucruri, devin reflexe.

In Romania mai traiti astfel de tensiuni?

Da, am trait o asemenea tensiune atunci cand am preluat directia stirilor TVR si atunci cand am inceput acest proiect. Primii doi ani din mandatul meu de director la TVR au fost o frenezie. Proiectul de fata mi-a dat tensiune pentru ca s-a derulat in timp record.

Regretati perioada de jurnalism de politica externa?

Partial, da. Pentru ca am facut ce mi-a placut. Mai regret si o anumita lejeritate a programului. Esti trimis la Washington, la Ierusalim, la Beijing, produci o stire si raspunzi doar pentru ea. Te reprezinta. Faptul ca porti raspunderea mai multor oameni atarna mai greu decat sa ai doar grija ta si a muncii tale. In momentul de fata, coordonez 140 de oameni, dintre care 45 sunt pe partea editoriala.

Nasterea proiectului a durat doar doua luni si a presupus o investitie de sub un milion de euro. Cum au decurs lucrurile?

Eu am inceput sa lucrez la acest proiect in ianuarie. Mai aveam inca in derulare o emisiune saptamanala la TVR, pe politica externa, proiect demarat in toamna lui 2005. Desi primisem propuneri inca de cand imi dadusem demisia de la directia de stiri a TVR, am considerat ca am nevoie de o perioada de cateva luni in care sa ma relaxez. Asta e viata. Trebuie sa ai si perioade de refacere a energiilor. Am acceptat acest proiect in ianuarie tocmai pentru ca era o provocare, era ceva nou pentru Romania, existau pareri contradictorii: ca nu exista piata in Romania pentru genul acesta de canal TV, ca nu exista public si nevoie… Ca sa ma lamuresc cat mai bine am fost la Reuters, la CNBS Europe, la Bloomberg. Ma interesa relatia dintre ei si piata pe care o au. In ianuarie si februarie am lucrat numai la proiectul scris, impreuna cu un grup restrans de oameni si cu un prieten al meu de la Londra care lucreaza pentru Associated Press. Din martie, ne-am apucat de construierea echipei, de amenajerea studiourilor. A fost o lupta contra cronometru, deoarece promisesem lansarea la 1 mai. Nu ne puteam permite sa amanam lansarea, deoarece conceptul nostru s-a bazat pe deschiderea fata de piata. E din nou vorba de credibilitate. Cu doua saptamani inainte sa lansam postul "on air", am ridicat deja semnalul si am lansat conceptul "nasterii unei televiziuni live": camerele de supraveghere din newsroom si din studio au aratat lumii cum se fac probele, cum se fac sedintele in redactie, cum se asambleaza studioul, plasmele, cel mai mare "video wall" din Romania. A fost un soi de "Big Brother".

Ce a insemnat, din perspectiva dv., constructia echipei?

Toata echipa editoriala e luata din piata, om cu om. Majoritatea lor nu au facut in viata lor televiziune. Sunt ziaristi de presa economica, foarte putini pe piata. M-am ocupat personal de recrutare. Am adus, cred eu, cea mai puternica echipa de ziaristi economici din Romania. Am avut la dispozitie aproximativ o luna ca sa le demonstrez ca pot face televiziune. Recrutarea nu a fost foarte usoara. Ganditi-va ca majoritatea aveau un nume in zona in care lucrau, aveau salarii bune, erau asezati confortabil in locurile lor. Pentru ei, televiziunea era o provocare. Cred ca multi s-au gandit daca nu vor face fata ca la cea scrisa. Optiunea lor era majora. Presiunea a fost si asupra mea. Pentru fiecare om pe care l-am recrutat nu a fost zi in care sa nu ma gandesc ca i-am schimbat viata. Nu aveam voie sa-i dezamagesc. Trebuia sa le demonstrez ca proiectul acesta merge, ca va fi de succes.

Ce ati cautat la ei, in afara de specializarea economica?

Conditia principala a fost sa creada in proiect. Daca ar fi venit numai pentru bani sau ca sa schimbe ceva in viata lor, s-ar fi vazut. Esential este cu cata forta si bucurie vin la serviciu, cat de des au propuneri, cat de implicati sunt si cum cauta feedback in piata, cat de mult ii intereseaza calitatea si urmarile a ceea ce fac. Deosebirea intre presa scrisa si televiziune consta in aceea ca, daca la prima, fiecare isi scrie articolul lui si gata, aici poti sa scrii ceva foarte bun, dar daca nu esti sustinut de echipa (de producator, de packager, de regizor, de editorul de montaj) produsul nu iese pe sticla la calitatea la care l-ai gandit. E o munca de grup, de echipa. Iar un grup nu poate sa functioneze daca nu exista emulatie. Mi-am dat seama ca ea a existat abia dupa lansarea proiectului. Pentru ca sa lansezi in patru luni un post de televiziune de business pe o piata pe care nu a existat precedent a fost dificil. Cred ca asta face diferenta intre proiectele reusite si celelalte. Nu e destul sa bagi bani si sa cumperi o tehnica performanta. Oamenii fac, pana la urma, acest produs.

Ce inseamna managementul unui canal TV?

Multe. De la a avea grija de cheltuielile lunare, pana la strategiile de vanzare, strategiile de grila. Inseamna a fi tot timpul atent la ce trebuie sa modifici si ce nu trebuie sa modifici, a-ti asuma raspunderea sa tii un anumit program in grila, chiar daca premisele nu sunt favorabile, pentru ca, pana la urma, raspunderea pentru tot proiectul managerul si-o asuma. Poate sa aiba cei mai buni sfatuitori…

Aveti sfatuitori?

Echipa editoriala… Este constiincioasa, matura, cu ea ma sfatuiesc permanent. Nu poti stapani toate domeniile. Poti cel mult sa pricepi cate ceva, dar nu poti sti tot. Trebuie sa fie oameni in care sa ai incredere ca isi fac treaba constiincios. Altfel, ajungem la paradoxul paznicului. Pe el cine il pazeste? Oamenii sunt incarcati moral de codul nostru deontologic. Fiecare stie ca vine la serviciu ca sa faca acest produs cat mai bun. E vorba de performanta. Sa se implice editorial, in partea de strategie, in asa fel incat sa fie multumit de ceea ce iese pe post. Trebuie sa fii mandru, si ca sa fii mandru trebuie sa te implici. Nu ajunge sa te uiti si sa spui ca nu-ti place. Trebuie sa faci parte din intreg.

Ce instrumentar folositi in management?

Audienta acestui canal nu poate fi masurata. Este un specific al tuturor canalelor de business. Pentru ca targetul meu, oamenii activi, cu bani, nu accepta "people meter" in casa. Va imaginati un presedinte de banca sau un director de divizie intr-o multinationala raspunzand la intrebari de genul: "Esti in fata televizorului? La ce te uiti? Cine se mai uita din casa la televizor?", pentru ca la sfarsitul anului sa primeasca un prajitor de paine?! Acest target nu are vreme de focus-grupuri, de sondaje. Singura noastra posibilitate este o masurare calitativa a targetului, bazata pe feedback. Dar pentru noi e inca devreme pentru asemenea masuratori, nu avem decat opt luni de viata. Trebuie ca postul sa se aseze, ca lumea sa se convinga, ca sa poti incepe sa-i intervievezi.

Nu e prea pretentioasa declaratia dv. ca in Romania nu exista inca o comunitate de afaceri si ca Money Channel vrea sa o creeze?

Nu o creeaza Money Channel. El poate sa devina unul dintre ingrediente. In momentul actual, nu putem vorbi despre o comunitate de afaceri, ci despre o suma de indivizi cu propriile lor interese. Tine tot de maturizare, de timp. In momentul in care comunitatea de business va reactiona "in corpore" la anumite decizii ale Guvernului, atunci se va putea vorbi despre o comunitate. Ei trebuie sa constientizeze ca exista anumite momente in care trebuie sa fie uniti ca sa se impuna. Noi ii punem fata in fata. Acest canal este urmarit de oamenii de afaceri si de clientii lor. Cand pe ecran se afla un om de afaceri, concurentii lui si toti oamenii lor deschid televizorul si il urmaresc. Pentru ca televiziunea iti ofera o dimensiune in plus. In general, la postul acesta se uita cei care iau decizii. De aceea, totul este live. Este urmarit in general pe "mute", in birouri. Numai in momentul cand ceva scris pe burtiera sau un personaj atrage atentia, se da tare sonorul.

Cum sunteti ca manager?

Nici sever, nici prietenos, nici cald si nici rece. Sunt foarte firesc. Foarte corect. Nu iau decizii emotionale: nu dau afara si nu angajez pe cineva la nervi, cu emotie. Asta se invata tot in timp.

Dar va enervati vreodata?

Ganditi-va ca e vorba de cateva zeci de oameni care transfera asupra ta si succesele, si greselile. Ca manager, trebuie sa fii in stare sa accepti acest lucru. Asta este meseria noastra. Emisiunile live nu-ti permit sa fii o zi bun si trei slab. Lumea te sanctioneaza. Cu cat speranta celor din jurul tau e mai mare, cu atat esti mai dur sanctionat. E ca la gladiatori.

Declaratia dv. de intentie sta sub semnul obsesiei pentru performanta. Spuneti ca zi de zi ar trebui sa cantarim daca am castigat sau am pierdut. Dv. ce ati castigat si ce ati pierdut?

Am castigat incredere in mine, o pozitie si o cariera de care ma bucur. In general, am avut norocul de a ma duce la serviciu cu placere si de a fi in stare sa aleg. Cred ca asta tine foarte mult de puterea interioara si de experienta. Ortega Y Gasset, de exemplu, spunea ca diferenta dintre omul-elita si omul-masa este aceea ca primul isi permite sa-si aleaga autoritatea careia i se va supune, in timp ce masa e nevoita sa accepte autoritatea care i se aloca. E foarte important sa-ti permiti sa alegi unde vrei sa lucrezi, cu cine, cum.

Ce am pierdut? Foarte mult din viata personala. Creste copilul si nu stiu cand, regret momente pe care nu le-am trait la vremea lor… Pana la urma e un pret pe care trebuie sa-l platesti. Indiferent ce alegere faci, ai ceva de pierdut, dar ceea ce fac aici imi da sansa si bucuria unei alegeri fericite.