Dr. Beatrice Mahler, doctorul pentru care Medicina este pasiune, iar grija față de omul bolnav, vocație

În ultimii ani, a avut de gestionat una dintre cele mai dificile perioade din istoria contemporană a Sănătății. Împreună cu echipa ei, a muncit până la epuizare, punând binele pacienților mai presus de orice. De acolo, din linia întâi a pandemiei, a ieșit în public ori de câte ori a fost nevoie și, cu mult curaj, profesionalism, decență, a informat, a recunoscut realități, și-a asumat lipsuri îndemnând la calm și la respectarea tuturor regulilor care ne țin în siguranță.

Este vorba despre dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului Național de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, una dintre cele mai echilibrate voci care s-au auzit pe perioada pandemiei.

Astăzi, dr. Mahler confirmă ceea ceea ce am resimțit cu toții, faptul că pandemia a presupus o readaptare a noastră, a tuturor, la un nou stil de viață.

Recunoaște că în plan profesional au existat momente dificile, primul dintre ele, în starea de urgență, când a fost necesară reorganizarea activității din spital. A avut de gestionat, de asemenea, și emoțiile echipei, o altă provocare, mai puțin evidentă public, dar cu impact mare. Momentul a adus un val de demisii, un alt val de angajări și multe informații medicale noi, observaționale, fără a fi susținute de date științifice, așa cum era obișnuită lumea medicală. A fost o adaptare din mers, care, practic, a presupus un efort continuu, atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții.

Un al doilea moment dificil a fost cel al valului IV, Delta, care a fost marcat de un număr uriaș de cazuri grave, ce impuneau acțiune rapidă, soluții pentru gestionarea nevoii de locuri în pat, a nevoii de locuri în morgă și, la fel de dramatică, a fost criza de oxigen care, din fericire, a fost depășită cu bine. ”Valul IV a fost cel mai dramatic moment, extrem de greu de gestionat, pentru că, în astfel de situații, prioritatea nu mai ești tu, ci cel de lângă tine, cel care suferă, indiferent dacă este pacient, aparținător sau coleg, iar asta consumă multe resurse fizice și psihice”, își amintește medicul Beatrice Mahler, convinsă că nu vom uita contextul medical și social al acelui moment, deși psihicul nostru va încerca să treacă peste.

Rezistența la schimbare este lucrul cel mai acut resimțit de un lider atunci când are în coordonare o echipă alcătuită din 700 de oameni, spune directorul Institutului ”Marius Nasta”, iar pandemia a impus adaptarea activității în spital, cu fiecare val, prioritizând pacientul COVID-19, ca mai apoi să se impună o nouă modificare pentru a permite accesul pacientului cu boală cronică la servicii medicale. Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, instituția pe care Beatrice Mahler o conduce, a fost în acele zile unul dintre puținele spitale care au oferit ambele tipuri de servicii, cu adaptarea numărului de paturi COVID-19, în funcție de evoluția numărului de cazuri.

Spune că pandemia a pus sistemul de sănătate pe lista de priorități a guvernului, iar aceasta s-a resimțit la nivelul spitalelor, deoarece au avut acces la fonduri pentru investiții în aparatură, a existat posibilitatea angajării de personal printr-o modalitate mai puțin birocratică și a fost posibilă adaptarea serviciilor medicale din spital, fără algoritmul greoi, cunoscut.

Însă, spre îngrijorarea ei, acea perioadă a trecut și acum, în plină tranziție, lucrurile au revenit la sistemul birocratic și ineficient al angajărilor, prin blocarea posturilor, cu repercusiuni evidente asupra activității.

„Ce mă îngrijorează cel mai mult din postura de manager este să nu putem asigura fondurile necesare pentru activitatea zilnică din spital, medicamente, materiale sanitare, consumabile pentru aparatură, dezinfectanți, iar acest lucru este risc major, dacă reformele sistemului de Sănătate nu se produc în ritm alert. Preferința românilor pentru accesarea serviciilor de Sănătate s-a schimbat în perioada pandemiei, un lucru bun, zic eu, însă sistemul nu reacționează în aceeași măsură, iar asta poate aduce în prim plan situații la risc, extrem de neplăcute pentru pacient, aparținători și personalul medical care, oricât ar dori să ajute, nu poate dacă nu are cu ce.”

”Medicina este profesia care te face să valorizezi fiecare moment al vieții tale, pentru că este cu adevărat unic”

Înainte de a fi director, Beatrice Mahler, este medic. Și-a dorit să fie medic din copilărie. Încă din ciclul primar a fost responsabilul sanitar din clasă, așa că ”de mică am spus că mă fac doctor și asta am făcut. Pentru mine, Medicina este pasiune, iar grija față de omul bolnav, vocație”.

Pentru că, spune Dr. Mahler, medicina este profesia care te provoacă să te autodepășești în fiecare zi, este modalitatea în care viața îți spune că sunt multe de făcut și, indiferent de vârstă, mai ai de învățat. Medicina nu face altceva decât să te educe în a valoriza echipa din care faci parte, pentru că ”medicul, de unul singur, nu poate nimic”.

Fiecare pacient este pentru dr. Beatrice Mahler un caz unic în felul său și atunci când legătura medic-pacient se întinde peste ani ”durerea pe care o resimți când pacientul pierde lupta cu viața este mult mai mare”.

Își amintește cazul unei paciente, artistă, o persoană caldă și mereu zâmbitoare, supraviețuitoare a unui cancer pulmonar operat cu ani în urmă, urmat de chimioterapie, radioterapie, o luptătoare deci. ”Avea mai bine de 5 ani de la primul diagnostic – cancerul se consideră vindecat după 5 ani, dacă nu sunt recidive locale, iar doamna nu avea. A venit la control în timpul pandemiei, înainte de valul Delta, era echilibrată”. Din nefericire, a pierdut lupta cu viața ascultând vorbele unui alt medic care a sfătuit-o să nu se pună la adăpost și să refuze vaccinarea antiCovid. ”Frica și sfatul unui medic au decis atitudinea, vorbele mele au rămas fără ecou… Valul Delta a făcut ravagii în viețile noastre, ale tuturor!” spune cu mare regret dr. Beatrice Mahler.

Moartea, marea provocare…

De fapt, ”moartea este marea provocare a acestei profesii” e răspunsul scurt al medicului Beatrice Mahler, pentru că mai mult decât în oricare alt domeniu, moartea este parte a subiectului pe care ei, medicii, îl abordează cel mai frecvent în discuția cu pacienții și aparținătorii. Este o certitudine cu care medicul trebuie să învețe să negocieze și nu poate face aceasta fără ajutorul pacientului din fața sa. Este cuvântul care aduce sentimentul de frică, resimțit profund de pacient, dar și de medici, mai ales în primii ani de carieră. Medicul Mahler a întâlnit oameni care nu mai voiau să trăiască, a întâlnit oameni care, din contră, își doreau cu disperare să mai trăiască un minut, a întâlnit familii care nu acceptau că moartea, într-un anumit moment, este inevitabilă. Crede că cea mai mare provocare, dar și obligație a ei și a colegilor ei este să vorbească cu pacientul despre moarte, în condițiile în care ei fiecare zi și oră le dedică luptei pentru viață. ”Încercăm și uneori reușim să amânăm acel moment pentru pacienții noștri, și credeți-mă, este cea mai mare mulțumire și bucurie a medicului”.

”Adevărul”, de la acest punct pleacă în orice discuție cu pacienții și aparținătorii, pentru că orice promisiune pe care o face pacientului este în limita competenței pe care o are, cu loialitate deplină față de pacient și cu utilizarea tuturor resurselor pe care le are la dispoziție.

Spune că atunci când există dedicare și pasiune nu se văd sacrificiile. Practic, satisfacțiile zilnice ale medicului vin din legătura pe care o realizează cu pacientul, bucuria vine din ajutorul pe care îl poate oferi, din vorba bună și mângâierea pe care o oferă celor care își încredințează viața în mâinile sale. ”Cred că atunci când Dumnezeu te binecuvântează cu acest inegalabil sentiment de recunoștință, pe care îl primești de la omul bolnav, nu poți decât să mulțumești și să îți dorești să oferi tot mai mult. Asta te ajută să mergi mai departe, aceasta este sursa de energie a medicului, care «arde» în fiecare zi.”

Cel mai bun lucru, cel mai dificil lucru

Cel mai bun lucru este echipa în care lucrează, pentru că este un mediu provocator, competitiv, în cel mai constructiv mod, în care pacientul este prioritizat, indiferent de resursele care sunt necesare pentru a-l salva.

Dificile sunt condițiile în care medicii sunt obligați să ofere asistență medicală în România, lipsurile care, din păcate, se răsfrâng ca o nemulțumire directă asupra medicului, deși, de multe ori, ele sunt lipsuri ale sistemului.

Însă nu ar schimba nimic din punct de vedere profesional. I-ar fi plăcut să fie altfel, să poată lucra într-un spital din România cu o infrastructură nouă, pentru că, de multe ori ”pun capul în pământ, când pacienții sunt nemulțumiți de condițiile din saloane, iar asta nu este normal”.