Emanuel Lupșa, ‹rebelul› care aduce siguranța în lume, cu Razele X

La prima vedere, pare ca un om pus pe glume și cu poftă de viață. Nu ai zice că are asemenea înclinații pentru zona de cercetare

A terminat Facultatea de Inginerie Aerospațială, cu specializarea ‹Echipamente și Instalații de Bord›, cu o lucrare intitulată ‹Sistem de antifonare prin metodă acustică›. Un dispozitiv ce preia un sunet (sunetul de motor de avion) și, în timp real, îl suprapune cu inversul său, creând astfel o antifonare activă. Acestei diplome i-a adăugat-o pe cea de Master în Management Aeroportuar, tot în cadrul Facultății de Inginerie Aerospațială, cu tema ‹Sisteme de Scannare cu Raze X în domeniul securității aeronautice›. De data aceasta, folosindu-se de programare, după multe teste efectuate, a demonstrat cum cea mai mare provocare a securității aeronautice ramân încă explozibilii plastici. În prezent, Emanuel este Doctorand și vrea să continue cercetarea și să contribuie la îmbunătățirea sistemelor de scanare și al Managementului de Securitate Aeronautică.

La cei 26 de ani, Emanuel Lupșa este unul dintre puținii români specializați în această ramură a Siguranței, căreia i-a deprins ‹secretele› în contextul cursurilor de pregătire urmate în Statele Unite ale Americii, dar și în Germania și China.

Toată cariera a început cu un pariu…

Emanuel spune că a fost o ‹belea› în liceu, alături de alți doi colegi. “În clasele IX – XI eram mereu în prag de corigență la fizică. Deveneam cel mai smerit om în fața profesoarei de fizică când se încheiau mediile, la final de an. În clasa a XII-a, cum trebuia să ne alegem o materie de profil la care să susținem Bacalaureatul și fiind mai aventuros de fel, am pus pariu cu profesoara de fizică, spunându-i că am să iau cea mai mare notă la fizică din tot liceul. Nici nu m-a luat în seamă, ba chiar mi-a spus că nu îmi va permite să intru în examen, că nu are de gând să își asume vreun risc cu mine. Atunci m-am apucat serios de studiu și ulterior am ajuns să ‹mănânc materia pe pâine›. Am luat 9.60 la Bac la fizică”, își amintește tânărul.

Tot cu titlul de pariu, Emanuel i-a promis profesoarei că se va înscrie la Facultatea de Inginerie Aerospațială. Lucru pe care l-a și făcut, după absolvirea examenului de Bacalaureat.

Și, cu toate că atunci i-a declarat că este ‹nebun›, după cativa ani, când s-au reîntâlnit, cadrul didactic i-a mărturisit acum inginerului că este mândră de el.

Cum a ajuns unul dintre puținii specialiști în Securitate cu Raze X din România

Imediat după terminarea facultății, Emanuel, care pe atunci lucra în programare, a fost contactat de o companie care avea nevoie de un ‹inginer hibrid›, unul care să știe și programare dar să înțeleagă și ingineria sistemelor. A început să îi placă domeniul, pe care ușor – ușor l-a combinat cu pasiunea sa pentru aviație.

Acum, prin prisma lucrării de doctorat, încearcă, alături de profesorul coordonator, să ajungă la un rezultat asupra detecției cât mai exacte a explozibililor plastici.

“Securitatea în aviație este pilonul principal în desfășurarea activității. Dacă alți factori, cum ar fi starea meteo, sa zicem, pot fi prevăzuți, în domeniul Securității lucrurile nu sunt chiar așa. Orice obiect sau orice persoană poate reprezenta un posibil pericol. De curând, am participat la o întrunire de Securitate în aviație și chiar vorbeam cu cei de acolo că, deși zilnic întreținem, îmbunățim și dezvoltăm sistemele de Securitate, acestea nu sunt niciodată suficient de eficiente. Terorismul nu trebuie subestimat. Nu este alcătuit din oameni fara studii, ci din contră, din oameni foarte bine pregătiți – de la chimiști, la ingineri, psihologi. Toți pun bazele unui plan. În plus, arderea tehnologică a sistemelor de Securitate este una foarte mare. Ceea ce astăzi este inovativ, mâine este banal în încercarea de a opri un eventual atac terorist. Lucrarea de doctorat se bazează pe dezvoltarea unui sistem hardware de detecție a explozibililor plastici, în special. Acum sunt la început cu cercetarea însă, peste ani, când o voi finaliza, voi putea să revin cu un update”, spune Emanuel.

Fiecare meserie își are riscurile ei. Care sunt ele, în cazul de față?

Trecând peste răspunderea pe care și-o asumă specialistul în Raze X asupra funcționării sistemului, bolile profesionale sunt aproape inevitabile.

În ceea ce privește bolile profesionale, pentru că se lucrează cu generatoare de raze X, chiar dacă în doze admisibile și cu mult sub standardele de alarmare, predispoziția la un incident este una foarte mare. “Lucrezi cu o energie pe care nu o vezi, nu o simți, nu o înțelegi. Dacă nu îți faci treaba cum trebuie și nu respecți anumite protocoale sau nu ești atent la modul în care îți desfășori activitatea, există riscul de a te expune, fără să știi, la o doză semnificativă de radiație. Pe moment nu te afectează, dar în timp poate fi chiar și letală.

Radiațiile pot genera nenumărate probleme de sănătate, cele mai des intalnite sunt: cataracta, arsuri ale țesutului sau chiar cancer”.

Emanuel este însă optimist și crede că, atâta timp cât totul se face după regulile clar stabilite, nici riscurile la care se expune nu sunt un pericol.

În viață, important este să nu regreți…

Emanuel Lupșa se regăsește în versurile maestrului Dinică – ‹Vagabondul vieții mele›. Este nonconformist, a ales să trăiască în permanență sentimentul de împăcare cu munca făcută și să aibă libertatea de a alege. Iar timpul și situațiile întâlnite i-au oferit învățăminte pe care le respectă întocmai, căci ele îl ghidează mai departe.

“Omul nu are nevoie de foarte multe lucruri să trăiască: hrană, apă, aer și un vis. Visul e cel care ne conturează caracterul, cel care ne formează. Am învățat să nu distrug visul nimanui și dacă nu îl pot ajuta să și-l împlinească, măcar să îl susțin. Ca orice om, am dat-o în bară, dar am fost și aplaudat. Experiențele și oamenii din jur m-au facut sa fiu un ‹rebel›. Să iau decizi și să fac pașii în viață relaxat. Am și regrete, am și realizări, lucruri de care sunt mândru. Toate acestea definesc o libertate a mea, libertate care se întinde până la libertatea celuilalt om. Am învățat să nu judec libertatea altui om și să o respect. Am avut norocul, pot spune, de a fi lăsat în pace și libertatea de a alege. Deși familia s-a uitat ciudat la alegerile pe care le-am făcut, de-a lungul timpului, m-a susținut. Bune sau rele, au fost alegerile mele și a fost mai bine așa, pentru că dacă probabil le luam influențat de cineva, aș fi avut tendința omenească și firească de a da vina pe celălalt. În viață pierzi, câștigi, descoperi răspunsuri la multele întrebări, însă important este să nu regreți”.

foto: facebook