Interviu cu Arian Notrețu, sportivul paralimpic de 12 ani: „Eu aș vrea ca lumea să vorbească despre mine ca fiind un om care refuză să piardă”

Am spus în repetate rânduri că pentru mine, persoanele cu dizabilități care își depășesc limitările fizice sunt adevărate exemple de lideri. Deși imobilizați, mulți dintre ei sunt mult mai activi, mai cu picioarele pe pământ decât majoritatea celorlalți, privilegiații care stăm la propriu pe picioarele noastre și ne văicărim din orice. Sunt printre cele mai verticale persoane pe care le știu, deși verticalitatea lor fizică e pusă la grea încercare.

Cu atât mai mult mă impresionează cei care depășindu-și handicapul fizic, fac sport și înregistrează chiar performanțe notabile în competițiile paralimpice. Iar unii sunt copii ale căror tenacitate și reziliență mă învață mult mai multe decât toate cărțile de dezvoltare personală citite până acum. După ce am citit despre activitatea lui Arian Notrețu, în Campania #Nicioscuza, l-am rugat să ne povestească mai multe despre experiențele prin care a trecut.

Pentru mine nu există „nu mai pot”, ci „nu m-am concentrat suficient”.

Cum se desfășoară viața ta de fiecare zi?

Mă trezesc la ora 06:00, urmând că la ora 7:00 să am primul antrenament, care durează aproximativ 2 ore, apoi vin acasă, mă pregătesc pentru școală și plec la ora 11:30. Încep orele la ora 12:00 și stau la școală până la 18:00, dar în zilele de luni, miercuri și vineri am câte două antrenamente (unul dimineață și unul după-amiază, la ora 15:00). După ce vin de la școală, mănânc, iar apoi îmi pregătesc temele pentru următoarea zi.

Ce te motivează cel mai mult în sportul pe care îl practici?

Cea mai mare motivație pe care o am practicând acest sport este dorința urcării pe podium, dat fiind faptul că muncesc foarte mult pentru a ajunge acolo.

Care a fost cea mai potrivită încurajare pe care ai primit-o vreodată?

Nu pot spune că a fost o anumită încurajare care m-a impresionat în mod excepțional. Sunt foarte mulți oameni cărora le mulțumesc pentru toată susținerea și încrederea pe care mi-o poartă.

Care sunt eroii care te inspiră?

Eroul care mă inspiră este Michael Phelps (multiplu campion olimpic la înot). Are o dorința nemaivăzută de a câștiga și de a învinge orice competiție. Urmărindu-l, mă simt foarte motivat!

Ce le-ai putea spune copiilor de vârsta ta care refuzăsă facă sport, mișcare, doar fiindcă le este lene?
Copiilor care nu fac mișcare le pot spune că sportul este obligatoriu în viață. Aici nu mă refer doar din punct de vedere al sănătății. Sportul te „educă” și prin acest mod îți oferă încredere în tine.

Care e cea mai mare dorința a ta?

Să pot reprezenta România la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020.

Copiii de vârstă ta, perfect sănătoși, perfect întregi sunt atât de hiperprotejați, încât se plâng din orice efort. Tu cum reușești să treci peste toate obstacolele?

În primul rând, eu nu mă consider o persoană mai diferită față de ceilalți oameni/copii. De fapt, nici un sportiv paralimpic nu se consideră diferit față de ceilalți. Eu prefer să ne numim „mai puțin norocoși” dintr-un anumit punct de vedere. Aceste probleme pe care le avem nu fac decât să ne ambiționeze să obținem rezultate cât mai bune.

Care este trăsătură ta de caracter care îți place cel mai mult?

Ambiția și încrederea pe care le am în mine.

Care este cea mai mare neîmplinire a ta?

Eu nu am nici o neîmplinire. Merg pe premisa că tot ceea ce nu te omoară te face mai puternic.

Care este deviza care te face să mergi mai departe?

Deviza după care merg este: în viață nu există „nu vreau” și „nu pot”.

Cum treci peste momentele în care spui „nu mai pot”?

Momentele în care eu spun „nu mai pot” nu există. La fiecare antrenament sau concurs trag de mine cât pot de mult. Nu există „nu mai pot”, ci „nu m-am concentrat suficient”.

Care este starea ta de spirit obișnuită?

Starea mea de spirit obișnuită este una pozitivă.

Ce crezi tu că înseamnă un lider?

Pentru mine, un lider înseamnă un om foarte echilibrat care știe ce își dorește și nu renunță până nu obține.

Cum ai vrea ca lumea să vorbească despre tine?

Fiecare om are opinia sa și are dreptul să spună ceea ce crede, bun sau rău. Eu aș vrea că lumea să vorbească despre mine că fiind un om care refuză să piardă, indiferent de miza pe care o are.

Nivelul de sedentarism în România este foarte înalt: doar 6% dintre români practică sport cu regularitate, iar 61% nu fac sport deloc, conform datelor 7card. De fiecare dată, ne găsim scuze să nu facem sport, fie că nu ne place sau pretextăm că nu avem timp.

Un excelent exemplu sunt sportivii cu dizabilități, care în ciuda dizabilității, fac sport de performanță. Toți acești sportivi paralimpici au semnat un manifest prin care promit că renunță la scuze. Campania este susținută de JYSK, în contextul în care este sponsorul oficial al Comitetului Național Paralimpic.