Jurnalist în România, creator de “poveşti dulci” în Olanda

A plecat la dorinţa soţului său, pentru a le oferi o viaţă mai bună copiilor. Nu aveau în Olanda nici rude şi nici vreo ofertă de muncă. Au avut doar nişte economii şi curajul de a lua-o de la capăt, pentru copiii lor.

“ Copiii erau mici”, ne povesteşte Lavinia Tănase. “Unul avea opt luni, celălalt doi ani şi jumătate. Au deschis, practic, ochii în societatea olandeză, dar am avut grijă permanent să-şi amintească cine sunt şi de unde vin. Rădăcinile sunt cele care ne ţin prinsi de ceea ce numim identitate. De aceea îmi port iile cum prind ocazia, sunt cartea mea de vizită în lumea olandeză”. “ De unde vii ? ”, e întrebată deseori iar ea abia aşteaptă să le povestească.

“Am găsit în mine forţe nebănuite, legate direct de identitatea mea românească, de străbuni, de credinţa lor, de ce-am învăţat de la ei. Forţe din structura mea interioară. Am învăţat, de fapt, să văd frumuseţea lumii şi mai ales, s-o admir cu ochiul minţii, cum spunea Platon”.
Lavinia crează « poveşti dulci » dar viaţa lor în Olanda nu a fost de la început numai lapte şi miere. Poate şi pentru faptul că ea nu îşi găsea locul.

“A fost un refuz din partea mea, un refuz de a mă adapta, care m-a ţinut vreme îndelungată într-un fel de capsulă a timpului. Însă, fără să-mi dau seama, vrând-nevrând, cu paşi mici, nesiguri, aşa cum un copil păşeste în viaţă, am început să asimilez elemente din cultura olandeză, am interacţionat cu oamenii de aici, am învăţat de la ei. Lucrul cel mai minunat care mi s-a întamplat a fost să mă RE-GĂSESC”, spune Lavinia.

Aşa a luat naştere Cakes‘n Buttons, un proiect inedit. Pentru că iubeşte mâncarea în toate formele ei. Găteşte şi-i învaţă pe alţii, să gătească. Este ambasador al unui stil de viaţă sănătos, acreditat de Primaria Haga şi GGD (Municipal Health Department Community Health Services).

Da, în Romania a trăit mirajul succesului, a avut un job frumos, a făcut lucruri care-i plăceau, a luat un premiu APTR pentru reportaj şi părea că acela este drumul, dar n-a fost aşa. Lavinia Tănase trăieşte împreună cu familia ei departe de o Românie tumultoasă şi plină de neprevăzut. În Olanda a găsit răgazul şi liniştea să-şi descopere pasiunea care i-a schimbat viaţa.
“Îmi place să gătesc, în aceeaşi măsură în care îmi plac fotografia şi cărţile. Activitatea mea e de fapt, o îmbinare a tuturor elementelor acestora. Şi îmi place să cred că am un produs autentic”.

În momentul de faţă Lavinia îşi scrie lucrarea de doctorat.
“ Acum sunt cu un picior în Olanda şi cu celălalt în Franţa. Îmi scriu lucrarea de doctorat în comunicare, cu un subiect legat de istoria gastronomiei. Spuneam la un moment dat că sunt un creator de poveşti dulci, vând dulciuri şi povestea lor transpusă într-un mod foarte personal. Pe măsură ce trece timpul, îmi dau seama că, de fapt, mă îndrept spre un produs cultural. Veţi vedea în ce sens ! ”, afirmă Lavinia.

Oportunităţile de dezvoltare, carieră şi afaceri în Olanda

“Eu nu-ţi pot spune decât subiectiv cum văd lucrurile, în funcţie de experienţa personală de până acum, ca locuitor al Olandei. Îmi place să trăiesc aici ! Depinde foarte mult de tine. Dacă îţi vezi de treaba ta, pe care o faci bine, îţi merge bine. Soţul meu se ocupă de o galerie de artă în Amsterdam. Eu fac ce-mi place, pe cont propriu. Da, am plecat de la un Răsărit paternalist (mi-a plăcut termenul ăsta, abia l-am învăţat de la unul dintre prietenii mei buni din România cu care vorbesc adesea) pentru a trăi într-un Apus ce încurajează antreprenoriatul şi libera iniţiavă ”.

Ceea ce i se pare minunat Laviniei în Olanda este încurajarea cetăţeanului.
“ Ai idei frumoase ? Te sprijinim ! Ăsta-i spiritul olandez aşa cum l-am întâlnit eu. Ok, daca te temi de excesul de reglementare, de legi clare şi bine aplicate, atunci nu-i locul potrivit să traieşti aici. Oportunităţile ţi le faci tu, statul te ajută ! ” spune fosta jurnalistă.

Lavinia spune că trebuie să arăţi că ştii să faci ceva, pentru ca ei să te ajute. Creativitatea este un atu.
“Acum doi ani îmi ofereau 10.000 de euro nerambursabili pentru deschidere. Vorbesc de cei care se ocupă de cartierul în care locuiesc. Poţi cere şi mai departe sprijin şi poţi primi şi mai multi bani în funcţie de viabilitatea proiectului”.

Lavinia povesteşte că olandezii au pus-o în contact cu ceilalţi afacerişti din zonă, proprietari de hoteluri cu care ar fi putut colabora, unde ar fi putut livra prăjituri şi cu cei care închiriau spaţii, în caz că voia să-şi deschidă ceva, fără a plăti nimic în schimb pentru consultanţă.
“ Sunt toţi legaţi cumva şi se ajută între ei.”

Fosta jurnalistă crede că nu este încă pregătită să se extindă.
“Acum am altele de făcut, doctoratul, să mă ocup de educaţia copiilor, nu aş avea timp fizic să mă ocup de o cafenea. În plus, îmi gestionez eu timpul cum am nevoie şi cu ce doresc să fac. Săptămâna trecută am primit patru comenzi şi le-am refuzat. Deocamdată sunt foarte ocupată cu lucrarea de doctorat. Am libertatea asta de care nu mă pot lipsi deocamdată şi iau doar comenzile care mi se potrivesc. Voi avea în curand o întâlnire cu un cuplu din Belgia. Vor veni pâna la Haga pentru că vor să le fac tortul de nuntă” spune Lavinia.

Pasiunea pentru gătit şi-a descoperit-o înainte de a ajunge în Olanda, însă aici i-a dat contur şi a avut timp să exploreze gastronomia dintr-o altă perspectivă. Lavinia se pregăteşte pentru a face pasul cel mare, care va veni atunci când se va simţi pregatită. Pentru asta a făcut cursuri la o şcoala renumită din Paris.

“ Am făcut un curs de „dulcegării”. Am lucrat într-o săptămană 40 de entremets-uri franţuzeşti ale Casei Lenotre. Prăjituri extrem de fine şi foarte greu de realizat. Am avut un chef excepţional, care ne-a dus prin toate gusturile şi senzaţiile. Eram 12 oameni în echipa din care am facut parte. Şi ne-a întrebat pe fiecare de ce suntem acolo. Foarte puţini erau patiseri de meserie, cei mai mulţi veneau din companii mari, având funcţii mari şi pasionati de mirajul asta gastronomic, se pregăteau să-şi schimbe meseria şi să-şi urmeze inima“. Lavinia Tănase spune că atunci când cheful a întrebat-o ce vrea să obţina în urma cursului, explicaţia ei l-a uimit.

“ Eu meşteream deja prăjituri, dar voiam să fac acest doctorat şi aveam nevoie să înţeleg, înainte de toate, ce înseamnă din punct de vedere strict tehnic acest proces. Ca să aflu de ce bucătarul medieval era, în aceeasi măsura, medic şi maestru în bucătărie. „ Voila ! “ a spus mândru chef-ul. Câte-aveam să aflu acolo şi mai apoi, în biblioteca facultăţii din Montpellier ! ”, povesteşte Lavinia.

Legat de şcoala din Paris, costurile au ajuns la aproape 3000 de euro, pe care spune că i-a recuperat şi cheltuit din nou pe ceea ce-i aduce satisfacţie. Un an mai târziu a repetat experienţa, în acelaşi loc, dar la un curs cu o altă temă.

Lavinia nu găteşte prăjituri. Ea face opere de artă, de o fineţe care vine din interior. Foloseşte ca ingrediente de bază produse organice.

“ Folosesc zahăr de cocos, făină de spelt, nuci de diverse tipuri, ulei de cocos, produse organice, în general. În ultima perioadă am făcut foarte multe dulciuri raw, pur si simplu aşa s-a intamplat să mi se ceară si asta ma bucura foarte tare. Clienţii mei sunt oameni cu un stil de viaţă sănătos, care deja ştiu ce presupune un astfel de produs. Dar in aceeasi masura vin si oameni care vor sa schimbe ceva in alimentatia lor si isi doresc sa incerce dulciuri raw. La aceasta categorie de clienti, produsul nu este suficient, este nevoie si de educatie in acest sens. Imi place sa le povestesc si lor le face placere sa asculte. De asemenea, categoria care-mi place mie cel mai mult ii are ca protagonisti pe acei clienti care vor, pe langa un tort sanatos, un produs realizat artistic, un produs cu poveste. Se potriveste de minune cu plăcerea mea de a scrie despre mâncare, ceea ce fac acum în lucrarea de doctorat”.

De ce spune Lavinia că ceea ce face este un produs cultural ?

“Spuneam că mă îndrept spre un produs cultural. Ce-am acum în ofertă sunt torturi gustoase, sănătoase, realizate artistic şi, în curând, poveştile lor scrise.”
Ca orice lucru frumos, cere timp şi muncă, multă muncă. Iar Lavinia are infinită răbdare şi poftă de muncă. Crede în paşii mici şi-i place să se bucure de momente. Acelea în care face fotografii, în care se infioară la un rând citit dintr-o carte, iar cea mai mare satisfacţie este bucuria oamenilor când gustă din ceea ce ea găteşte. “Bucuria de a crea este nemarginită.” Pe lângă hobby-ul său, Lavinia îsi face timp să predea lecţii de limba română copiilor care vin din familii mixte româno-olandeze sau chiar din familii cu ambii părinţi români. Face asta de doi ani iar iniţiativa aparţine unor români care au cooptat-o în acest proiect frumos ce se dezvoltă pas cu pas. “Eu mă ocup de grupa mare de copii (7-10 ani), mai avem o grupă mică şi de curând, una de adulţi, pentru părinţii din famiile mixte, care vor să înveţe limba română. Momentele petrecute cu copiii în acest context sunt speciale. Pentru că, de fapt, ceea ce facem noi acolo are o menire importantă. ”

Păstrarea rădăcinilor, a graiului românesc, bucuria celor plecaţi de a fi împreună într-un context românesc, vorbind limba şi petrecând în comunitate sărbatorile importante, cu copii şi părinti deopotrivă , toate acestea fac ca programul să fie unul de succes.
“Pe aceşti copii, care trăiesc undeva la graniţa dintre două culturi, într-o zonă multiculturală, e adevărat, plină de beneficii, îi îndrumăm spre sufletul lor, românesc. Nu-i întotdeauna simplu, pentru că se întamplă să vină şi copii ai căror părinţi nu vorbesc tot timpul cu ei în limba română dar, pe măsura ce frecventează cursurile, încep să vorbească mai bine româneşte, sunt curioşi să afle despre originea lor, ceea ce ne aduce o mare bucurie”, povesteşte Lavinia.

Lavinia merge şi de două ori pe săptămână la cursuri de olandeză.

“Practic, eu n-am o afacere în sensul pe care-l ştim, deocamdată educaţia copiiilor este mai importantă. Ei cresc şi eu odata cu ei. De aceea sunt foarte selectivă cum aleg să-mi folosesc timpul. Iau doar comenzile care îmi fac plăcere şi nu mă uit neapărat la bani, ci la cum şi ce îmi cere un client. Adică să fie sănătos produsul şi să îmi spună o poveste pe care eu o transpun apoi în ciocolată. Dar să ştii ca am la subsol mese şi scaune, ceşcuţe frumoase, obiecte dichisite, pe care poate le voi folosi în decorarea cafenelei la care visez. Sau poate nu va fi cafenea, ci va prinde altă formă. Dar toate acestea mai au de aşteptat. Se poate întâmpla mâine sau peste 3 ani, habar n-am. Deocamdată am alte priorităţi. ”

Obstacolele de care se loveşte un imigrant

Lavinia Tănase crede că cea mai mare greşeală pe care o poate face o familie care emigrează este să nu se adapteze sistemului. Să nu-l înţeleagă, să-l privească opac, strict prin prisma educaţiei sale şi atât.
“Adaptarea nu înseamnă neapărat îmbraţişarea unei culturi până la dizolvarea propriei tale culturi. Mă refer la o îmbratişare a noului în raport cu cine eşti tu. Ştiu români care s-au mulat pe cultura olandeză, care au ajuns să facă parte din ea de parcă au fost acolo dintotdeauna, asa cum ştiu români care refuză să-i înţeleagă pe olandezi. ŞI totuşi, sunt în ţara lor”.

Lavinia consideră că Olanda este locul potrivit în care să-ţi creşti copiii. Haga, oraşul în care locuieşte, este plin de backfiets-uri- biciclete conduse de părinţi, cu un fel de cutie în faţă, în care sunt plimbaţi dintr-un loc în altul unul, doi, trei sau patru copii. Le întâlneşti la tot pasul. Aşa cum întâlneşti locuri de joacă, şcoli frumoase şi tot felul de instituţii care desfăşoară activităţi pentru copii.

“Aici unul dintre părinţi, în foarte multe cazuri, lucrează foarte puţin, astfel încât să poată petrece timp cu copiii. Olandezii nu ne privesc ca pe o familie venită din România. Pentru ei suntem o familie şi atât. O familie simpatică şi ospitalieră. Avem mulţi prieteni olandezi”.

Lavinia spune că serile libere şi le petrec în compania prietenilor.
“Seara trecută, de exemplu, am petrecut-o la un pahar de vin şi brânză olandeză, cu două prietene românce, una dintre ele iniţiatorul unui festival de film românesc în Haga, foarte bine primit anul trecut, cealaltă este creatorul unui concept frumos, migrationlab, o sufragerie mobilă, cu poveştile migranţilor. Am pus iar ţara la cale pentru anul acesta. Creativitatea şi acest open mind ne-au adus împreună. Şi sunt mulţi astfel de români aici, ceea ce mă bucură. Aşa ne prezentăm noi olandezilor. Şi e bine !”