Managerii din România care aleargă sau înoată pentru a-i ajuta pe alţii
Am vrut să aflăm motivația și transformările prin care au trecut câţiva manageri și directori din România care s-au dedicat unor cauze sociale.
„Lucrurile se mișcă dacă faci valuri”
Cam așa s-ar rezuma explicația Mariei Besnea pentru dubla sa participare la Swimathon, o competiție pe echipe, în cadrul căreia participanții înoată pentru a strânge bani pentru cauzele pe care le susţin.
Maria a avut legătură cu ONG-urile și voluntariatul atât pe plan personal, cât și prin prisma profesională. În trecut s-a ocupat de partea de responsabilitate socială corporatistă (CSR) în cadrul companiilor OMV Petrom și Unicredit, iar în prezent este Corporate & Public Affairs Director la Agenția Dăescu Borţun Olteanu.
A înotat la Swimathon de două ori – prima dată pentru Asociația Învinge Autismul și anul acesta pentru Clubul de Educație Alternativă din Ferentari. „Cauze diferite, echipe diferite, prieteni și oameni dragi în ambele situații“, spune Maria Besnea.
Ea a ales această formă de voluntariat fiind inspirată de forța generată de oamenii implicați în proiect, fie ei organizatori, înotători sau susținători. Maria Besnea mărturisește că o astfel de experiență te transformă: „Energia de acolo îți dă energie suplimentară pentru a rezolva multe alte lucruri.”
O lecție publică de solidaritate
Pe lângă miza socială, participarea la Swimathon înseamnă pentru Maria Besnea și antrenament fizic (o motivație în plus de a se mobiliza pentru un beneficiu de sănătate personal), formarea unei echipe (un element care face mereu comunitatea să se împrospăteze cu noi membri) și strângere de fonduri (un exercițiu de convingere și comunicare publică în care își pune în aplicare tot arsenalul de argumente și relații pentru a strânge bani pentru o cauză).
„Este un proiect care te solicită nu doar fizic, ci îți pune la treabă multe abilităţi pe care, dacă nu le ai, trebuie să le creezi și să le creşti. Swimathonul este un proiect care predă o lecție publică de solidaritate, așa cum o fac și alte proiecte care își propun ca prin implicare voluntară și donații directe să adreseze și să rezvolve chiar probleme complexe“, menţionează Maria Besnea.
Ea se bucură că se poate implica într-un astfel de eveniment măcar o dată pe an, pentru că, din lipsă de timp, voluntariatul se traduce de multe ori într-un act de donaţie.
„Cred că ceea ce m-a adus aproape de Swimathon a fost, în primul rând, comunitatea din jurul proiectului care îmi este familiară după mulți ani dedicați programelor de responsabilitate socială. Îmi lipsește mult interacțiunea directă cu sectorul non-profit și beneficiarii proiectelor lor, interacțiune pe care o aveam aproape săptămânal atunci când mă ocupam de CSR la OMV Petrom și UniCredit Bank. De asta îmi e cel mai dor”, susține Maria Besnea.
Dublă participare la maratonul din Los Angeles
Costinela Drăgan, Sustainability & Communications Manager, KMG International (Rompetrol), face voluntariat încă din liceu. Totul a pornit dintr-o dorință firească, spune aceasta, de a contribui în limita timpului și cunoștințelor la dezvoltarea de proiecte cu impact asupra comunității din care făcea parte.
La nivel „instituționalizat”, ea face voluntariat de mai bine de 11 ani. Era proaspăt angajată la Rompetrol și a început să pună umărul la diverse acțiuni organizate de compania petrolieră. Această implicare cu impact social i-a plăcut extrem de mult, iar în 2009 a preluat coordonarea activităților de sustenabilitate (CSR) din corporație, astfel că pornirea intrinsecă de a-i ajuta pe alții a devenit parte și din fișa postului.
Dar legătura cu voluntariatul nu se oprește la job, căci în continuare susține diverse cauze din domeniul sănătății pe cont propriu.
„Implicarea în acțiuni caritabile a venit firesc, ca un răspuns la multitudinea de nevoi și probleme nerezolvate din diferite domenii. Probleme care nu se rezolvă singure, ci doar prin implicarea susținută a fiecăruia dintre noi”, spune Costinela Drăgan.
Ea se numără printre cei care reușesc să facă o schimbare în bine pentru oamenii din jurul său, atât din punct vedere profesional, cât și personal.
De exemplu, în martie 2018 va alerga pentru a doua oară, maratonul de la Los Angeles pentru finalizarea unui centru socio-medical de la Adunații Copăceni pentru copii bolnavi.
Costinela Drăgan susține că voluntariatul presupune empatie, angajament, dar și o bună gestionare a timpului și resurselor. Beneficiile sunt de ambele părți, iar satisfacția de la sfârșitul proiectului este foarte motivantă și e generatoare de energie pozitivă: „O acțiune singulară, la un moment dat, poate ajuta, dar o implicare pe termen lung este cea care aduce și rezultate sustenabile și afinitate față de beneficiari”.
Ea încurajează pe toată lumea să își aleagă o cauză cu care rezonează și să contribuie la dezvoltarea sau rezolvarea ei. Mai ales că sunt din ce în ce mai multe companii care „adoptă” ONG-uri sau proiecte și investesc recurent. „Iar România are nevoie de astfel de oameni și proiecte pentru viitor”, mai spune Costinela Drăgan.
A lăsat corporația pentru o fundaţie
Mirela Nemţanu a lucrat din 1999 până în 2016 în multinaționale, dar și într-o companie cu acționariat autohton, iar multă vreme s-a ocupat de partea de CSR în organizațiile în care a activat. Însă anul trecut a decis să schimbe barca și să se alăture fundației Hospice Casa Speranței, din poziția de CEO.
Ea face voluntariat de ani buni și consideră că această activitate este un drum cu dublu sens.
„Părerea mea este că voluntariatul ar trebui văzut pe două direcții, cu efecte pozitive majore și chiar cuantificabile. Pe de o parte, prin faptul că prin voluntariat este ajutată cauza socială susținută și se dezvoltă societatea în ansamblul ei. E clar că un voluntar contribuie la a face o lume mai bună. Al doilea efect – care mi se pare la fel de important – este că prin voluntariat ajungi tu de fapt să te dezvolți. Tu, la nivel uman și profesional, ajungi să fii mai bun. Mie îmi place să zic că prin voluntariat contribui la o lume mai bună și tu devii un om mai bun, în esență”, spune Mirela Nemţanu, care se numără și ea printre persoanele care aleargă pentru a obține donații.
Voluntariatul poate fi făcut în multe forme și frumusețea este că nu există restricții de vârstă, profesie, gen sau de statut social.
Mirela Nemţanu a dat un exemplu pe care l-a întâlnit la colegii săi din Marea Britanie. E vorba de o ducesă, care venea și vindea într-unul dintre magazinele lor de tip charity shop, în care cetățenii donează lucrurile pe care nu le mai folosesc, iar mai apoi sunt vândute în folosul comunității Hospice. Săptămâni întregi, doamna respectivă venea acolo, lucra cot la cot cu toți, fără să se fi știut că e ducesă – s-a aflat după ceva vreme. Avea 70 de ani, era extrem de implicată și atentă, mai povestește Mirela Nemţanu.
Un alt exemplu e dat de o fetiță de cinci ani, tot din Marea Britanie, care a vândut la şcoală prăjiturelele făcute de mama ei, în beneficiul Hospice.
„A strâns 10 lire, dar mie mi s-a părut absolut impresionant că acea fetiță care nu a fost niciodată în România strângea bani pentru niște copii bolnavi dintr-o țară străină ei”, punctează Mirela.
„Voluntariatul te ajută să îți formezi o nouă perspectivă asupra tuturor lucrurilor din viața ta”
„L-am întrebat cum pot fi de ajutor și uite-așa am ajuns să alerg la un maraton pentru a strânge donații în folosul acestui proiect”, mărturisește Tim Wilkinson.
La acea vreme, el lucra deja în țara noastră de patru ani, iar acest lucru l-a ajutat să devină mai conștient de faptul că este nevoie ca mediul privat să ajute sectorul ONG-urilor din România.
Voluntariatul i-a adus un sentiment de pură împlinire.
„Când depui efort pentru cineva care chiar are nevoie de ajutor, îți dai seama că ajungi să echilibrezi mai bine viața personală și timpul liber cu profesia. În plus, ai o nouă perspectivă asupra tuturor lucrurilor pe care le faci”, precizează Tim Wilkinson.
El susţine că, grație acestor activități, a avut ocazia de a cunoaște oameni extraordinari, ale căror povești reprezintă adevărate izvoare de inspirație.
Cât despre lucrurile pe care le înveți și le deprinzi ca voluntar, el susține că dobândești anumite abilități legate de a găsi tot timpul metode noi de strângere de fonduri, îți dezvolți creativitatea și te ajută să îți depășești limitele.
„Sunt lucruri pe care le transpui apoi în tot ce faci, inclusiv la job”, încheie Tim Wilkinson.
Articol preluat din numărul 243/decembrie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.