Managerul politic, omul din umbra politicienilor

Este absolventul unui master în Managementul Comunicării la Universitatea din Australia de Sud, al unei burse Soros la Universitatea din Oxford, doctorand la SNSPA, autor al unei cărți despre Tarkovski, și are în spate peste 22 de ani de strategie în comunicare și politică. Partide și importanți lideri politici din Romania dar și din Australia și Republica Moldova au apelat la skills-urile pe care Mihai Vacariu le practică cu măiestrie în politică.

Ce este un manager politic?

Managerul politic este individul care gestionează activitatea politică a unui om sau a unui grup de oameni care activează în această zonă. Echipa noastră se ocupă de consultanță pe mesaje și strategie, programe politice și administrative, dar și de coordonarea întregii campanii, adică de managementul voluntarilor implicați, al candidaților, evenimentelor, negocierile, etc. Cam tot ceea ce ține de o campanie electorală.

Cât de grea este cariera de make-up verbal a unui politician?

Unii politicieni au un talent nativ în a ține discursuri și chiar și o imaginație extraordinară în a găsi răspunsuri surprinzătoare când sunt puși în anumite situații mai mult sau mai puțin dificile. De la acei politicieni chiar și noi învățăm câte ceva. Alții sunt mai rigizi, mai puțin obișnuiți să vorbească în public, iar unora le și displace. Este mai greu de lucrat cu ei și abordăm de la caz la caz diverse strategii. În general, nu încercăm să-i schimbăm ci să folosim punctele tari ale fiecăruia.

Din experiență pot să vă spun că aproape toți politicienii și managerii de top cu care am lucrat sunt persoane inteligente, determinate și care știu exact ce vor. Nu poate să vină un consultant să le ,,dicteze” ce să facă. Ar fi oricum o strategie ineficientă.

3. Cât din ceea ce vorbește un politician este discurs propriu și cât sunteți voi?
Putem spune că vorbiți voi pentru ei? Sunteți priviți vreodată ca ”cei care mint pentru politicieni"?

Din nou, diferă de la caz la caz. Dar avem un principiu: întotdeauna cerem politicienilor cu care lucrăm să spună și să facă ceea ce am face noi dacă am fi în locul lor. Niciodată nu încercăm să facem din alb, negru. Adesea politicienii ne cer să găsim tot felul de artificii cu care să iasă în evidență sau cu care să șocheze. Noi le spunem că cel mai eficient (cea mai nouă găselniță, cum spunea cineva) este să spună adevărul. Poate pare paradoxal, însă de cele mai multe ori spunând adevărul și fiind natural obții cele mai bune rezultate. Însă, într-o lume în care domnește nenaturalul, ca să folosesc un eufemism, nu este ușor să îi convingi pe oameni că aceasta este calea de urmat.

Există vreo diferență în modul cum se comportă politicienii în viața de zi cu zi și felul în care se comportă în lumea politică?

De multe ori politicienii provin din mediul de afaceri. Principiile care guvernează lumea afacerilor diferă total de cele care guvernează lumea politicului. Nu de puține ori am fost surprinși să vedem cât de practici și profesioniști sunt unii politicieni în domeniul în care activează și cât de ,,rupți de realitate” (în sens politic) pot fi.

Care a fost cea mai mare provocare din cariera ta? Dar cel mai mare succes?

Provocări au fost mai multe. De cele mai multe ori, consultanții sunt ca doctorii sau avocații: li se solicită ajutorul când este o nevoie presantă, când sunt în stare de urgență. De aceea majoritatea cazurilor sunt provocări. Campanii de succes au fost de asemenea mai multe. Printre cele mai plăcute: când am câștigat în ’92 cu Simirad, la prima sa candidatură la primăria Iașului, în fieful FDSN-ului de atunci și cele două campanii câștigătoare la limită cu Michael Harbison ca primar al orașului Adelaide, capitala Australiei de Sud. Dar am avut multe victorii și cu liberalii de la noi, victorii surprinzătoare pentru ei.

Ce se întâmplă atunci când clientul pierde o anumită competiție? Vi se transferă responsabilitatea vreodată?

Prin cărțile de management și marketing politic se găsește o glumă de genul: ,,Dacă se câștigă alegerile, atunci e datorită candidatului, care e cel mai bun, cel mai deștept și cel mai frumos. Dacă se pierd alegerile, e din vina consultantului”. Strategia generală și deciziile majore într-o campanie nu se concep și nu se iau niciodată doar de către consultanți sau doar de către candidat; sunt rezultatul unui întreg șir de cercetări, negocieri, dezbateri și, de cele mai multe ori, se iau deciziile care sunt relativ corecte la acel moment, în acel context și având acces la anumite date.

Nu am fost în situația ca după o campanie electorala să ni se spună (sau să spunem noi) că am fi putut face cutare și cutare lucru care ar fi schimbat semnificativ rezultatul. Încă înainte de campania electorală, noi convenim cu candidatul că nu garantăm succesul unei campanii, însă garantăm că vom face tot ceea ce este posibil pentru a câștiga. Avem cunoștințele și experiența necesare pentru a realiza acest lucru și nu am avut niciodată reproșuri în acest sens. Când m-a angajat primarul Michael Harbison ca strateg de comunicare i-am spus ca nu ii voi garanta că va câștiga alegerile din nou. El mi-a dat un răspuns care surprinde întreaga noastră abordare: ,,Scopul nu este să câștigăm, ci să facem tot ce se poate face pentru a câștiga”.

Care e cea mai mare satisfacție în această meserie?

Se spune adesea că politicienii uită cine i-a ajutat însă, exact ca și liderii unei companii, ei știu și țin minte foarte bine care a fost rolul fiecăruia într-o campanie, chiar dacă nu o recunosc în mod direct. Poate cea mai mare satisfacție pe care am avut-o in meseria asta a fost in seara când am câștigat, in 2003, cu Michael Harbison, prima campanie pentru primăria orașului Adelaide, la un scor extrem de strâns si când Michael mi-a spus: ,,Mulțumesc prietene, fără tine nu aș fi câștigat!”

Acceptați clienți cu a căror ideologie nu va identificați?

Unii dintre noi au fost implicați în politică (la Partidul Alianței Civice, sau PNL) și avem anumite convingeri. Am făcut multe campanii din convingere, pentru o cauză sau un crez (foarte posibil ca acea convingere să fi fost doar a noastră, nu și a politicienilor, însă ne-am văzut în continuare de treabă).

Cred că nu am fi eficienți dacă am face, de exemplu, campanie pentru un partid de stânga. Noi suntem, de fapt, uneori mai mult politicieni decât consultanți. Sau și una și alta. De multe ori chiar trebuie să facem și strategii de guvernare (locale sau naționale) pentru candidații cu care lucrăm. S-a întâmplat să ni se ceară să concepem un program de guvernare pentru un partid aflat la putere. In aceasta privință, avem un avantaj: am locuit peste 7 ani in Australia si am lucrat câțiva ani ca strateg al primarului din Adelaide. Am lucrat in interiorul unuia dintre cele mai eficiente și mai puțin corupte sisteme administrative si politice din lume. Încerc adesea să mă raportez la acel sistem când caut soluții pe probleme politice și administrative.

Povestiți-mi o întâmplare palpitantă. O situație critică prin care ați trecut, în care socotelile de acasă nu s-au potrivit cu cele din târg.

Sunt multe care nici măcar nu se pot povesti! Totul e contra cronometru și de multe ori trebuie să improvizezi. Uneori iți iese, alte ori nu. Una haioasă: eram în 1996 în campanie cu Simirad la Iași și am mers la o unitate militară unde participau mai mulți candidați. Vreo 400 de soldați ne așteptau de 3 ore în căldură. I-am spus lui Simirad să vorbească ultimul, dar nu am apucat să îi spun de ce. Ceilalți candidați s-au înghesuit să își țină primii discursurile. Între timp, am trimis trei fete din echipă să se încalțe cu tocuri înalte și să îmbrace pantaloni scurți. Când a început să vorbească Simirad am trimis fetele pe scenă, în fața lor. Îți dai seama ce a fost acolo. Am câștigat 95% din voturi în acea unitate militară chiar dacă șefii lor, comandanții unității sprijineau fățiș un alt candidat.

A conduce sau a reprezenta. Pe o scara de la 0 la 100, unde se situează politicienii noștri?

Ambele concepte sunt relative. Mă gândesc că un politician trebuie să fie lider, mai ales în perioade de criză precum cele prin care trecem acum. Lider presupune mai întâi de toate a conduce, a fi un bun manager, administrator, să ai viziune, să știi de unde pleci și unde vrei să ajungi și prin ce etape. Pe de altă parte, poți să reprezinți interesele unei comunități chiar și fără ca acea comunitate să înțeleagă de la început că tu ești cel care o reprezinți cel mai bine.

Politicienii noștri, și nu numai ai noștri, fac deseori o greșeală fundamentală: fac tot felul de sondaje ca să afle ce vor oamenii și apoi își construiesc mesajele aproape exclusiv în funcție de aceste sondaje. Oamenilor nu trebuie să le spui cu orice preț ceea ce vor să audă, ci trebuie să le propui soluții concrete și eficiente la care ei să exclame „Uau, la asta nu m-am gândit!” Asta face diferența între un politician bun și unul slab. Din păcate la noi nu prea există programe și strategii concrete de dezvoltare. Se pune mai mult accent pe imagine, adică PR și comunicare.

Punând în balanță decada 1990-2000 cu 2000-2010, cât de mult au diferit acestea din punct de vedere politic, excluzând culoarea politică? Strict pe imagine și consultanță.

Strict pe imagine și consultanță aș putea spune că există și bune și rele. În timp, campaniile s-au profesionalizat, s-au introdus tehnici din ce în ce mai multe și mai sofisticate, folosite și în străinătate. Mesajele au început să fie adresate unor segmente de populație din ce în ce mai mici, iar discursul politic s-a cizelat progresiv.

Însă, cred că s-au cam prea americanizat campaniile electorale și în România. Se aruncă în joc sume uriașe, punându-se astfel presiune pe toți candidații. Toți care ajung în funcții de conducere vor să își recupereze banii ,,investiți” și se gândesc că au nevoie de bani pentru încă o campanie peste patru ani. Acesta este un factor generator de corupție (printre altele). Soluția ar fi limitarea în mod eficient a cheltuielilor din campanie, nu doar la nivel declarativ cum este acum. În general, în Romania totul sună bine pe hârtie și în declarații. Practica, însă, ne omoară!