Mihai Şora învaţă japoneza la 101 ani. Tu ce mai aştepţi ca să te dezvolţi?

Filosoful Mihai Şora a anunţat în acest weekend că se apucă de cursuri de japoneză. La 101 ani. Aşadar, tu când ai învăţat ultima oară ceva nou?

“În fiecare an, în ziua de 1 septembrie, obișnuiesc să fac ordine pe biroul meu, un fel de rearanjare generală: – note, înscrisuri, corespondență, bilețele de tot felul, creioane și stilouri, cărți, desene, însemnărele pe care le triez, le potrivesc.

Și, în fiecare an, la 1 septembrie, pe un cartonaș special, anume ales pentru această acțiune, scriu cele două-trei lucruri pe care îmi propun să le învăț în toamna care tocmai începe.

Anul acesta, revenind din scurta vacanță sibiană cu un caval (de fapt cu două, dar cel din lemn de alun îmi place mai mult), aș vrea să pot cânta măcar un cântecel la el.

Mai vreau, de asemenea, să încep studiul limbii japoneze. Am socotit că – învățând aproximativ zece kanji pe săptămână – în patru ani voi putea desena o melodioasă scrisorică în limba prietenului meu Tōru Kawai.

Așa arată, de pildă, cuvântul „timp“. Se pronunță „jikoku“, unde „koku“, semnul din dreapta (alcătuit din opt linii), înseamnă „a bucățeli“ și apare, firește, și în alte împrejurări: „clipă“, „crepuscul“ și chiar „încăpățânare“:

時刻

Vă doresc o toamnă grațioasă (秀麗).”

Acesta este mesajul postat pe Facebook de Mihai Şora, la debutul calendaristic al toamnei. Şi iată că, la 101 ani, îndrăgitul filosof ne predă o lecţie importantă, pe care ar trebui să o urmăm cu toţii, despre învăţarea continuă.

În lumea în care trăim, este musai să dobândim noi cunoştinţe şi abilităţi dacă vrem să rămânem relevanţi pe o piaţă a muncii aflată într-o continuă transformare. Şi dacă dorim să ne menţinem creierul tânăr şi să ducem, până la urmă, o viaţă împlinită până dincolo de pensie.

Aşa cum ne demonstrează şi Mihai Şora, prin învăţare continuă ne dăm seama că avem o capacitate mentală infinită. Şi obţii the right kind of power, în sensul că te face eficace, mai mult decât eficient, adică faci lucrurile corecte, în loc să faci corect lucrurile. În plus, iţi nuanţează gândirea, păstrându-ţi capacitatea de a fi uimit, iar acest lucru îţi aduce fericire.

„ Informația este putere” este o zicală veche. Madi Rădulescu, Managing Partner la MMM Consulting, aminteşte că sunt printre noi și erudiți, oameni care învață de dragul învățării, al curiozității, cu foame de cunoaștere de invidiat. Să nu fim însă naivi. “Știm deja ca adulții învață atunci când au de soluționat o problema, învață selectiv dacă găsesc relevanță și beneficii, și au multe bariere în calea învățării dintre care două cele mai frecvente sunt propriul ego (cine ești tu să-mi spui mie, am mai văzut eu din astea, am propria mea experiență) și propriile temeri (dacă nu fac față, dacă nu sunt chiar atât de bun, ce se întâmplă dacă greșesc)”, spune Madi Rădulescu.

Învăţarea continuă se dezvoltă încă din copilărie

Ca să-ți dai seama de fapt de felul în care-ți crește puterea personală prin învățare, e nevoie și de altceva în afară de deschiderea proprie. E nevoie de mediu. Deschiderea către învățare, către citit, curiozitatea se dezvoltă în familie, explică Madi Rădulescu. “E greu să informez cuiva o atitudine deschisă către învățare dacă a crescut într-o familie fără cărți sau în care singurele surse de informare au fost televizorul și Google. Companiile recuperează însă hai să ne gândim obiectiv: nu poți recupera la o vârsta adultă ceva ce nu a fost format deloc la o vârstă mai fragedă. Companiile care investesc în dezvoltarea personală sunt încă puține. Si chiar dacă numărul lor va crește, numărul angajaților care au acces la dezvoltare continua, care lucrează în acest mediu privat care încurajează învățarea, sunt din păcate foarte puțini”, spune Madi Rădulescu.

Ea adaugă că, prin încurajarea unui mediu care promovează şi susţine învăţarea contniuă, companiile pot să formeze noi elite. Tot ce trebuie să facă este să încurajeze angajații să abordeze și alt tip de dezvoltare, nu numai cea strict legată de profesia lor, introducând în planul de dezvoltare al fiecăruia inclusiv elemente de cultură generală sau să dezvolte competențe transferabile care, până la urmă, se vor regăsi in capacitatea angajaților de socializa mai eficient, de a-și creea o reţea puternică de cunoştinţe şi relaţii, de a fi mai deschis la diversitatea culturală sau pe alte criterii care există în companiile mari, de mai spontani in situații dificile și de a trece mai ușor peste crize.

“Banii se fac și se pierd, acumulările materiale îți oferă satisfacții temporare, cunoașterea și accesul la frumusețile acestei luni sunt însă cele ce oferă adevărata satisfacție și fericire și oferă și calea către realizare profesională și personală. Oamenii care știu și care au opinii fundamentate vor fi întotdeauna urmați de cei din jur. Iar asta înseamnă leadership”, încheie Madi Rădulescu.