Mircea Goia, de la Lupeni în Arizona. Povestea electricianului din mină care trăiește „visul american”

A fost al 3-lea din orașul său conectat la Internet

Se întâmpla la sfârșitul anilor `90, când, deși avea în grijă o familie, el fiind singurul care aducea bani în casă, se hotăra să părăsească lucrul în mină. Știa că nu vrea să își petreacă restul vieții în subteran, în gaze, în praf și expus la tot felul de pericole, așa că a profitat de momentul unor disponibilizări pentru a se putea retrage în „gloria” unui ajutor financiar. Nu știa însă ce va face mai departe. Orașul natal, Lupeniul, nu prea îi oferea alternative.

„După plecare am stat un pic în incertitudine gândidu-mă ce am să fac în viitor. Nu aveam nici un plan. După câteva luni, am început un curs de calculatoare la Universitatea Petroșani, deși era un domeniu despre care doar citisem în reviste.

Cu o parte din banii luați de la Guvern a cumpărat un computer și o imprimantă. A început să învețe și acasă, nu doar la Universitate. A început să deslușească tainele Windowsului `98, Microsoft Office-ului, Photoshopului și, după ceva timp, s-a apucat să facă proiecte studențești din care câștiga bani. Primii de după disponibilizare. Apoi în România a intrat internetul. „Eram al 3-lea din Lupeni care avea Internet, ce-i drept cam scump la vremea aceea, fiind legat la linia telefonică. Așa am luat contact cu lumea exterioară. Am fost fascinat de ce informații am putut găsi. Nu mă puteam opri din navigat, deși notele de plată la telefon nu încetau să se mărească. Rezerva de bani pe care o aveam se împuțina. Eram însă curios cum sunt construite paginile web. Am început să mă uit în codul lor și să construiesc și eu. Informații despre cum se construiește o pagina web nu prea se găseau, astfel că pot spune că am învățat singur. Distracția a durat doi ani. Mai aveam în buzunar 100 de dolari. Trebuia să mă angajez.”

Cu ajutorul noilor prietenii legate pe internet, Mircea a ajuns să lucreze într-o fabrică de țigări, el nefiind fumător. La nici două săptămâni însă, avea să primească o ofertă care a reprezentat, practic, rampa de lansare în cariera pe care o are acum.

„Mă înscrisesem într-o bază de date cu joburi și am fost găsit de o firmă germană aflată în căutarea unui web-developer. Practic, ce învățasem în cei doi ani petrecuți acasă. Am fost la concurs și l-am luat. Eram șase candidați pentru respectivul post. Trebuia să construiesc un site de comerț electronic – ceva ce părea utopic nu doar la noi, ci și în Germania la vremea respectivă. Ușor-ușor, mi-am construit o echipă, alături de care am construit mai multe site-uri, printre care și unul de prezentare pentru Valea-Jiului”.

Un „spam” care i-a oferit o nouă perspectivă

Mircea povestește că, într-o zi, a dat peste un e-mail în care primea consultanță pentru obținerea vizei de America, prin intermediul celebrei „loterii a vizelor”. Un mail care-i intrase în „spam”, dar avea să îi schimbe viața. S-a înscris, alături de alți prieteni, dar numai el a câștigat. A ales să dea curs „invitației” și să emigreze. „Am ales să o fac nu din cauze materiale, căci salariul la firma germană era foarte bun pentru momentul respectiv, ci din curiozitate. Mă încurajam cu gândul: ce ar putea să se întâmple rău? Dacă totul merge împotriva mea, am ce face și am unde să mă întorc. Familia nu a zis nimic. Eu oricum de când mă știu am făcut cam ce am vrut, fără să dau socoteală. Am crescut independent”.

În septembrie 2005, Mircea Goia avea să înceapă „școala americană”, după cum spune chiar el. La început a locuit în gazdă la un prieten american cunoscut într-o perioadă de voluntariat în România, în orașul natal, apoi a migrat la alți cunoscuți, și tot așa.

Începutul de peste Ocean i-a fost greu fostului miner. A fost nevoit să trăiască un an din ce agonisise și cu ce lucra pentru firma germană, în continuare, de la distanță. Să trăiești însă în America este însă cu mult mai dificil decât în Valea Jiului. După 12 luni, prin intermediul unei cunoștințe, a ajuns să lucreze ca analist bază de date în Phoenix – Arizona, unde s-a și stabilit și locuiește și în prezent.

Un român printre americani

Mircea nu s-a lovit de discriminare, dar este de părere că situația nu ar fi fost la fel dacă avea o altă culoare a pielii.

„America nu se poate judeca ca un tot unitar și ca o țară mică. Trebuie să locuiești în mai multe părți ale ei, să o vizitezi extensiv ca să poți emite o părere generală. Asta pentru că s-ar putea ca America întâlnită în New York sau Boston sau Dallas să nu fie aceeași cu America întâlnită în Los Angeles, Oklahoma sau San Francisco. Am observat că imigranții și chiar turiștii fac această greșeală – de a judeca America după locul în care aterizează și locuiesc.

Ca român chiar nu a avut probleme. Nu prea se auzise de România pe acolo. În unele rânduri, a fost nevoie să precizeze că România e în Europa de Est, ca să ofere un indiciu precis. Dar a avut și surpriza să afle că sunt americani care știu cine e Nadia Comăneci. „Cea mai importantă cocluzie trasă în toți anii de când sunt aici este însă alta: aici nu am întâlnit problema pe care românii o au în Europa, când sunt asimilați cu Rromii”.

Este implicat în două proiecte sociale

Mircea dorește să le împărășească și altora cunoștințele sale. Pasionat atât de antreprenoriat, cât și de cinematografie, acesta s-a alăturat în două proiecte sociale menite să ajute și să ghideze cele două comunități.

„Nu m-aș putea numi un antreprenor. Și asta pentru că încă sunt și angajat. Dacă nu sunt controlat, nu sunt micromanaged, îmi dă libertatea și timpul să mă ocup și de proiectele mele.”

A lansat RomanianStartups.com și participă la Cinely.com (nu el e fondatorul ci un american – el e doar consultant și are un procentaj mic), dar nici una nu au adus încă vreun profit.
„RomanianStartups.com, cel puțin, îl consider un proiect social, un fel de a da înapoi țării de unde provin fără să aștept vreun profit”.

Comunitatea RomanianStartups.com a fost lansată acum 3 ani și are, în momentul de față, peste 320 start-up-uri din domeniul afacerilor în care Internetul (computerele și telefoanele mobile) joacă un rol decisiv în desfășurarea activității. Tot aici, sunt reuniți și peste 620 fondatori, fiecare cu profile individuale. Site-ului îi este complementară și comunitatea de 14.000 de membri de pe Facebook, care a crescut organic, în trei ani.

Website-ul este folosit de oameni din media, investitori, oameni din business, precum și publicul general. Cu toții vor să se informeze asupra „fenomenului” și să fie la curent cu ultimele noutăți, dar și să constituie o comunitate în care membri să se ajute, să colaboreze.

„Aș putea spune că RomanianStartups.com a devenit un punct de referință pe scena de start-ups – tech românească”.

De la „știința antreprenorială” la arta cinematografică

Mircea îmi spune că i-au plăcut filmele de mic. A văzut mii de filme, dar „Alexander” l-a inspirat că ar putea să le și facă, nu doar să le vizioneze.

„În film, sunt atras de regie, scenaristică și lucrul cu camera. Asta seamănă oarecum cu ceea ce s-a întâmplat în domeniul IT. Navigam pe net, pe pagini, și, după o perioadă mai scurtă, mi-a trecut prin cap că aș putea și eu să construiesc website-uri. Mi-am spus că dacă am făcut asta o dată, o pot face și a doua oară, în cinematografie. Faptul că am construit website-uri, am construit o comunitate, am făcut voluntariat la o fundație și acum sunt atras și de film cred că arată că îmi place să fac lucruri care sunt folositoare altor oameni.”

„Faptul că am vazut atatea filme și, mai ales, faptul că în anii mai recenți am văzut filmele și cu un ochi mai critic, încercând să le deconstruiesc (cum am făcut cu website-urile), mi-a rafinat gustul și ochiul. Sper ca asta să mă ajute atunci când va veni vremea ca, efectiv, să fac eu filme. Până atunci învăț, fie citind, fie lucrând la proiectele altora”, spune Goia.

Cu toate că este novice în acest domeniu, acesta s-a implicat în diverse proiecte, unele cu personalități ale cinematografiei, precum Jeremy Rener, viitorul câștigător de Oscar.

„Cinely.com nu a fost fondat de mine, ci de un american. Eu am fost și încă sunt consultant acolo.“
Cinely este un marketplace în care artiști din domeniul media/entertainment pot să formeze echipe și să lucreze împreună pentru clienți care doresc să realizeze diverse materiale video.
Adică eu, un cântăreț, vreau un clip muzical pentru o melodie a mea. Pun cerința mea pe site (și bugetul), iar artiștii formează echipe și îmi fac o ofertă. Eu aleg cu cine să colaborez, în funcție de portofoliu și de costuri. La ora actuală, serviciul are câteva mii de membri”, spune Mircea.

Mircea Goia vrea să schimbe mentalități

„Eu încerc să aplic în România ce am învățat în America. Măcar ceea ce se referă la mentalitate, pentru că aici avem carențe. Din punct de vedere tehnic, românii care lucrează în IT stau destul de bine. Unde e mai mult de progresat e la mentalitate – în sensul de a nu se mai simți complexați, inferiori într-un fel, și de a-și dori mai mult – complexul ăsta de inferioritate dă naștere la un alt complex, de superioritate, paradoxal”, mai spune Goia.

Prin ceea ce face, Mircea Goia îmi spune că nu o consideră o dovadă de patriotism, ci mai degrabă o încercare de a da ceva înapoi comunității de unde vine. De aceea, pentru el, RomanianStartups.com este un proiect social prin care își dorește să inspire pe cei care vor să devină antreprenori în IT.

A fi antreprenor în SUA

Într-o piață imensă și înconjurat de mentalități „open”, a fi antreprenor în SUA este diferit cu mult de a fi antreprenor în orice altă parte a lumii.

„Prima ar fi ușurința cu care poți înființa o firmă aici. Formele juridice, când vine vorba despre un SRL, se fac în câteva zile, în vreme ce, pentru un freelancer, totul durează o zi.

Alt avantaj ar fi accesul la capital. Se poate accesa capital de la investitori tip „angel” sau investitori instituționali gen „venture capital”. Aceste opțiuni se găsesc cel mai bine în așa-numitele hub-uri de tech cum sunt Silicon Valley, Los Angeles, New York, Austin, Boulder, Seattle, locuri unde sunt mai mulți angel investors cât și venture capitalists.

Un alt avantaj e ca acolo unde se găsesc investitori se gasește și sprijin legal (avocați) care să ajute în toată procedura de a face o investiție. Nu degeaba se spune că Silicon Valley nu prea poate fi replicat. Pentru că acolo nu găsești doar ingineri (vitali pentru un start-up), dar găsești centre universitare, investitori, firme de avocatură, alți antreprenori care au început sau au reușit, care au reușit și pot servi ca mentori, găsești și media specifică care îți poate populariza start-up-ul. Si, pentru confort, găsești și o climă convenabilă – nu e prea frig iarna și nici prea cald vara.

Un alt avantaj pe care un antreprenor îl are este faptul că poate angaja rapid, dar poate da afară la fel de rapid. Forța de muncă este maleabilă, iar asta face ca un start-up să se poată adapta rapid la mediul de business schimbător. Și antreprenorii, dar și angajații înteleg asta, iar statul american, prin legislație, o permite. Nu același lucru se poate spune despre România și Europa, unde legislația muncii e mai stufoasă și face ca un start-up să se miște mai greu în privința asta, îmi spune românul.

Succesul în viață depinde voință

Stând de vorbă cu Mircea înțeleg că nu este simplu să te reinventezi, mai ales când ai, cum a avut el, alte persoane care depind de tine.

Cu toate că este un spirit puternic, a avut și decepții, dar care nu l-au împiedicat să își urmeze visurile, ci mai degrabă, l-au motivat.

„Sunt decepționat când văd că românii, în general, sunt mai sceptici din fire. În loc să încurajeze, ar face orice să descurajeze sau să se descurajeze. Poate o cauză sunt și cei 26 de ani de după revoluție, de continuă dezamăgire care i-au făcut să fie mai sceptici, nu zic nu. Dar ar fi cazul să se mai schimbe. Fiind sceptic în permanență înseamnă că nu vei realiza niciodată nimic, că vei fi înfrânt înainte de a începe bătălia.

Dacă vrei schimbare, întâi și întâi trebuie să VREI să te reinventezi. Dacă nu ai voința asta puternică, atunci cel mai probabil va rămâne un vis sau, odată început, va fi un eșec.

Nu spun asta ca să sune ca un „bullshit motivațional”, dar chiar trebuie să îți dorești mult să îți schimbi viața și/sau meseria. Să ai pasiune și aplecare către direcția în care vrei să mergi. Eu am căpătat pasiune pentru computere și Internet. Poate asta m-a motivat să învăț destul de bine încât să-mi caștig existența din asta. Pasiunea pentru film mă face acum să încerc să-mi schimb iar cariera.

Ca să ajungi la „VREAU!” ar trebui întâi să îți propui să vizualizezi asta în mintea ta constant. Să vizualizezi ceea ce ai vrea sa faci în viitor, cum ai putea să o faci, este de părere românul.

Cu toate că nu toată lumea are spiritul autodidact pe care Mircea Goia îl are, și nici această tărie, accesul la informație pe care în ziua de azi îl avem cu toții, mulțumită internetului, ar putea fi un substitut. În ziua de astăzi, nu prea mai există o scuză în a te autoeduca, cel puțin de bază, în orice domeniu vrei. Important este să îți dorești să evoluezi, câtuși de puțin.

„Visul american”. Metaforă sau realitate?

Nu era nimeni mai în măsură să îmi spună cum este, de fapt, această noțiune. O parte din acest „vis american” e că în SUA poți găsi ceea ce te interesează. Mircea compară SUA cu un hipermarket: „E atât de mare, cu oameni și industrii atât de variate, încât ai de unde alege. Nu găsești pe un raft, te muți la celălalt.
Visul american e de fapt visul tău, care poate fi transpus în realitate atunci când ești în mediul propice.

America îți permite asta, de a transpune visul în realitate, dar nu îți garantează succesul. Tu trebuie să faci munca principală. Este ceea ce poți să faci tu cu viața ta, având uneltele de aici. Dezavantajul poate fi că, la fel ca un hipermarket, poți fi copleșit de atâtea alegeri și să nu mai știi în ce direcție să o apuci. Poate apărea sentimentul de «laissez-faire», sau «stalling» în engleză, în sensul că, trăind ani de zile în America, în acest hipermarket, te poți obișnui cu ofertele, încât îți este suficient să vezi, fără să te mai chinui să le iei de pe raft. Astfel, vei ajunge să crezi că „visul american” a fost, de fapt, o himeră. Dar adevărul e că nici nu te-ai străduit suficient să îl îndeplinești. Este despre o cursă lungă, în care trebuie să ai bine definit ce îți dorești și despre ambiția de a obține asta.”

A devenit sursă de inspirație și pentru pasionații de călătorie

Mircea Goia se amuză și îmi spune că nu are ca pasiuni doar computerele, internetul și filmele. Dacă vine vorba de încărcat bateriile, călătoria este „priza” lui.

„Statul Arizona, în care locuiesc, deși mai întins decât România are un sfert din populația acesteia. L-am bătut în lung și în lat și, cunoscând-ul atât de bine am ajuns să le dau și altora sfaturi în acest sens, ba chiar să scriu articole despre el”. Pe lângă articolele turistice, Mircea se mai relaxează scriind și scenarii de film pe care, cândva, speră să le vadă pe micile și marile ecrane.

Călătoria și filmul au dat naștere unei noi „ocupații”: fotografia.

„A călători înseamnă să imortalizezi clipele trăite și asta mă duce la o altă pasiune, mai nouă, de-a mea: fotografia. Fotografia mă ajută și la formarea unui ochi cinematografic și ethnic.”

Iar când nu călătorește și nu face poze, Mircea spune că citește și se documentează despre astronautică. Este atât de pasionat și de curios de ceea ce se poate găsi în Universul nemărginit, încă din copilărie, încât acum trei ani și-a îndeplinit un vis aparent imposibil de îndeplinit: a asistat la lansarea unei rachete NASA.

În încheiere, Mircea spune că un singur lucru trebuie să învățăm din povestea lui: în filmul Inception există următorul paragraf, rostit de Cobb (Leonardo di Caprio):

„What is the most resilient parasite? A bacteria, a virus, an intestinal worm?
….An idea! Resilient, highly contagious. Once an idea is taking hold of the brain is almost imposible to eradicate. An idea that is fully formed, fully understood…that sticks, right in there somewhere.”

„Care este cel mai rezistent parazit? O bacterie, un virus, un vierme intestinal?… Nu, ideea! Ideea e rezistentă, foarte contagioasă. O idee care e formată și înțeleasă pe deplin, acea idee prinde rădăcini, undeva în creier.”

„Ca să vrei să te schimbi, întâi trebuie să-ți plantezi ideea de schimbare în creier. Și nu numai să o plantezi, dar trebuie să o înțelegi și apoi să o dezvolți continuu. Să devii întâi mental ceea ce ai dori să devii și real”, spune Mircea Goia, a cărui poveste de viață este demnă de un roman.